A murit Ratko Mladic, fostul general sârb condamnat pentru genocidul din Bosnia

Generalul Ratko Mladic, condamnat de justiţia internaţională pentru masacrul de la Srebrenica din 1995, a murit în detenţie la vârsta de 84 de ani, a anunţat joi un oficial al ONU, relatează Reuters.

Potrivit fiului său, documentele indicau data naşterii lui Mladic ca fiind 12 martie 1942, dar el s-a născut de fapt pe 8 martie 1943.

Generalul sârb fusese condamnat la închisoare pe viaţă în 2017, pentru genocid, pentru că a orchestrat masacrul din 1995 asupra a cel puţin 8.000 de musulmani, într-o "zonă sigură" din Bosnia, desemnată ca atare de ONU, ceea ce este considerat cea mai gravă atrocitate din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Masacrul de la Srebrenica a reprezentat punctul culminant, macabru, al unui război care a durat peste trei ani, în cadrul căruia generalul a bombardat zilnic capitala asediată, Sarajevo, cu artileria, tancurile, mortierele şi mitralierele grele ale armatei sale naţionaliste sârbe, ucigând circa 10.000 de persoane.

Cadavrele victimelor de la Srebrenica au fost aruncate cu buldozerul în gropi comune, timp de patru zile, în iulie 1995, unele dintre ele fiind dezgropate şi mutate în zone montane îndepărtate, pentru a ascunde dovezile masacrului.

Scopul, aşa cum a stabilit Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPI), o instanţă ONU, a fost "epurarea etnică" - expulzarea forţată a musulmanilor bosniaci, a croaţilor şi a altor non-sârbi pentru a elibera teritoriile bosniace în vederea creării unei "Serbii Mari".

Tribunalul a constatat că Mladić, împreună cu fostul preşedinte sârb Slobodan Milošević şi liderul politic al sârbilor din Bosnia, Radovan Karadžić, au făcut parte dintr-o conspiraţie criminală menită să pună în aplicare acest plan.

"Nu recunosc această instanţă", a declarat Mladić, supranumit "Măcelarul din Bosnia", în cadrul unei şedinţe a TPI privind cazul său, în 2014.

Când a fost condamnat la închisoare pe viaţă în 2017, a strigat: "Toate astea sunt minciuni, sunteţi cu toţii mincinoşi!"

"GERMANII L-AU AVUT PE HITLER, SÂRBII ÎL AU PE MLADIC"

Radovan Karadžić, condamnat şi el pentru genocid în 2016, şi Ratko Mladić au ocupat primele locuri pe lista celor mai căutate persoane de către TPI timp de ani de zile după ce puterile occidentale au pus capăt războiului. Însă până când Milošević nu a fost răsturnat de la putere de o revoltă populară în 2000, Mladić a trăit în siguranţă - deşi discret - la Belgrad.

Milosevic a murit şi el în detenţie, la 11 martie 2006, în vârstă de aproape 65 de ani, cu câteva luni înainte de pronunţarea verdictului în procesul său care dura de patru ani în faţa tribunalului internaţional unde era judecat pentru genocid şi alte crime de război comise în Croaţia, Bosnia şi Kosovo.

Armata creată de Ratko Mladic pentru a lupta în Bosnia a fost un model de cruzime, îndrăzneală şi brutalitate în tradiţia războinică sârbă, cândva preţuită în lupta partizană, pe viaţă şi pe moarte, împotriva ocupaţiei naziste a Iugoslaviei în cel de-al Doilea Război Mondial.

În unele dintre cele mai îngrozitoare cazuri citate, prizonierii au murit sufocaţi de căldură după ce au fost forţaţi să mănânce sare şi li s-a refuzat apa; au fost înfometaţi şi violaţi în lagărele de prizonieri; au fost obligaţi să sară de pe un pod şi împuşcaţi; şi au fost împuşcaţi noaptea cu sutele, după ce au fost scoşi din centrele de detenţie cu ajutorul gazelor chimice.

"Pentru mine, Mladić este un simbol al tuturor crimelor oribile care au avut loc în timpul războiului - fetele noastre au fost violate, iar băieţii ucişi, doar pentru că erau musulmani", a spus Munira Subašić, al cărei fiu şi soţ au fost ucişi de forţele sârbe bosniace după ce acestea au invadat Srebrenica. "Germanii l-au avut pe Hitler, sârbii îl au pe Mladić", a continuat Subašić. "Nu există nicio diferenţă între cei doi", a subliniat ea.

Mladic a pus un cameraman să filmeze atacul fulger asupra enclavei încercuite de la Srebrenica, să-l filmeze în timp ce îşi lăuda "băieţii" şi ţinea discursuri virulente la adresa forţelor olandeze de menţinere a păcii ale ONU, care au acceptat în mod eronat promisiunea sa solemnă că locuitorii vor fi în siguranţă în mâinile sale. Srebrenica avea, în mod teoretic, statutul de "zonă sigură", menită să protejeze civilii de epurarea etnică.

"Oferim acest oraş poporului sârb ca dar", a spus Mladic în faţa camerei, revendicând victoria ca răzbunare împotriva turcilor musulmani, care odinioară deţineau zona ca parte a Imperiului Otoman.

A doua zi, forţele lui Mladic au fost filmate în timp ce împărţeau dulciuri copiilor, promiţându-le trecerea în siguranţă. Între timp, mii de bărbaţi şi băieţi erau pregătiţi pentru execuţie.

Când NATO a încercat în 1995 să-i ţină în frâu pe soldaţii săi cu ameninţarea unor lovituri aeriene limitate, trupele sale au capturat, în semn de sfidare, membrii forţelor de menţinere a păcii ale ONU, folosindu-i ca scuturi umane şi legându-i cu lanţuri de ţinte probabile.

În noiembrie 1996, Mladic şi generalii de rang înalt au cedat presiunii puternice din partea Occidentului, care îi cerea să demisioneze, conform ordinului preşedintei sârbilor bosniaci, Biljana Plavsic, cea care i-a succedat lui Karadzic şi a fost ulterior încarcerată şi ea pentru rolul în comiterea unor crime de război.

FIUL UNUI PARTIZAN

Fiul unui partizan din cel de-al Doilea Război Mondial ucis în 1945, Mladic era ofiţer în vechea Armată Populară Iugoslavă (JNA) din era comunistă când a început dezintegrarea Iugoslaviei în 1991.

Când sârbii bosniaci s-au ridicat în 1992 împotriva secesiunii iniţiate de musulmani din Bosnia, Mladic a fost ales să comande noua armată sârbă bosniacă, care a cucerit rapid 70% din teritoriul acestei ţări fără ieşire la mare.

Zeci de oraşe au fost asediate cu arme grele care aparţinuseră odinioară JNA, iar satele au fost incendiate, în timp ce cei 22.000 de soldaţi ai Forţei de Protecţie a ONU au asistat mai mult sau mai puţin neputincioşi, având ordin să nu ia partea nimănui.

O combinaţie între presiunea occidentală, armele americane furnizate pe ascuns şi instruirea croaţilor şi musulmanilor a inversat treptat soarta războiului împotriva armatei lui Mladic. Loviturile decisive ale NATO au făcut restul.

BOLNAV ŞI FRAGIL

În ciuda apelurilor Occidentului, reformiştii care conduceau Serbia după căderea lui Milošević nu au îndrăznit să ia măsuri împotriva unui om care era un erou pentru un nucleu de sârbi naţionalişti.

Apariţii sporadice l-au arătat la o cursă de cai din Belgrad sau la un meci de fotbal. În 2004, NATO a declarat că el a toastat împreună cu vechi camarazi, mari consumatori de alcool, în fostul său buncăr din Han Pijesak, Bosnia.

Când a fost în cele din urmă arestat în 2011, nu a opus nicio rezistenţă. Braţul său drept era paralizat, aparent ca urmare a unui accident vascular cerebral netratat. Nu mai semăna deloc cu generalul voinic în uniformă de camuflaj care îi ciufulea părul unui băiat din Srebrenica în 1995.

A suferit un atac de cord în 2013 şi părea mai bătrân decât vârsta sa. După cum spunea el însuşi, se simţea ca un bătrân fragil.

În cele câteva apariţii în faţa instanţei, a oscilat între autocompătimire, sfidare cu zâmbetul pe faţă şi o vagă distragere a atenţiei.

"Sunt un om foarte bolnav", a pledat Mladić în faţa instanţei.

În 2019, Mladić le-a spus judecătorilor că era prea bolnav pentru a participa la exerciţiile în aer liber şi a solicitat permisiunea de a vizita mormintele membrilor familiei sale din Serbia. Cererea i-a fost respinsă.

Recursul său împotriva condamnării a fost respins în 2021, la fel ca şi cererile repetate de eliberare din motive umanitare.

În august 2026, un medic al ONU a constatat că decesul lui Mladic "poate surveni în orice moment", posibil în câteva săptămâni, dar cererea sa de eliberare a fost din nou respinsă, fiind considerată contrară interesului justiţiei.