"O scrisoare pierdută", din nou în repertoriul Operei Naţionale Bucureşti

Spectacolul ”O scrisoare pierdută”, operă compusă de Dan Dediu, se joacă duminică, de la ora 18.30, pe scena Operei Naţionale Bucureşti, după o absenţă de patru ani din repertoriu.

Opera "O scrisoare pierdută” de Dan Dediu şi Ştefan Neagrău a avut premiera absolută la Opera Naţională Bucureşti în anul 2012 şi este o transpunere în genul teatrului liric a celebrei piese omonime de I.L. Caragiale. Compusă cu mijloace moderne, cu un libret adaptat care nu afectează acţiunea şi limbajul specific dramaturgului, opera redă intenţiile din comedia lui Caragiale.

Dan Dediu spune despre "O scrisoare pierdută": "Mi-a luat mult timp să reuşesc conectarea la lumea lui Caragiale. După primirea libretului de la Ştefan Neagrău a durat cam un an până ce am reuşit să găsesc ştecherul potrivit care să intre în priza atât de specială a scrisorii pierdute”.

Declicul s-a întâmplat în cel mai prozaic mod: eram pierdut în traficul bucureştean şi ascultam Radio România Muzical, care transmitea aranjamente după tango-uri de Gardel şi Piazzolla. Atunci am exclamat: ăsta e Tipătescu! Restul a venit aproape de la sine: Trahanache, uns cu alifiile ritmurilor şi inflexiunilor melodice balcanice; Caţavencu, versatil şi alunecos într-un    registru ce trece de la horă lungă şi romanţă la habaneră şi french can-can; Farfuridi, cu dublura sa în palimpsest Brânzovenescu, pendulând între bossa nova şi peşrev turcesc;

Cetăţeanul turmentat, luând în piept talazurile fanfarei moldoveneşti; Pristanda, fante de cartier cu năduf de musical hollywoodian; Dandanache, un OZN politic arhetipal muiat în sos de vin folcloric, cu un iz suspect de manea, dar cu pretenţii şi reuşită de simfonie; Mulţimea - o oaste de zevzeci chiuind şi chefuind de zor. Şi, bineînţeles, Zoe: platoşă mândră de bolero, ascunzând însă o oază de omenesc, de iubire şi suferinţă sub chipul unui vals trist”.

"Peste ocean, la amerindieni, pacea se consfinţeşte prin fumarea pipei păcii de către foştii inamici. În spaţiul mioritic, chiar şi conflictele cele mai tăioase îşi pot găsi rezolvarea la un mic şi-o bere. Personajele Scrisorii pierdute, asemenea partidelor politice, sunt gata să se sfâşie, să-şi spargă capetele. Conflictele par definitive, rod al verticalităţii, al intransigenţei morale sau ideologice. Definitive? La români? Când enteresele o cer, nimic nu e definitiv”, spune Ştefan Neagrău. 

Dirijorul spectacolului esteTiberiu Soare, iar scenografia este semnată de Viorica Petrovici. Maestru de cor va fi Daniel Jinga. 

"Despre Caragiale al nostru s-au scris şi vorbit multe, însă eu vreau să vă spun câte ceva despre Caragiale “al meu”: Caragiale al meu era convins că arta este un antidot pentru prostie şi nu ar trebui sub niciun chip să fie transformată în vehiculul acesteia", a spus Tiberiu Soare.

În distribuţie sunt Ştefan Popov - Tipătescu, Andrei Lazăr - Caţavencu, Simonida Luţescu - Zoe, Daniel Pop - Brânzovenescu, Liviu Indricău - Cetăţeanul turmentat, Răzvan Georgescu - Agamiţă Dandanache). Iustinian Zetea  va fi Pristanda, Valentin Racoveanu - Trahanache şi Daniel Filipescu - Farfuridi. 

"Nu am văzut nicio pictură inspirată din lumea lui Caragiale, doar multe schiţe sau caricaturi. Aşa am ajuns la concluzia că va trebui să creez o lume în alb–negru şi cu nuanţele respective. Culoarea devine caricatură în acest context, personajele, acea mână de oameni, aşa-zişii politicieni sau, „mai academic”, mafioţi, manevraţi de capriciile singurei „dame” din piesa lui Caragiale, Zoe”, a afirmat scenografa Viorica Petrovici. 

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.