Terase pustii, obloane închise în plină zi, peisaje transformate în întinderi aride şi o căldură copleşitoare care părea să nu se mai termine niciodată: vara anului 2026 va rămâne aceea în care schimbările climatice s-au impus, brutal, în viaţa de zi cu zi a europenilor, relatează AFP.
Multă vreme, vara a fost "sezonul frumos", cel pe care îl aşteptam cu nerăbdare. Dar anul acesta, lipsa de griji a zilelor frumoase s-a transformat adesea într-un coşmar climatic.
"Nu mai pot. (...) Valurile de căldură nu se opresc. De fiecare dată, crezi că se termină, dar de fapt revin", mărturisea pe 11 august Ayse Gurbuz, în vârstă de 25 de ani, studentă la Lyon.
De la sfârşitul lunii mai, valurile de căldură s-au succedat, cu temperaturi adesea apropiate sau superioare pragului de 40°C.
"O reamintire brutală a consecinţelor în spirală ale crizei climatice, atât umane, cât şi economice", avertiza încă din 27 mai Simon Stiell, responsabilul ONU pentru climă.
Peste tot în Europa s-a instalat un nou reflex: a urmări cu anxietate cum urcă termometrul, a fi cu ochii pe buletinele meteorologice. Cu aceeaşi întrebare în minte: când se va opri asta?
Până la 19 august, Franţa înregistrase deja 52 de zile cu valuri de caniculă, începând de la jumătatea lunii iunie - un record, în condiţiile în care vara încă nu se încheiase. Între fiecare episod, perioadele de răcoare au durat doar câteva zile.
De asemenea, peste tot în Europa, temperaturile au atins niveluri excepţionale: 45,1 °C la Andújar (Spania) pe 22 iunie, 48,4 °C la Orani (Sardinia) pe 19 iulie, sau chiar 42,2 °C în Slovacia şi 37 °C în Danemarca, recorduri absolute. Lunile iunie şi iulie au fost cele mai calde înregistrate vreodată în Europa.
Dar pentru Jean Jouzel, nu este nimic neaşteptat: "Ceea ce trăim acum este ceea ce comunitatea noastră (ştiinţifică, n.r.) prevede de aproximativ treizeci de ani", explică pentru AFP fostul vicepreşedinte al grupului ştiinţific al GIEC.
CA LA COVID
Pe 21 iunie, prima zi de vară astronomică, tonul era deja prezent: Ţara Bascilor şi opt oraşe italiene au trecut la alertă roşie de caniculă, în timp ce mai multe localităţi franceze şi-au anulat "Fête de la musique". Şcoli închise, festivaluri, transmisiuni ale Cupei Mondiale sau focurile de Sfântul Ioan anulate: vara începea prost, dar acesta era doar începutul.
Curând, a fost necesar ca oamenii să rămână acasă pentru a scăpa de căldura sufocantă.
"Îmi aminteşte de Covid", declara pe 30 iunie Djamila, o pensionară din Paris.
Aparatele de aer condiţionat şi ventilatoarele au fost luate cu asalt. Nopţile, devenite tropicale, au epuizat nervii şi organismele.
De la jumătatea lunii iunie până la jumătatea lunii august, în Europa au fost înregistrate peste 32.000 de decese suplimentare - e doar un bilanţ provizoriu.
Numărul persoanelor care suferă de eco-anxietate a crescut cu 2,6 milioane, potrivit unui studiu al Observatorului Eco-Anxietăţii (OBESCA).
"Am avut un sentiment de apocalipsă în această vară", mărturiseşte Cyril Chedeville, un bărbat de 59 de ani din Gironde, departamentul din sud-vestul Franţei "paralizat" de dezastrele climatice neîncetate.
UN CERC VICIOS
La căldură s-au adăugat furtuni, secetă şi incendii, ca într-un cerc vicios.
Din sudul Europei până în regiunile mai nordice, incendiile au mistuit aproape 600.000 de hectare până la 12 august, stricând vacanţele şi forţând mii de oameni să se evacueze "cu un nod în stomac".
În Franţa, un mega-incendiu a devastat 42.000 de hectare în Gironde la jumătatea lunii iulie, distrugând parţial satul Le Porge. Cu câteva zile înainte, porţiuni întregi din pădurea de la Fontainebleau fuseseră cuprinse de flăcări.
În Castilia şi León (Spania), María Ángeles Cañete, în vârstă de 54 de ani, şi-a văzut cele două campinguri transformate în cenuşă. "Am pierdut totul. (...) Este cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla în viaţă".
Mai la nord, Belgia şi chiar Scoţia, cu un incendiu care a cuprins legendarul Arthur's Seat, nici ele nu au fost cruţate.
La aceste imagini apocaliptice se adaugă un dezastru mai insidios: seceta, care a transformat peisajele înverzite în orizonturi pustii.
La sfârşitul lunii iulie, jumătate din continent era afectat. În Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia, umiditatea solului a scăzut la niveluri istorice.
"Totul s-a uscat brusc (...) singurele plante care au crescut sunt măcrişul şi ciulinii", povesteşte John Pawsey, un fermier britanic de 62 de ani, în faţa câmpurilor sale de quinoa arse de soare.
APA, O RESURSĂ PREŢIOASĂ
Marile fluvii, precum Rinul, Loara sau Tamisa, au înregistrat o scădere a debitului, unele porţiuni reducându-se la un firicel subţire. Cursurile de apă şi iazurile au dispărut, lăsând în urmă pământuri crăpate. Dunărea, al doilea cel mai lung fluviu din Europa, care traversează sau mărgineşte cele mai multe ţări din lume - 10, iar bazinul său hidrografic cuprinde teritorii din 19 ţări, a ajuns la un nivel scăzut istoric şi a provocat oprirea centralei nucleare de la Cernavodă.
"Este un peisaj selenar şi este trist. Aş vrea să nu mai văd acest peisaj", rezuma pe 10 iulie primarul din Morteau (Franţa), în faţa râului Doubs, deja secat.
Nivelul pânzei freatice, deşi s-a reîncărcat bine în această iarnă, a început să scadă în Franţa, în Piemontul italian şi în Spania, obligând mai multe localităţi să fie aprovizionate cu apă potabilă.
Şi pe câmpuri a lipsit cronic apa, afectând randamentele culturilor de porumb şi floarea-soarelui şi contribuind la recoltarea timpurie a strugurilor şi a cerealelor.
Pentru animale, căldura a fost uneori mortală.
"Ieri, jumătate dintre pui au murit, sufocaţi de căldură (...) În 42 de ani de carieră, n-am mai văzut aşa ceva", povestea la sfârşitul lunii iunie pentru AFP Stéphane Delapré, crescător de păsări din Vendée.
Chiar şi pe mare, termometrul a luat-o razna. În iulie, Marea Mediterană a înregistrat cea mai ridicată temperatură medie la suprafaţă măsurată vreodată pentru această lună, de 27,07 °C.
O vară infernală, care pare un avertisment. "În 2100, există mari şanse ca anul 2026, dacă ne referim la acesta, să fie considerat «o vară normală»", avertizează Jean Jouzel, făcând apel la o "conştientizare".
"Trebuie să înţelegem că ne îndreptăm spre o catastrofă dacă nu redresăm curbele emisiilor de gaze cu efect de seră", avertizează climatologul în vârstă de 79 de ani din Bretania natală, unde termometrul a depăşit de mai multe ori 40 °C în această vară.
Medikatv.ro
