Alegerile din Israel îi deschid lui Netanyahu, care a supravieţuit, o cale de a rămâne la putere. Tabloul care se contura miercuri seara, după numărarea a 90 la sută din voturi, este diferit de cel prezentat de majoritatea sondajelor preelectorale

Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a preluat conducerea miercuri, pe măsură ce voturile alegerilor de duminică erau numărate, dar pierderea majorităţii parlamentare face ca drumul său către un nou mandat să depindă de cooptarea rivalilor într-o coaliţie, relatează Reuters.

Cu o prezenţă la vot record în alegerile de marţi şi aproape 90% din voturi numărate, blocul lui Netanyahu, format din partide de dreapta, de extremă dreaptă şi ultraortodoxe, este pe cale să câştige 53 de locuri în parlament, în timp ce blocul de opoziţie al rivalului său, Gadi Eisenkot, se situează la 48 de locuri, a anunţat miercuri seara Comisia Electorală Centrală.

Ambele blocuri au rămas sub pragul de 61 de locuri necesare pentru a obţine majoritatea în Knesset, parlamentul israelian, în timp ce partidele care reprezintă arabii israelieni ar urma să câştige 19 locuri.

„Poate că este greu de spus sau de acceptat, dar el este câştigătorul”, a declarat fostul consilier al lui Netanyahu, Aviv Bushinsky, descriind revenirea prim-ministrului ca pe o „înviere” politică. Paradoxul, a spus Bushinsky, este că un scrutin care i-a refuzat lui Netanyahu majoritatea în parlament i-ar putea restabili supremaţia politică.

În ciuda consecinţelor atacurilor Hamas din 7 octombrie 2023 asupra Israelului şi a criticilor privind eşecurile de securitate din timpul mandatului său, pe care atacurile le-au scos la iveală, Netanyahu a câştigat sprijinul unei majorităţi neaşteptat de clare a evreilor israelieni şi a ieşit în fruntea celui mai mare bloc.

Realizarea lui Netanyahu nu a constat atât în a câştiga, cât în a supravieţui, a afirmat Danny Citrinowicz, analist regional şi fost ofiţer al serviciilor de informaţii militare israeliene, citat de Reuters.

Blocul lui Netanyahu a pierdut locuri şi nu a atins pragul de 61 necesar pentru a guverna singur, dar nici tabăra rivalului său Gadi Eisenkot nu dispunea de o cale viabilă către putere fără sprijinul partidelor arabe.

„A câştigat prin faptul că nu a pierdut”, conchide Citrinowicz. „A reuşit să supravieţuiască”, adaugă el.

ARABII ISRAELIENI ÎŞI CONSOLIDEAZĂ POZIŢIA

Netanyahu va rămâne în funcţia de prim-ministru interimar până când preşedintele Israelului va decide cui îi va cere să formeze un guvern. Deşi nu deţine o majoritate parlamentară, el îşi păstrează puterea conferită de funcţia pe care o deţine şi o cale de a forma un guvern de coaliţie.

Cea mai mare surpriză a alegerilor a venit însă din partea electoratului arab din Israel, a cărui prezenţă la vot fără precedent a conferit partidelor arabe o influenţă potenţial decisivă asupra viitorului.

De origine palestiniană, dar cu cetăţenie israeliană, arabii israelieni - care reprezintă 21% din populaţie - ar putea acum să deţină balanţa puterii între blocurile rivale.

„Arabii nu s-au aflat niciodată într-o poziţie în care să deţină atâta putere”, spune Dennis Ross, fost negociator american pentru pace în Orientul Mijlociu.

Oponenţii lui Netanyahu se confruntă cu un drum dificil pentru a-l înlătura. Formarea unui guvern ar necesita probabil sprijinul direct sau indirect al partidelor arabe, o perspectivă care s-ar putea dovedi dificilă pentru potenţialii parteneri de dreapta, precum Naftali Bennett şi Avigdor Lieberman.

DOUĂ SOLUŢII PRINCIPALE

Astfel, rămân două căi principale - un guvern de uniune mai larg, condus de Netanyahu, sau organizarea unor noi alegeri, spun analiştii politici israelieni.

Bushinsky consideră că un guvern de uniune naţională este opţiunea cea mai realistă, mai ales dacă preşedintele SUA, Donald Trump, îl va presa pe Netanyahu să includă rivalii în guvern şi să-i ţină departe pe miniştrii de extremă dreaptă Itamar Ben-Gvir şi Bezalel Smotrich.

Statele Unite sunt cel mai important aliat al Israelului, iar Trump ar putea folosi sprijinul său public pentru Netanyahu ca pârghie pentru a promova o coaliţie mai largă, a spus Bushinsky.

În caz contrar, Israelul ar putea rămâne într-un impas politic şi ar putea reveni la urne, o mişcare care, potrivit mai multor analişti politici, l-ar putea consolida şi mai mult pe Netanyahu, în loc să schimbe rezultatul alegerilor.

Impasul, a spus Citrinowicz, îl plasează pe Netanyahu într-o poziţie mai favorabilă decât pe Eisenkot pentru a deveni prim-ministru. Având în vedere că organizarea unor noi alegeri nu este o opţiune atractivă pentru majoritatea partidelor, el a afirmat că vede un guvern de uniune condus de Netanyahu - care ar putea să-i includă pe Eisenkot sau pe Bennett - ca fiind cea mai plauzibilă soluţie.

IRANUL PLANEAZĂ ASUPRA LUPTEI PENTRU PUTERE

De la atacurile din 7 octombrie, Israelul a purtat războaie împotriva Hamas în Gaza şi împotriva Hezbollah în Liban şi a lansat atacuri comune cu SUA împotriva Iranului.

Într-un discurs postelectoral adresat susţinătorilor entuziaşti, Netanyahu a cerut un „guvern naţional puternic de dreapta” şi a prezentat câştigurile militare ale Israelului ca o oportunitate istorică de a elimina ameninţarea iraniană.

„Israelul se confruntă cu o oportunitate istorică unică, alături de partenerul nostru, preşedintele Trump, de a elimina odată pentru totdeauna ameninţarea existenţială reprezentată de Iran. Dar motivaţiile ascunse nu trebuie să ne abată de la această misiune sacră”, a spus el.

Trump, care îi îndemnase pe israelieni să-l menţină pe Netanyahu la putere pentru ca cei doi lideri să poată „duce treaba la bun sfârşit” în Iran, a afirmat că prim-ministrul s-a descurcat „foarte bine” şi a atribuit succesul acestuia propriului său sprijin. „Ar putea fi o victorie sau o remiză. Remiza este considerată într-un fel o victorie în acest caz, pentru că este o partidă importantă de şah”, a spus Trump.

O întrebare cu consecinţe mai mari ar putea fi dacă Netanyahu, care luptă să rămână în funcţie, se va orienta din nou către provocările de securitate ale Israelului, mai ales Iranul, pentru a remodela ecuaţia politică.

O nouă confruntare cu Teheranul ar putea consolida apelurile sale la unitate naţională, deşi orice escaladare ar depinde în mare măsură de Washington.

Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, care şi-a pierdut un fiu şi doi nepoţi în războiul din Gaza, a încercat să revendice acest mandat prezentând alegerile ca pe un referendum privind conducerea lui Netanyahu.

Într-un mesaj adresat şefilor serviciilor de securitate şi funcţionarilor publici din Israel, Eisenkot a afirmat că Netanyahu conduce acum un guvern de tranziţie care şi-a pierdut încrederea publicului. „Rămâneţi puternici şi fermi în faţa oricărei încercări de a vă pune la încercare”, a îndemnat el.

Netanyahu a intrat în campania electorală împovărat de un proces de corupţie de lungă durată, de rezistenţa faţă de o anchetă independentă privind atacul Hamas, de escaladarea violenţelor coloniştilor în Cisiordania ocupată şi de o bătălie acerbă privind scutirile de la serviciul militar pentru evreii ultraortodocşi.