Un număr tot mai mare de părinţi observă la copiii lor comportamente precum agitaţie constantă, dificultăţi de concentrare, impulsivitate sau iritabilitate crescută. În mod firesc, toate acestea duc cu gândul la ADHD, o tulburare de neurodezvoltare tot mai frecvent discutată în spaţiul public.
Totuşi, specialiştii atrag atenţia că, în foarte multe cazuri, aceste manifestări pot avea o altă explicaţie: suprastimularea digitală. Expunerea frecventă la ecrane, de la jocuri video la desene animate cu ritm accelerat, poate suprasolicita creierul copilului, generând simptome care imită sau amplifică manifestările asociate cu ADHD.
ADHD vs. hiperactivitate de mediu: cum le diferenţiem
ADHD (Tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate) este o afecţiune cronică de neurodezvoltare, caracterizată prin dezechilibre persistente în reţelele cerebrale responsabile de atenţie, autocontrol şi reglarea emoţiilor.
Prin contrast, hiperactivitatea cauzată de mediul digital este o reacţie adaptativă, temporară, la suprasolicitarea senzorială. Apare adesea la copiii expuşi frecvent la ecrane care oferă conţinut cu ritm rapid, imagini intense şi interactivitate constantă.
Un criteriu de bază în diferenţierea celor două: ADHD (tulburare de neurodezvoltare) se manifestă în mod constant, indiferent de context – acasă, la şcoală, în interacţiuni sociale. În schimb, comportamentele cauzate de suprastimulare digitală apar mai ales după expunerea prelungită la ecrane şi tind să se reducă semnificativ atunci când copilul este implicat în activităţi calme, în aer liber sau în joacă liberă.
Cum influenţează expunerea la ecrane activitatea cerebrală
Evaluările cerebrale moderne arată că expunerea prelungită la stimuli digitali poate duce la:
- Dezechilibre în ritmurile cerebrale – activitate rapidă excesivă (beta) şi activitate lentă redusă (theta, delta), afectând capacitatea de relaxare şi integrare;
- Hiperactivarea reţelei implicite a creierului (Default Mode Network), asociată cu „zgomot mental” şi divagarea gândurilor;
- Conectivitate redusă în reţelele de control executiv: cele care ne ajută să ne organizăm, să ne oprim sau să aşteptăm.
Pe termen lung, aceste modificări pot creşte riscul de diagnosticare eronată, apariţia oboselii mentale, dificultăţi de reglare emoţională şi chiar afectarea dezvoltării cognitive.
Evaluarea comportamentului nu este întotdeauna suficientă
Medicaţia şi psihoterapia pot fi utile în ADHD confirmat, dar în absenţa unei evaluări obiective a activităţii cerebrale, există riscul ca manifestările generate de mediu să fie confundate cu o tulburare neurobiologică propriu-zisă.
Evaluările tradiţionale, bazate exclusiv pe chestionare şi observaţie, nu reuşesc întotdeauna să distingă între ADHD şi efectele suprastimulării digitale.
Ce propune Institutul BrainMap: neuroştiinţă aplicată pentru copii şi părinţi
Institutul BrainMap utilizează instrumente moderne pentru a oferi o imagine obiectivă a modului în care funcţionează creierul copilului, ajutând la diferenţierea precisă între ADHD şi reacţiile la mediu.
BrainMap – o „radiografie funcţională” a creierului
Cu ajutorul qEEG (electroencefalogramă cantitativă), se obţine o cartografiere detaliată a activităţii cerebrale, care:
- Identifică zone hiperactive sau, dimpotrivă, subactivate;
- Evidenţiază dezechilibrele dintre reţelele implicate în somn, atenţie, stres şi autocontrol;
- Ajută la conturarea unui plan de intervenţie personalizat, în funcţie de tiparele neuronale individuale.
Această metodă poate preveni etichetarea greşită cu ADHD şi, în acelaşi timp, oferă un instrument valoros pentru înţelegerea fină a ADHD-ului confirmat, permiţând intervenţii mai precise şi mai eficiente.
Neurofeedback Plus – reglare cerebrală prin antrenament
Pe baza hărţii cerebrale obţinute prin BrainMap, se construieşte un protocol de antrenament personalizat, Neurofeedback Plus, care poate include:
- Neurofeedback – antrenament cerebral de autoreglare, bazat pe feedback vizual şi auditiv;
- Fotobiomodulaţie – stimulare neuronală cu lumină infraroşie pentru susţinerea regenerării;
- Coerenţă inimă-creier şi stimulare vagală – tehnici pentru echilibru emoţional şi calm interior;
- Exerciţii în realitate virtuală – activităţi imersive care dezvoltă atenţia, autocontrolul şi flexibilitatea cognitivă.
Toate metodele sunt non-invazive, adaptate vârstei copilului,şi sunt percepute de cei mici mai degrabă ca „antrenamente” decât ca tratament medical.
Ce efecte pot fi observate
Conform datelor din practica clinică a institutului, printre efectele frecvent observate se numără:
- Reducerea agitaţiei şi a comportamentelor impulsive;
- Creşterea capacităţii de concentrare şi a performanţei cognitive;
- Îmbunătăţirea somnului şi a stabilităţii emoţionale.
Înţelegere, nu etichetare
Nu orice copil agitat sau neatent are ADHD, dar fiecare copil are nevoie de înţelegere, echilibru şi sprijin adecvat.
Într-un mediu digital suprastimulant, diferenţa dintre o tulburare neurobiologică şi o reacţie la contextul ambiental poate fi greu de făcut fără ajutorul tehnologiei. Evaluările obiective şi intervenţiile personalizate devin astfel esenţiale pentru luarea unor decizii corecte şi bine informate în sprijinul dezvoltării armonioase a copilului.
(Articol susţinut de Institutulbrainmap.ro)
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
