O vizită la Geamia Esmahan Sultan din Mangalia este pentru oricine o bună ocazie de a înţelege lumea musulmană. E locul în care te întâlneşti cu un univers diferit total faţă de cotidan, cu o linişte absolută spartă uneori doar de ţipetele pescăruşilor, de chemarea la rugăciune a muezinului şi de murmurul credincioaselor care citesc din Coran.
Cu o ceaşcă de cafea turcească în faţă, făcută la nisip de către Ayden, băiatul care vinde suveniruri la intrarea în moschee, încerci să desluşeşti cât de cât lumea slujitorilor lui Alah. Iar gândul face inexplicabil o paralelă cu un alt tablou, de undeva din timpurile noastre, unde un scriitor anonim, ajuns pentru prima oară la Istanbul, s-a oprit în faţa Hotelului Pera Palace câteva minute, pentru a admira frumuseţea clădirii în care Agatha Christie scrisese "Crima din Orient Express". I-a plăcut să admire canapelele şi fotoliile îmbrăcate cu velur de culoare vişinie pe care îşi închipuia că scriitoarea ar fi stat când se gândea la romanul său, în faţa unei ceşti de cafea, în micile pauze când cobora din camera 411, unde lucra. La un moment dat, tabloul a fost brusc schimbat. Silueta unui bătrân care stătea pe un scăunel cu trei picioare, fumând cu un păhărel de cafea în mână pe trotuarul de vizavi, se oglindea perfect în geamul hotelului, suprapunându-se cu imaginea din interior. Iar călătorul a avut o revelaţie – asta trebuia să însemne să fii turc, să poţi să vezi farmecul Occidentului, poate chiar să îl apreciezi, dar să rămâi întotdeauna omul care bea cafea, fără să îţi doreşti nici măcar o clipă să fii înăuntru.
Şi totuşi, de unde vine ura, de unde apare moartea, de unde apare teroarea răspândită în întreaga lume în numele unei religii care degajă atâta linişte? E un paradox, iar înţelegerea trebuie să ducă la toleranţă. Salvarea vine tot de Ayden, creatorul caimacului perfect: "Trebuie să vorbeşti cu domnul Raftopol, e fost poliţist, aici în Mangalia, convertit la Islam şi un foarte bun orator. Sigur vei avea o discuţie de peste o oră".
"Este extrem de tolerant Islamul, să nu comparăm cu ISIS"
"Domnule Raftopol, eu, pentru că am mâncat dimineaţă, şi este perioada Ramazamului, sunt un păcătos?", încerc să duc discuţia începută în curtea Geamiei Esmahan Sultan către toleranţa religioasă. "Cine spune că sunteţi un păcătos? Păcat înseamnă greşeală. Ce se întâmplă cu postul... Mahomed a lăsat permisiunea pentru bătrâni, pentru bolnavi, pentru copii. Cel care spune că e obligatoriu pentru un copil să ţină post este un fanatic. Şi fanatici sunt foarte mulţi şi printre creştini. Toleranţa este exact ceea ce au făcut musulmanii cu creştinii, ceea ce spune în Coran (citează din memorie în limba turcă şi apoi traduce) «Nu este nicio silă la credinţă, religia mea este a mea, religia ta este a ta». Este extrem de tolerant Islamul, să nu comparăm cu ISIS. ISIS e o adunătură de derbedei, printre care şi creştini voluntari care poartă masca şi dedesubt e crucea. Unii s-au dus voluntar acolo, şi americani şi francezi. Ceea ce se întâmplă acum ar putea fi denumită o nouă ciocnire a civilizaţiilor, dar să ştiţi că la baza tuturor neînţelegerilor este şi interesul financiar. Şi atunci luăm drept scut ce? Religia, normal. Acolo este clar interesul petrolului, reiese clar că ISIS-ul ăla nu ar fi putut să progreseze fără petrol. Păi aia este o organizaţie de bandiţi. Dacă li se retrage sprijinul, ISIS-ul nu mai e. Şi atunci cum de fiinţează? E o organizaţie de bandiţi ordinari, o adunătură de bandiţi efectiv, care ar dispărea dacă statele lumii ar pune probema aşa – aceşti oameni vor răul, trebuie să dispară. E aşa de simplu... Ca şi dispariţia corupţiei. Atât de simplă e definită infracţiunea în Codul Penal... Dar, aşa cum a zis Confucius, cuvintele mele sunt atât de simple, dar nimeni nu s-a comportat aidoma lor", spune hotărât fostul poliţist.
Nu este adeptul scenariilor conspiraţioniste, dar e convins că există un interes în tolerarea actelor membrilor ISIS: "Sunt interese, v-am spus, sunt tot felul de organizaţii. Eu nu spun că e o conspiraţie mondială în acest caz, vorba aia, masonii care le fac pe toate, cavaleri şi alte chestii din astea. Deci la bază stă interesul, cum a zis Eminescu, în Împărat şi Proletar: În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină, Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om. De ce nu spunem că Turcia a rămas cam singurul adversar al ISIS-ului, ruşii s-au potolit după ce au spus că fac ei ordine, iar americanii i-au lăsat pe turci. Iar în Turcia a apărut din nou ideea creării unui stat kurd, armean şi planează ideea asta, chiar dacă îndepărtată, de desfiinţare a statului turc".
Fostul creştin, care a ajuns să cunoască îndeaproape şi lumea musulmană din care face parte, a găsit în istorie un început al neînţelegerilor dintre adepţii celor două credinţe. "Prin 1095 parcă, şi asta se poate verifica, Papa a spus «mergeţi şi-i măcelăriţi pe musulmani şi vi se va ierta orice păcat». Iată cum s-a deschis încă de atunci calea sângelui, calea luptei, între lumea creştină şi lumea islamică", a spus Raftopol.
Apoi, pentru că a amintit de Eminescu se simte obligat să facă precizări în ceea ce priveşte originile marelui poet. "Apropo de Eminescu, dacă tăiem escu, specific numelor româneşti, rămâne un banal nume de turc, Emin, şi în Mangalia şi în toată Turcia. Emin mai înseamnă jur şi sigur. Deci de unde vine acest Eminescu? De la Eminovici? Slavii i-au zis aşa. El era Emin la origini, era dintre acei cumani şi pecenegi. E un nume cuman, indiscutabil. Cine vrea să spună asta? E al nostru, îl cinstim, dar nu îl venerăm pe Eminescu. Nimeni din generaţia tânără nu îl venerează pe Eminescu. Ştiţi ce nu îmi place mie? Noţiunea asta de «român care se trage din daci şi din romani», suntem un conglomerat de neamuri, dar suntem noi. Şi avem un stat şi de-a lungul timpului am ajuns să avem nişte obiceiuri", spune Raftopol şi recită strofe întregi din a doua parte a Luceafărului, concluzionând că Eminescu a fost "un profet".
Când plutonierul adjutant Gheorghe Raftopol devine supusul lui Alah, Gemil
Toată viaţa a activat ca poliţist în Mangalia, până la ieşirea la pensie cu gradul de plutonier adjutant, cu 10 ani în urmă, când omul spune că a avut "revelaţia" de a renunţa la creştinism. De la Gheorghe, care nu i-a plăcut niciodată, a ajuns Gemil şi ca musulman a fost chiar şi la Mecca, pelerinaj considerat a fi unul dintre "cei cinci stâlpi" ai credinţei sale.
Îl întreb dacă niciunul dintre cunoscuţi nu i-a spus că a înnebunit, alegând să-şi schimbe religia la 59 de ani: "Dacă îmi permiteţi, am fost şi la biserică să iau hârtiile de renunţare i-am întrebat pe foştii colegi dacă arăt a om nebun, să vorbim despre orice vor ei. Alegerea este a mea, alegerea unui singur Creator şi acceptarea tuturor profeţilor. Aşa de simplă e religia islamică... Nu? (râde) Nu mi-a reproşat nimeni. Mi-a reproşat un fost maior de la economic: «Bă Raftopole bă, ce ţi-au dat ăştia mă, de ai trecut la ei?». «Ce să-mi dea dom’le. Aţi văzut că mi-am făcut vreo vilă? Nu mi-am făcut când am lucrat atâţia ani în poliţie, acum nici atât». «Bă, trebuie să-ţi fi dat ăştia ceva, bă...»", povesteşte amuzat fostul poliţist.
Găgăuz la origini, Raftopol găseşte şi o motivaţie ştiinţifică în alegerea făcută: "Eu sunt găgăuz. Iar găgăuzii au o zicală, «Noi ne-am vândut credinţa şi ne-am păstrat limba». Iar la origini acei găgăuzi sunt turci autentici. Găgăuzii din Turcia sunt musulmani. Cei din România au adoptat religia creştină ca şi cei din Basarabia. Dar la origine suntem turci, credeam în Islam şi de aici şi zicala de care vă spuneam. Eu de când mă ştiu am fost creştin, dar am învăţat limba turcă de mic, în casă. Şi eu cred că e o chestie şi cu genetica asta. O să vă dau o pildă acum pentru că dintr-un ou de raţă nu va ieşi niciodată altceva decât o raţă. Un ţăran, venind de la câmp a găsit un ou pe care l-a dus acasă şi l-a pus lângă cele de găină. Iar după un timp au ieşit puişorii de sub cloşcă şi acea pasăre, care pe măsură ce creştea avea un cioc adus şi gheare mari. Era catalogată de celelalte găini drept o găină proastă şi urâtă. Într-o zi, pe cer a apărut un vultur şi toate găininile au fugit înspăimântate, mai puţin acea pasăre. «De ce aţi fugit?», a întrebat pasărea. «Păi, găină proastă şi urâtă, era un vultur!» Şi acea pasăre a murit în curte fără să ştie vreodată că a fost un vultur. Deci e o chestie, chemarea sângelui. Eu cred că şi ştiinţific se poate dovedi, pentru că îţi pui întrebări de mic".
Toleranţa în Dobrogea, un exemplu pentru lumea modernă
Imamul turc al Geamiei Esmahan Sultan, venit de două luni de la Istanbul, îşi face apariţia, iar discuţia se poartă în trei, cu fostul creştin pe post de translator: "Pentru mine este o mândrie să aduc credinţa în rândul acestor oameni în numele statului turc. Pentru Turcia este o mândrie. Între cele două ţări există ajutor reciproc continuu".
Discuţia ajunge din nou în jurul toleranţei, de această dată a românilor faţă de Islam iar răspunsul vine scurt. "Toate porţile sunt deschise. Islamul e o religie universală, toţi profeţii sunt acceptaţi. Cred că oamenii pot convieţui în continuare. Oamenii trebuie să se iubească în continuare. Religia spune că toţi trebuie să fie toleranţi, în cartea Coranului nu scrie că trebuie să omori. Trebuie să existe o împăcare între oameni. Religia luptă pentru viaţă, pentru ca oamenii să trăiască. A ucide un om e ca şi cum ai ucide toată omenirea. Asta spune Coranul. E o religie a păcii", spune Imamul turc.
Îi spun că înţeleg poziţia clară a religiei sale, numai că s-a creat deja o confuzie care frizează de multe ori absurdul, şi îi povestesc un episod petrecut chiar în curtea geamiei, un turist venit să facă poze strigând în glumă Alah Akbar, după modelul luptătorilor ISIS. "Unde, aici? Este o mare greşeală să faci legătură între Islam şi terorism. Islamul este o religie a păcii. Există şi o formulă de salut, «Pace ţie». Turcia luptă împotriva terorismului şi nu trebuie luat în glumă. Religia vrea să îndrepte aceste lucruri. Nu are nicio legătură religia cu aceste lucruri. Eu am încrederea că religia poate da puterea unui om de a se îndrepta", răspunde imamul.
Gemil Raftopol intervine în discuţie cu un exemplu concludent de toleranţă întâlnit în Dobrogea, zonă care în opinia sa ar putea fi un model pentru întregul continent. "Tolerenţa în Dobrogea ar putea fi luată ca model european. Sunt atâtea naţionalităţi care trăiesc aici. Sunt tătari cu români care mai nou sunt naşi şi fini. Acum câteva zile, venind de la mine de la Limanu, întâlnesc un tătar şi intru într-un schimb de amabiliăţi, unde mergi, chestii din astea. Şi zice că se duce la grădină că azi e sărbătoare. Eu întreb, ce bairam, că nu ştiu nimic. Şi el îmi spune, păi sunt Rusaliile. Păi zic, asta nu e la noi. «Aaa, nu e la noi, nu-i nimic, e la creştini». La noi nu scapă nimic, nicio sărbătoare. Aici nu e Bosnia, acolo a ieşit un război”, povesteşte el.
Nu am cum să ratez o ultimă întrebare pentru fostul creştin care a ales Islamul ca religie: care este cel mai mare câştig al său după această trecere, iar răspunsul vine firesc, ca şi cum ar fi fost o întâlnirea aranjată cu subiecte dinainte stabilite: "Ştiţi, pare de domeniul incredibilului, dar cel mai mare câştig e liniştea sufletească. Comunitatea mi s-a potrivit, această comunitate a Islamului m-a agreat. Apoi simplitatea religiei, vii şi te rogi, nu te uiţi în stânga în dreapta. Aici e linişte. A vorbit o dată hogea şi gata. Cum să fie hogea reprezentantul lui Dumnezeu? Spovedania e interzisă în Islam, Dumnezeu vede totul şi aude totul. Mă vede pe mine, totul e ştiut şi contabilizat, iar eu am impresia asta, că va fi o judecată. Unde e raţionalul? De unde începe? Nu că maimuţa a luat un par şi a zis că hai să-l lustruiesc şi apoi a luat o piatră şi a lustruit-o şi a tăiat cu ea. Bine, bine, şi înainte de asta? Cum se desparte un drum? Graţie întâmplării? Nu graţie întâmplării. Eh, aici intervine religia".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
