Sărăcia în Argentina a înregistrat o creştere semnificativă în prima jumătate a anului 2026, marcând inversarea unei tendinţe descendente care dura de peste doi ani, ajungând la 32,3% din populaţie, potrivit cifrelor oficiale publicate joi, transmite AFP.
Indicele publicat de Institutul de Statistică (Indec) a crescut cu 4 puncte în şase luni (de la 28,2% la sfârşitul anului 2025), iar la jumătatea anului sărăcia afecta aproape trei persoane din zece în cea de-a treia economie din America Latină.
Pragul de sărăcie în această ţară cu 47 de milioane de locuitori se ridica în august la aproape 520.000 de pesos (puţin sub 300 de euro) pentru un adult, pentru un coş de bunuri şi servicii de bază.
Proporţia argentinienilor aflaţi în sărăcie extremă a înregistrat, de asemenea, o uşoară creştere în prima jumătate a anului, ajungând la 7,5% faţă de 6,3% cu şase luni în urmă, potrivit Indec.
Ancheta Indec, fără a prezenta cifre absolute concrete privind sărăcia, reprezintă o extrapolare procentuală, pe baza unui eşantion de 31 de centre urbane.
Era de aşteptat o creştere a sărăciei, în contextul unor luni consecutive de recrudescenţă a inflaţiei la începutul anului 2026, înainte de o nouă încetinire (1,7% în august, cel mai scăzut nivel din ultimele 14 luni).
Sărăcia în Argentina a cunoscut fluctuaţii puternice de la venirea la putere, la sfârşitul anului 2023, a preşedintelui ultraliberal Javier Milei, care a aplicat o politică de austeritate bugetară drastică, reducând inflaţia de la 161% în termeni anuali la aproximativ 33% în aproape trei ani, cu un cost ridicat pentru activitatea economică, consum şi ocuparea forţei de muncă.
La începutul anului 2024, sărăcia a înregistrat un salt istoric, fără precedent de peste 20 de ani, ajungând la 52,9% din populaţie, sub efectul dublu al inflaţiei şi al unei devalorizări şocante de peste 50% în primele zile ale preşedinţiei Milei.
Apoi, rata sărăciei a scăzut treptat, pe măsură ce inflaţia însăşi a încetinit, iar guvernul a menţinut un anumit tip de ajutor social direct, alocaţia familială pentru cei mai vulnerabili (AUH), la un nivel superior inflaţiei.
Javier Milei se laudă în mod regulat că a scos câteva milioane de persoane din sărăcie, dar luând ca punct de plecare vârful de 52,9%, creat parţial de şocul provocat de propria sa devalorizare.
Calculul indicelui este în mod regulat subiectul unor controverse metodologice, bazându-se pe structurile de cheltuieli de acum 20 de ani, perioadă în care numeroase servicii esenţiale erau subvenţionate, iar diverse preţuri erau reglementate, cum ar fi medicamentele sau asigurarea de sănătate.
”Aceste costuri fixe ale gospodăriilor reprezentau un procent mai mic din cheltuieli. De aceea, o familie are astăzi senzaţia că, odată ce a terminat de plătit aceste costuri fixe, îi rămân puţini bani pentru a trăi”, estimează pentru AFP Eduardo Donza, statistician şi cercetător la Observatorul Social al Universităţii Catolice.
”Din acest motiv, pragurile de sărăcie calculate pe baza venitului nu reflectă realitatea”, subliniază el.
Medikatv.ro
