După două nopţi nedormite din cauza unei bătălii pierdute s-a decis, a luat cuţitul curbat de pe masă, a muşcat strâns bucata de pânză aspră împăturită înadins, cu stânga a apucat iar cu dreapta a tăiat adânc până la jumătate. A desăvârşit totul apoi cu mâna cealaltă.
Când soarele era pe cer deja de ceva vreme tânăra regină Orithya reuşea să străpungă cu săgeata ţeasta unui iepure aflat în fugă la mai bine de 50 de coţi olimpici. Sânul nu o mai încurca în mânuirea arcului, iar viitoarele războaie cu grecii ar fi putut avea mai mulţi sorţi de izbândă. Celelalte amazoane din regat i-au urmat exemplul, sânul drept find sacrificat de toate pentru o mai bună mânuire a armei. Mai ales atunci când se aflau în galopul calului.
După ce Orithya a murit, noua regină, fiica sa, Penthesileea, a ordonat construirea unui zid de 80 de kilometri care ocrotea atât portul cât şi cetatea şi întreg Ţinutul Fiicelor lui Ares, zeul războiului din mitologia greacă. Penthesileea a urmărit astfel să evite repetarea istoriei atacului grecilor conduşi de legendarii Hercule şi Tezeu din vremea mamei sale. A fost Zidul Amazoanelor care avea vocaţia de a delimita o lume pe care războinicele antichităţii o doreau intactă şi care peste secole, când fusese deja înghiţit de mare, a dus la naufragierea multor corăbii care încercau să intre în port.
30 mai - Maratonul Fondurilor Europene. Parteneri: BCR, BRD, CEC
6 iunie - Maratonul Energiei
Legenda se regăseşte în descrierea militarului burgund Wallerand de Wavrin a regiunii denumită de el Panguala, actuala Mangalia. Dincolo însă de povestea amazoanelor există numeroase izvoare istorice care certifică prezenţa unui zid construit în jurul Mangaliei, înghiţit acum de apele mării.
Zidul nou al lumii noi
După mai bine de 2.500 de ani, în Mangalia a apărut un zid nou, construit între oameni şi mare. Nu are nici pe departe 1,8 metri cât se plângeau oamenii iarna trecută, are vreo 70 cm şi e strâmb. Restul e fundaţie. Iar oamenii locului spun că cineva trebuia să facă o fundaţie adâncă în care să fie înghiţiţi banii comunităţii. Pentru că proiectul european, aşa cum a început el în vara anului trecut, a sfârşit prin a fi finanţat de la bugetul local, după spusele oamenilor, Uniunea Europeană retrăgând sprijinul din cauza depăşirii termenului de execuţie.
De aproape un an, betonierele vor să paveze calea spre un viitor modern, iar unul dintre simbolurile acestui oraş-staţiune, faleza, a fost transformată într-un vacarm care pare să înghită la nesfârşit liniştea dată odinioară de zgomotul valurilor mării.
"Ce proiect european, domnule? Sunt bani de la bugetul local. Pentru că nu s-au terminat lucrările la timp, Uniunea Europeană a retras finanţarea la începutul anului. Şi cum să termine faleza, când lucrau şapte muncitori de la o firmă din Galaţi? Păi ce, e o zugrăveală de apartament? Pe ei îi interesează altceva, îi interesează să cheltuie cât mai mult, să facă fundaţie de peste un metru pentru zidul ala de 70 de centimetri să cumpere în neştire granit", a povestit pentru News.ro un localnic nemulţumit de stadiul lucrărilor de reabilitare a Aleii Teilor, faleza oraşului Mangalia.
Zona pare desprinsă dintr-un film în care războiul a acaparat oraşul, şi asta în plin sezon estival. Turiştii se descurcă şi ei cum pot, traversează faleza spre plajă, cu colacii, bărcuţele şi toate jucăriile copiilor în cârcă, printre buldozere, guri de canal descoperite, materiale de construcţii şi salopete uscate pe zid.
Prin dreptul fostului hotel President, la subsolul căruia se află una dintre cele mai interesante descoperiri arheologice din România, rămăşiţe ale vechii cetăţi Callatis, turiştii nu au voie să meargă. Traficul este restricţionat, fiind permis accesul doar clienţilor hotelului renovat de către un patron din Republica Moldova şi ridicat la 5 stele.
Templul roman de 2 milioane de euro
O altă lucrare care a născut controverse este monumentul inspirat de templele romane construit în sensul giratoriu din Mangalia - opt coloane aranjate circular, pe un postament de marmură albă, la mijloc având un altar cu o copie a unor scrieri din vremea Callatisului. "Eu sunt constructor de meserie, poate suntem noi urâţi, săraci, dar proşti nu suntem. Păi 9 miliarde să coste construcţia aia din sensul giratoriu? Două milioane de euro pentru câteva pietre şi două basculante de pământ?", se revoltă un alt cetăţean al Mangaliei.
Mangalia nu are vocaţia de a deveni Mamaia, nici măcar Olimp din anii ’70 sau Neptun două decenii mai târziu. Vocaţia Mangaliei este în însăşi nevoia oamenilor de a căuta melancolia trecutului, pe care o pot găsi în liniştea şi candoarea unei plimbări pe o faleză cu tei. Mangalia nu trebuie văzută ca turist, Mangalia trebuie admirată cu răbdarea unui arheolog, trebuie simţită prin cultura turcilor, tătarilor, găgăuzilor sau bulgarilor de astăzi şi prin spiritul perşilor, grecilor, dacilor, romanilor, macedonenilor, lipovenilor sau germanilor dobrogeni de altădată.
De-a lungul istoriei oraşul a fost distrus în mai multe rânduri şi a renăscut de fiecare dată, dar acum totul pare că este într-un proces de deteriorare, în pofida aparentelor modernizări. Cu cât se încearcă mai mult modernizarea acestui oraş, cu atât se deteriorează mai mult. Într-un oraş cu istoria Mangaliei, ca un mozaic de culturi şi tradiţii, modernizarea îţi aduce dovada clară că nu poate produce nimic altceva decât deteriorarea ireparabilă a acestor valori. Viitorul lui este în recuperarea şi valorificarea trecutului.
Nevalorificând nimic din trecutul său, Mangalia nu are cum să fiinţeze.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
