Otorinolaringologia, sau pe scurt ORL, este o specialitate medicală şi chirurgicală care se ocupă cu diagnosticarea şi tratamentul bolilor care afectează capul, gâtul şi urechile.
„Rolul medicului ORL este să deschidă calea aerului către corp, calea oxigenului către corp, să îl facă pe om să respire bine şi corect”, a explicat dr. Ana Maria Apostol, medic primar ORL în cadrul MedLife.
Pasiunea pentru medicină a venit în cazul dr. Ana Maria Apostol când era în gimnaziu. Din dorinţa de a înţelege ştiinţa corpului uman a studiat anatomia, apoi la liceu s-a implicat mai mult în activităţi care presupuneau întrajutorarea oamenilor. „Când în clasa a XI-a m-au întrebat părinţii ce vreau să devin, le-am zis că vreau să fiu medic. Familia mea nu avea niciun cadru medical în familie, aşa că a rămas şocată. A trebuit să le demonstrez părinţilor că asta îmi doresc foarte mult, aşa că am intrat la Medicină învăţând sârguincios, nopţi întregi, chiar dacă terminam un liceu cu profil pedagogic, la clasa de mate fizică (Liceul Elena Cuza, Bucureşti), a povestit dr. Ana Maria Apostol. Iniţial atrasă de cercetare în primii doi ani ai studenţiei, medicul a avut o revelaţie în spital: „am văzut tristeţea care „sălăşluia” în spitale. Erau foarte mulţi oameni bolnavi, care cereau atenţie cadrelor medicale şi se simţeau singuri acolo în patul de spital şi din momentul acela mi-am dat seama că oamenii au nevoie de umanitate, au nevoie de cineva să le zâmbească, să le spună că o să se facă bine, nu doar să le prescrie un tratament sau să le pună o perfuzie. Din momentul acela mi-am dat seama că vreau să fiu mai aproape de oameni”, a mărturisit medicul, care atunci când a început specialitatea ORL s-a angajat la MedLife şi de atunci a rămas aici. Sunt deja 13 ani, între timp a devenit medic primar, a acumulat experienţă, iar pasiunea pentru profesie a rămas la fel de puternică.
„Am intrat în ORL cu ideea că îi voi face pe copii să sufere mai puţin când răcesc”
Alegerea specialităţii ORL a fost influenţată şi de propria copilărie, marcată de vizite frecvente la medicul ORL din cauza răcelilor. Mama i-a fost suportul emoţional de-a lungul vieţii şi tot mama a fost cea care a sfătuit-o să aleagă această specialitate. „Mama mi-a zis: fă-te medic ORL, pentru că tu în copilăria ta ai fost pacient fidel al cabinetului ORL, ai fost un copil cu multe răceli, ai avut multe otite şi ai suferit. Îi vei ajuta şi tu pe copiii care vor fi răciţi şi poate nu vor mai suferi cât ai suferit tu”, a povestit medicul. Şi chiar dacă la început nu ştia exact ce implică această specialitate, un singur gând l-a avut de la început şi cu el a rămas: „Am intrat în ORL cu ideea că îi voi face pe copii să sufere mai puţin când răcesc.”
De ce respirăm prost?
Otorinolaringologia este esenţială pentru calitatea vieţii, deoarece guvernează funcţii vitale precum auzul, echilibrul şi, mai presus de toate, respiraţia. „Medicul ORL este foarte important pentru oameni, fiindcă le asigură respiraţia. Trebuie să-l facă pe om să respire corect şi bine pe nas. Din nefericire, sunt foarte mulţi oameni care respiră prost pe nas”, a atras atenţia dr. Apostol.
Dintre cauze, medicul a menţionat aerul poluat pe care-l respirăm – care conţine multe pulberi, alergeni, bacterii şi virusuri. Toate acestea inflamează foarte tare mucoasa nazală, iar de aici nu mai e decât un pas către diverse afecţiuni. De altfel, numeroase studii internaţionale leagă în mod direct poluarea aerului de inflamaţia mucoasei nazale şi, implicit, de dificultăţile de respiraţie pe nas (congestie nazală, rinită, sinuzită cronică). De exemplu, rinita, caracterizată prin inflamaţia şi umflarea mucoasei nazale, este una dintre cele mai frecvente afecţiuni respiratorii asociate cu poluarea. Studiile epidemiologice demonstrează o asociere puternică între expunerea la poluanţi şi prevalenţa, severitatea şi utilizarea serviciilor de sănătate pentru rinita alergică.
Mai mult, expunerea constantă la aerul poluat poate evolua de la o simplă rinită la o inflamaţie cronică a sinusurilor şi a ţesuturilor nazale, ajungându-se la sinuzită cronică. Cercetări, conduse de oameni de ştiinţă de la Johns Hopkins Medicine, au oferit dovezi biologice şi moleculare directe că expunerea continuă la aer poluat (particule fine PM2.5) a dus la sinuzită cronică.
„Trăim pe generatorul de rezervă”
În viziunea dr. Apostol, o respiraţie deficitară afectează întregul organismul, deoarece „pentru toate organele noastre ne trebuie oxigen. Eu le spun oamenilor că trăiesc pe generatorul de rezervă, fiindcă din toată capacitatea nazală pe care o au, respiră cam 40%”, a atras atenţia medicul. Misiunea medicului este de a restabili această funcţie vitală, tratând cauze frecvente precum rinita cronică hipertrofică (nasul înfundat permanent) sau deviaţia de sept. „Dacă nasul are probleme, atunci suferă şi gâtul, faringele, amigdalele, laringele şi suferă şi urechile”, a semnalat medicul.
Top 3 afecţiuni cauzate de respiraţia dificilă
În activitatea zilnică, dr. Ana Maria Apostol vede atât adulţi, cât şi copii. Conform observaţiilor sale, cea mai frecventă cauză a problemelor de respiraţie nazală este în prezent rinita cronică hipertrofică, manifestată prin nasul înfundat în permanenţă.
„În trecut, principala asociere cu un nas înfundat era deviaţia de sept. Aceasta reprezintă o problemă structurală – un cartilaj deviat (strâmb) în interiorul nasului care ocupă o parte din spaţiul cavităţii nazale, forţând persoana să respire corect doar pe o singură fosă nazală. În prezent însă, deşi deviaţia de sept rămâne o problemă, principala cauză a obstrucţiei nazale o reprezintă inflamarea sau congestia cronică a mucoasei nazale (mucoasa din interiorul nasului), şi anume mărirea în volum a unor structuri fiziologice situate pe peretele lateral al foselor nazale, cornete nazale. Această inflamaţie apare ca o reacţie permanentă la factorii din aerul pe care îl respirăm”, a explicat medicul ORL.
În topul celor mai frecvente afecţiuni cauzate de respiraţia dificilă, medicul a pus pe locul secund adenoida cronică hipertrofică la copii, cunoscută popular ca polipi. Polipii sunt o structură de ţesut limfatic (vegetaţii adenoide) situată în spatele nasului, al cărei rol este să lupte cu germenii. „Aceşti polipi se inflamează foarte mult, între 2 şi 6 ani, din cauza virozelor nenumărate care vin asupra copiilor, dar şi din cauza alergenilor şi a prafului pe care îl respirăm. În multe situaţii, mărirea excesivă a polipilor necesită intervenţie chirurgicală”, a spus medicul.
Pe locul trei în top se situează otitele medii, adesea complicaţii asociate inflamaţiei acute sau cronice şi obstrucţiei nazale la copii. „Otita medie este de obicei o complicaţie a unei răceli şi poate duce la scăderea auzului (hipoacuzie) şi dureri de ureche,” a spus dr. Apostol.
Dincolo de cabinet: genetica şi viitorul ORL
Deşi pentru patologiile ORL comune (rinite, otite), testarea genetică nu este o practică standard, pot apărea uneori situaţii particulare în care genetica joacă un rol crucial, deschizând drumul către o medicină de mare precizie.
De exemplu, testarea genetică este vitală în identificarea cauzelor ereditare ale pierderii de auz la copii. Peste 50% dintre cazurile de surditate infantilă au cauze genetice, iar studiile din străinătate arată că identificarea mutaţiilor (cum ar fi cele din genele GJB2) este esenţială pentru alegerea intervenţiei corecte (aparat auditiv versus implant cohlear) şi pentru consilierea părinţilor. O altă situaţie în care e nevoie de testare genetică este prezenţa mutaţiei genetice m.1555A>G în ADN-ul mitocondrial, care face ca unii pacienţi să fie extrem de sensibili la o clasă de antibiotice (aminoglicozide) folosite în infecţii. O simplă expunere scurtă poate duce la pierderea permanentă a auzului. Testarea acestei mutaţii permite medicilor să evite prescrierea medicamentelor respective la pacienţii cu risc, prevenind astfel o sechelă ireversibilă. Cea mai importantă referinţă clinică care integrează toate studiile despre această mutaţie şi oferă recomandări practice este Ghidul Consorţiului de Implementare a Farmacogeneticii Clinice pentru Aminoglicozide şi MT-RNR1 (CPIC R-Guideline for Aminoglycosides and MT-RNR1).
În practica medicală dr. Ana Maria Apostol se bazează pe o abordare modernă şi personalizată. „Profesorii ne învaţă să nu aplicăm chiar standard, acelaşi protocol la toţi, să luăm fiecare pacient ca un caz particular,” a concluzionat medicul care nu renunţă niciodată la principiul său de bază - verificarea rezultatului tratamentului. „Eu chem pacientul la control. Îi spun: Uite, ţi-am dat tratamentul acesta, te rog , vino înapoi la control să văd dacă a funcţionat în totalitate, dispărând complet simptomatologia. Această monitorizare constantă asigură eficacitatea terapiei şi permite ajustări rapide”.
(Articol susţinut de MedLife)
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
