Atunci când sunt întrebaţi ce ar putea cauza cancerul, oamenii se gândesc cel mai probabil la substanţe chimice, cum ar fi tutunul, sau la radiaţiile razelor ultraviolete ale soarelui, dar, probabil, decalajul orar cronic nu le vine în minte. Studiile epidemiologice la om au asociat decalajul orar cronic, cunoscut şi sub numele de disfuncţie circadiană cronică, cu un risc crescut de cancer hepatic. Cu toate acestea, până acum au lipsit dovezile directe că acesta duce la cancer de ficat.
Un studiu recent condus de cercetători de la Colegiul de medicină Baylor, din Statele Unite, şi publicat în Journal of Hepatology este primul care demonstrează experimental că disfuncţia circadiană cronică este într-adevăr un carcinogen uman.
„Am lucrat cu un model de şoarece umanizat”, a declarat autorul principal dr. Loning Fu, profesor asociat de gastroenterologie la Baylor.
Potrivit cercetătorului, modelul dezvoltat a avut celule hepatice umane şi de şoarece în ficatul animalelor, ceea ce a permi studierea efectului perturbării ritmului circadian asupra dezvoltării cancerului în celulele umane.
Ritmul circadian este cronometrul intern de 24 de ore din creierul nostru, care reglează ciclurile de vigilenţă, somn şi practic toate funcţiile organismului, fiind sincronizat cu ciclul zi-noapte al planetei.
Studii recente au scos la iveală faptul că, atunci când ceasul intern nu este sincronizat, există şanse mai mari să apară boli.
În acest studiu, şoareci umanizaţi au fost expuşi la două condiţii diferite. Un grup de animale a fost menţinut în sincronizare cu ciclul natural zi-noapte.
Pentru celălalt grup, cercetătorii au schimbat perioadele de lumină şi de întuneric la care au fost expuse animalele, pentru a crea echivalentul schimbărilor pe care le experimentează o persoană atunci când zboară săptămânal dus-întors de la San Francisco la Londra, timp de mai multe săptămâni.
Disfuncţia circadiană cronică este un factor cancerigen pentru oameni
„Am descoperit că, în comparaţie cu şoarecii ţinuţi în cicluri normale de lumină/întuneric, şoarecii din grupul cu jet-lag (decalaj de fus orar) au o durată de viaţă mai scurtă, precum şi o înmulţire a cirozei, a icterului (când pielea sau albul ochilor se îngălbeneşte) şi, de asemenea, au dezvoltat cancer atât în celulele hepatice de şoarece, cât şi în cele umane”, a declarat dr. Fu.
„Este important de menţionat că decalajul cronic de fus orar a indus, de asemenea, metastaze din ficatul umanizat”.
Analizele de sânge şi studiile microscopice ale ficatului au dezvăluit multiple puncte comune între şoarecii umanizaţi şi pacienţii cu cancer de ficat, inclusiv intoleranţa la glucoză, acumularea anormală de grăsime în ficat, inflamaţia şi fibroza, ceea ce susţine validitatea acestui model pentru a studia afecţiunea la om.
„Arătăm (în cadrul studiului) că, pe măsură ce tumora progresează, profilul biomarkerilor şi modelele de expresie genetică din celule se schimbă”, spune dr. Fu.
Şoarecii umanizaţi supuşi la un decalaj orar cronic au dezvoltat în mod spontan cancer hepatic în celulele hepatice umane, urmând acelaşi proces şi căi moleculare ca şi cele de la oameni.
Studiile de expresie genetică relevă faptul că dezvoltarea spontană a cancerului în acest model este determinată de modificări ale expresiei a mii de gene care depind de tipul de celule, de timp şi de stadiul bolii.
„Una dintre descoperirile importante ale cercetării este că, odată ce tumorile se dezvoltă spontan ca răspuns la perturbarea cronică a ciclului circadian, revenirea şoarecilor la un ceas circadian normal încetineşte dezvoltarea tumorilor şi previne metastazele”, a precizat coautorul lucrării, dr. David Moore, profesor şi preşedinte al Departamentului de Ştiinţe Nutriţionale şi Toxicologie de la Universitatea Berkeley, din California.
„Când animalele reintră în ritmul circadian normal, modelul de expresie a genelor este restabilit la ceea ce era înainte”, precizează el.
Descoperirile au implicaţii semnificative la nivel clinic, studiul contribuind cu noi cunoştinţe care pot promova dezvoltarea unor terapii îmbunătăţite pentru acest cancer şi pentru a înţelege mai bine mecanismele de carcinogeneză.
„Cercetarea noastră arată că influenţele circadiene în cancer nu pot fi subestimate – disfuncţia circadiană cronică este un carcinogen uman”, a precizat dr. Moore.
Potrivit autorilor acestui studiu, descoperirile avertizează asupra riscului crescut de cancer pentru persoanele care lucrează în ture de noapte pentru o perioadă lungă de timp sau care călătoresc în mod regulat prin mai multe fusuri orare, iar modelul umanizat de şoarece oferă un instrument valoros pentru a studia această afecţiune pentru care nu există tratamente eficiente.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
