Statul român a avut, până de curând, o abordare dezechilibrată şi insuficient fundamentată a sectorului energiei regenerabile, dar decizia Curţii Constituţionale de a declara neconstituţională contribuţia la Fondul de Tranziţie Energetică a lansat un semnal clar de reechilibrare în piaţă.
Diana Adesman, Managing Partner la societatea de avocatură Adesman şi Asociaţii, vorbeşte, într-un interviu acordat Legal Marketing, despre perspectivele dezvoltării sectorului energiilor regenerabile în România în urma deciziei Curţii, subliinid că independenţa energetică a României depinde direct de un cadru fiscal corect şi predictibil.
Care au fost principalele argumente juridice care au convins Curtea Constituţională să declare contribuţia la Fondul de Tranziţie Energetică neconstituţională?
Curtea Constituţională a recunoscut caracterul legitim al intenţiei statului de a proteja consumatorii în contextul fluctuaţiilor majore ale preţurilor la energie. Totuşi, instanţa de contencios constituţional a constatat că mecanismul utilizat (contribuţia la Fondul de Tranziţie Energetică) a fost unul profund disproporţionat şi configurat într-o manieră care depăşea limitele constituţionale.
În esenţă, Curtea a reţinut că respectiva contribuţie a operat ca un impozit aplicat direct asupra cifrei de afaceri, fără a ţine cont de profitabilitate sau de particularităţile structurii de cost ale producătorilor de energie. O astfel de abordare contravine principiilor privind protecţia dreptului de proprietate (art. 44 din Constituţie) şi justa aşezare a sarcinilor fiscale (art. 56 alin. (2) din Constituţie), Curtea apreciind că o asemenea măsură echivalează, în realitate, cu o privare de patrimoniu, având un potenţial confiscator.
De asemenea, Curtea a avut în vedere şi faptul că această contribuţie la Fondul de Tranziţie Energetică nu a ţinut cont de specificul investiţiilor în segmentul regenerabil, nici de costurile ridicate asociate acestora iar, prin aplicarea instituirea acestei taxe – considerate excesive -, statul a creat un dezechilibru major între interesul public şi interesele legitime ale producătorilor de energie, toate aceste argumente fundamentând decizia Curţii Constituţionale.
Ce impact va avea această decizie asupra investiţiilor în energia regenerabilă din România?
Impactul este, fără îndoială, unul semnificativ şi în mod cert pozitiv. În perioada în care contribuţia a fost aplicată în cuantumul apreciat ca fiind neconstituţional, sectorul energiei regenerabile a resimţit o diminuare a investiţiilor, în principal din cauza lipsei de predictibilitate fiscală şi a imposibilităţii de a fundamenta modele investiţionale stabile.
Din punctul meu de vedere, decizia Curţii transmite un semnal clar de reechilibrare: dezvoltarea energiei verzi a reprezentat şi reprezintă un obiectiv strategic pentru România, iar acest obiectiv nu poate fi atins prin măsuri fiscale punitive sau prin impozite mascate. Prin restabilirea cadrului de încredere, decizia Curţii vine să încurajeze reluarea proiectelor în materie de energie şi atragerea de noi investiţii private, consolidând premisele pentru independenţă energetică şi alinierea la obiectivele de decarbonizare ale Uniunii Europene.
Cum apreciaţi modul în care statul a gestionat până acum impozitarea suplimentară a veniturilor producătorilor de energie?
Abordarea statului a fost dezechilibrată şi insuficient fundamentată. Deşi obiectivul protejării consumatorilor este unul legitim şi socialmente justificat, instrumentul ales, i.e., contribuţia la Fondul de Tranziţie Energetică, în cuantumul declarat neconstituţional, a depăşit, fără doar şi poate, limitele constituţionale ale proporţionalităţii intervenţiei fiscale.
În loc să adopte măsuri orientate către eficienţă energetică, compensare direcţionată şi sprijin pentru consumatorii vulnerabili, statul a a penalizat producătorii, adică exact acei actori care pot asigura pe termen lung stabilitatea şi independenţa energetică a României, ceea ce a generat distorsiuni în piaţă şi a transmis un mesaj de imprevizibilitate fiscală. Decizia Curţii reprezintă, astfel, un instrument necesar de corecţie a acestor neajunsuri.
În ce măsură companiile care nu au contestat încă contribuţia pot beneficia retroactiv de decizia CCR?
Deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor, i.e., de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie. Curtea a statuat obligaţia legiuitorului de a adopta măsuri tranzitorii pentru corectarea consecinţelor unei norme declarate neconstituţionale, ceea ce include şi posibilitatea restituirii sumelor încasate în temeiul acesteia.
În considerarea acestor aspecte, beneficiul direct, şi anume dreptul de a solicita restituirea unei părţi din sumele plătite cu titlu de contribuţie la Fondul de Tranziţie Energetică, conform deciziei Curţii Constituţionale, îl au doar companiile care au contestat contribuţia în faţa instanţelor de judecată sau au ridicat excepţia de neconstituţionalitate. În alte cuvinte, producătorilor de energie care au stat în pasivitate până la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale nu le sunt aplicabile efectele acestei hotărâri, iar aceştia nu au dreptul la restituirea respectivelor sume. Aceasta este, până la urmă, o expresie directă a principiului securităţii juridice şi al neretroactivităţii legii.
Ce modificări legislative consideraţi că ar fi necesare pentru a evita situaţii similare în viitor?
Pentru a evita repetarea unor asemenea derapaje, în opinia mea, este nevoie, în continuare, de o reformă reală a cadrului fiscal din energie, construită pe principii de proporţionalitate, transparenţă şi predictibilitate.
Impozitarea trebuie calibrată astfel încât să permită recuperarea costurilor reale şi menţinerea unui nivel rezonabil de profitabilitate, respectând principiul echilibrului între interesul public şi cel economic al operatorilor din sectorul energetic. În acelaşi timp, legislaţia trebuie să interzică explicit orice formă de impozitare indirectă a cifrei de afaceri şi să prevadă mecanisme automate de ajustare care să reflecte dinamica pieţei şi evoluţia costurilor de producţie.
De asemenea, orice intervenţie fiscală cu caracter excepţional ar trebui precedată de consultarea industriei energetice şi de o evaluare de impact riguroasă, pentru a asigura stabilitatea şi predictibilitatea mediului investiţional. Doar printr-un astfel de cadru, statul poate asigura echilibrul între protecţia consumatorilor şi stimularea investiţiilor, două obiective care nu sunt antagonice, ci complementare.
Cum vedeţi evoluţia cadrului legislativ pentru energie şi taxe în următorii ani, având în vedere presiunile asupra investiţiilor în energie verde?
Decizia Curţii Constituţionale reprezintă un reper de stabilitate juridică, confirmând, încă o dată, că independenţa energetică a României depinde direct de un cadru fiscal corect şi predictibil, care să nu penalizeze investiţiile private, ci, dimpotrivă, să le încurajeze.
Este de aşteptat ca legislaţia viitoare să fie orientată spre: stimulente pentru investiţiile verzi, scheme de sprijin clare şi transparente, mecanisme echitabile de funcţionare a pieţei.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
