Vertijul, acea falsă senzaţie de mişcare sau de plutire a propriului corp ori de mişcare a mediului înconjurător, este un simptom reclamat de tot mai multe persoane în ultimii ani. Sedentarismul, stresul cronic, privarea de somn, suprasolicitarea profesională şi expunerea constantă la stimuli vizuali şi digitali sunt câţiva dintre factorii de stil de viaţă care ne influenţează subtil şi, totuşi, profund capacitatea de a ne păstra, la propriu, echilibrul.
Despre câteva dintre cauzele care duc la destabilizarea sistemului vestibular al organismului am vorbit cu dr. Andrei Mocanu Aursulesei, medic primar neurologie, de la Hyperclinica MedLife Galaţi.
În fiecare minut, creierul nostru integrează miliarde de semnale provenite de la ochi, de la urechea internă, de la muşchi şi de la articulaţii pentru a ajuta corpul să-şi coordoneze mişcările şi să-şi menţină echilibrul. Acest proces are loc, în mod normal, de la sine, fără să-i acordăm atenţie sau fără să fie nevoie de intervenţia noastră specifică. Se poate întâmpla, însă, ca acest sistem complex de prelucrare a informaţiilor să dea eroare din diverse motive, iar informaţiile transmise de sistemul vestibular (alcătuit din structuri ale urechii interne şi ale creierului) să nu mai corespundă cu cele primite de la ochi şi de la restul corpului. Ca urmare, creierul poate interpreta greşit poziţia noastră în spaţiu, iar rezultatul este senzaţia că lumea se învârte în jurul nostru, în sens propriu.
„Tot mai mulţi pacienţi descriu astăzi senzaţii persistente de instabilitate, hipersensibilitate la mişcare sau ameţeală asociată anxietăţii şi oboselii cronice. Vertijul reprezintă una dintre cele mai frecvente manifestări neurologice întâlnite atât în practica de ambulator, cât şi în serviciile de urgenţă. Este important de subliniat faptul că vertijul nu constituie un diagnostic în sine, ci un simptom care poate apărea într-un spectru extrem de larg de afecţiuni. Migrena vestibulară şi vertijul funcţional persistent sunt diagnostice pe care le întâlnim mult mai frecvent în neurologie decât în urmă cu două-trei decenii”, a spus dr. Andrei Mocanu Aursulesei.
Problemă ce trebuie abordată multidisciplinar
Persoanele care se adresează medicului pentru că ameţesc fac referire, de fapt, la o varietate de manifestări ce au legătură cu pierderea echilibrului: senzaţie de clătinare, instabilitate la deplasare, dificultăţi de orientare spaţială, anxietate intensă, stare de slăbiciune sau chiar senzaţie de leşin.
„Rolul medicului este de a transforma astfel de descrieri subiective într-un tablou clinic coerent, care să permită identificarea sursei reale a simptomelor. De altfel, abordarea vertijului este profund multidisciplinară, deoarece acest simptom se află la intersecţia mai multor specialităţi medicale. Deşi pacientul percepe vertijul ca pe o simplă „ameţeală”, în realitate el poate avea origine vestibulară periferică, neurologică centrală, cardiovasculară, metabolică sau chiar psihogenă. Totuşi, nu orice ameţeală reprezintă un vertij veritabil”, a precizat medicul neurolog.
Aşadar, în multe cazuri, colaborarea dintre medici din specialităţile neurologie, ORL, cardiologie şi, uneori, medicină internă devine esenţială pentru stabilirea rapidă şi corectă a diagnosticului.
Din punct de vedere neurologic, vertijul apare prin afectarea structurilor implicate în controlul echilibrului şi orientării spaţiale, fie la nivel periferic, vestibular, fie la nivel central, cerebral. „Printre cele mai frecvente afecţiuni neurologice asociate cu vertijul sunt: accidentul vascular cerebral, migrena vestibulară, scleroza multiplă în plăci, precum şi alte boli demielinizante, afecţiunile cerebeloase (cerebelul este acea parte a creierului denumită popular <<creierul mic>>), neuropatiile vestibulare sau ale afectării nervului vestibular, (afecţiuni aflate la graniţa dintre neurologie şi ORL), patologii neurodegenerative, precum boala Parkinson”, a spus dr. Andrei Mocanu Aursulesei.
Vertijul intens, cu debut brusc, poate indica un AVC
Printre cele mai frecvente afecţiuni neurologice asociate cu un vertij care poate debuta brusc şi cu intensitate, alături de alte simptome semnificative, se numără accidentul vascular cerebral din teritoriul vertebro-bazilar. Acesta afectează circulaţia ce alimentează partea posterioară a creierului, unde se găsesc structuri cerebrale esenţiale pentru viaţă.
„Această patologie din teritoriul vertebro-bazilar necesită recunoaştere rapidă, deoarece poate pune viaţa în pericol. În astfel de situaţii, vertijul apare brusc şi poate fi însoţit de diplopie (aşa-numita vedere dublată), ataxie (n. e. - tulburări de coordonare la mişcări voluntare), posibile amorţeli, slăbiciune musculară sau cefalee neurologică severă, precum şi alte simptome neurologice în multiple forme de prezentare clinică. Există, însă, şi cazuri în care vertijul este simptomul dominant, ceea ce face diagnosticul mai dificil şi impune o evaluare neurologică atentă, mai ales la pacienţii vârstnici sau cu factori de risc vascular”, a explicat medicul neurolog.
La persoanele cu boli cronice, dacă există suspiciunea că s-a produs un accident vascular cerebral, diagnosticul trebuie stabilit cât mai rapid. Investigaţiile imagistice sunt indispensabile şi pot face diferenţa major în astfel de cazuri, prin informaţiile pe care le oferă despre producerea unei modificări ce întrerupe alimentarea cu sânge a unei porţiuni din creier. „Un vertij apărut brusc la un pacient hipertensiv, diabetic sau cu fibrilaţie atrială obligă întotdeauna la excluderea unui accident vascular cerebral. În astfel de situaţii, timpul devine esenţial, iar evaluarea neurologică şi imagistica cerebrală trebuie realizate rapid.
Rezonanţa magnetică cerebrală este metoda cea mai importantă pentru evaluarea trunchiului cerebral, cerebelului şi căilor vestibulare centrale. Ea poate evidenţia accidente vasculare cerebrale, dar şi un puseu de scleroză multiplă, tumori de fosă posterioară sau alte leziuni structurale. Şi tomografia computerizată este utilizată frecvent în situaţii de urgenţă, mai ales pentru excluderea hemoragiilor cerebrale, deşi sensibilitatea sa pentru leziunile mici de fosă posterioară (n. e. – leziunile din partea din spate şi de jos a creierului) este mai redusă”, a spus dr. Mocanu Aursulesei.
Expresie a unui prim episod de scleroză multiplă
Pentru decelarea naturii vertijului, este foarte important ca medicul să aibă acces la cât mai multe informaţii, din cât mai multe surse. Într-o primă etapă, a anamnezei şi a examinării clinice, medicul pune cap la cap indicii extrem de valoroase precum: modul de debut, durata episoadelor, factorii declanşatori şi simptomele asociate.
Iar acolo unde acest tip de informaţii nu sunt suficiente pentru a face diferenţa în stabilirea unui diagnostic, informaţiile obţinute în urma investigaţiilor imagistice prin rezonanţa magnetică cerebrală completează tabloul şi aduc claritate.
„Ca şi accidentul vascular cerebral, scleroza multiplă poate determina vertij prin afectarea căilor vestibulare din trunchiul cerebral sau cerebel. La un pacient tânăr, în special atunci când vertijul evoluează progresiv şi se asociază cu vedere dublă, tulburări de coordonare sau simptome neurologice fluctuante, trebuie luată în considerare şi această posibilitate. Uneori, vertijul poate reprezenta chiar una dintre primele manifestări ale bolii”, a precizat medicul neurolog.
Cu alte cuvinte, în cazul unei persoane care s-a adresat pentru un prim episod de vertij şi diplopie, pe IRM se poate vedea o leziune demielinizantă în trunchiul cerebral, ceea ce explică foarte bine simptomele din acel moment. Însă dacă se văd şi alte leziuni demielinizante în zone specifice hărţii sclerozei multiple, acestea reprezintă informaţii foarte importante despre faptul că procesul nu este limitat la episodul actual, ceea ce poate ajuta la stabilirea unui diagnostic.
Pe de altă parte, există şi situaţii în care o persoană să se confrunte cu simptomul de vertij fără ca investigaţiile imagistice să reliefeze ceva sugestiv în acest sens. „În practica clinică, întâlnim frecvent pacienţi la care vertijul persistă luni întregi, fără o leziune neurologică structurală evidentă, fiind întreţinut de hipervigilenţă, anxietate şi sensibilizarea sistemelor vestibulare centrale. Aceste cazuri necesită o abordare complexă şi echilibrată, deoarece simptomatologia este reală şi poate afecta profund calitatea vieţii”, a mai precizat dr. Mocanu Aursulesei.
Simptom marcant în unele migrene
În ciuda ideii răspândite cum că migrena ar implica întotdeauna o durere mai mult sau mai puţin puternică de cap, există cel puţin o formă a bolii al cărui principal simptom nu este durerea de cap, ci vertijul. Mai frecvent afectate de acest tip de migrenă, numită migrenă vestibulară, sunt persoanele aflate în intervalul de vârstă 30-50 de ani şi în special femeile, pe fondul fluctuaţiilor hormonale cu care se confruntă.
„Migrena vestibulară reprezintă una dintre cele mai comune cauze de vertij recurent la adultul tânăr şi de vârstă medie. Mulţi pacienţi nu asociază episoadele de vertij cu migrena, deoarece cefaleea poate lipsi sau poate fi discretă. În schimb, pacienţii descriu episoade fluctuante de ameţeală, intoleranţă la mişcare, sensibilitate la lumină sau zgomot şi senzaţie de dezechilibru care pot dura de la minute la ore”, a explicat medicul neurolog.
În cazul persoanelor cu predispoziţie pentru această boală, există o probabilitate destul de mare ca atacurile migrenoase să revină periodic, în condiţiile stilului de viaţă modern. Stresul este un factor declanşator important, după cum arată studiile. „Episoadele de vertij asociate migrenei vestibulare apar în perioade de oboseală psihică, privare de somn, suprasolicitare sau tensiune emoţională. Persoanele aflate sub stres cronic dezvoltă frecvent tensiune musculară cervicală persistentă, contractură paravertebrală şi rigiditate a musculaturii gâtului şi umerilor. Aceste modificări pot influenţa informaţiile proprioceptive care contribuie la menţinerea echilibrului, generând senzaţie de instabilitate sau ameţeală nespecifică”, a mai explicat dr. Andrei Mocanu Aursulesei, medic primar neurologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Galaţi.
Altfel spus, stresul nu produce doar o reacţie psihologică abstractă, ci determină modificări neurobiologice reale, care pot influenţa echilibrul, orientarea spaţială şi percepţia corporală. Din acest motiv, tratamentul persoanelor cu vertij asociat stresului trebuie să fie complex şi echilibrat, incluzând nu doar medicaţie atunci când este necesară, ci şi managementul stresului, somn adecvat, exerciţii pentru recuperarea vestibulară şi, dacă este necesar, suport psihologic specializat.
(Articol susţinut de MedLife)
Medikatv.ro
