La şase luni după ce forţele americane şi israeliene au atacat Iranul, ucigându-l pe liderul suprem al ţării şi rănindu-l grav pe fiul şi succesorul său, se deschide o filă nouă: guvernul iranian se află sub asediu economic, dar încă deţine puterea şi crede că timpul este de partea sa, scrie Reuters.
Ameninţarea preşedintelui american Donald Trump de a impune noi sancţiuni paralizante asupra Iranului se confruntă cu o problemă fundamentală: Teheranul pariază că şeful Casei Albe nu va face pasul decisiv pentru a ieşi din impas – aplicarea agresivă a sancţiunilor secundare asupra ţărilor care menţin economia Iranului pe linia de plutire, printre care se numără în primul rând China şi India.
Cele mai recente măsuri ale Washingtonului, anunţate luni, marchează o nouă fază în conflictul care a început pe 28 februarie, mutând câmpul de luptă de la rachete şi atacuri aeriene la veniturile din petrol ale Iranului, băncile şi partenerii comerciali ai acestuia.
Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că Statele Unite vor tăia sursele financiare vitale care susţin economia Iranului, în timp ce un blocaj naval condus de SUA restricţionează exporturile de petrol ale Teheranului şi accesul la valută forte.
„Administraţia (Trump) încearcă, într-un fel disperat, să găsească o cale de ieşire din această situaţie”, a declarat Aaron David Miller, fost diplomat american şi cercetător principal la Carnegie Endowment.
Bessent a invocat debarcările din Ziua Z din 1944, din Franţa, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când a anunţat sancţiunile, dar Miller a spus: „Pentru mine, aceasta nu este Ziua Z. Este Ziua Disperării. Nu cred că administraţia este cu nimic mai aproape de a găsi o cale de ieşire din această situaţie”, a punctat expertul.
BLOCADA ŞI SANCŢIUNILE
Michael Knights, director de cercetare la Horizon Engage, o firmă de consultanţă strategică cu sediul în New York, a afirmat că blocada s-ar putea dovedi mai importantă decât sancţiunile în sine, deoarece provocarea imediată a Iranului nu mai este cum să supravieţuiască presiunii economice, ci cum să iasă din această situaţie.
Teheranul s-a adaptat timp de decenii la sancţiuni şi a suportat campaniile anterioare de „presiune maximă” fără să-şi schimbe comportamentul, a reamintit el. Presiunea economică tot mai mare, a adăugat expertul, ar putea spori motivaţia Iranului de a creşte costul confruntării pentru adversarii săi, exercitând presiuni asupra statelor din Golf, în special asupra Arabiei Saudite, pentru a împinge Washingtonul către o soluţie diplomatică.
Knights spune că Iranul ar putea adopta din ce în ce mai mult modelul folosit de aliaţii săi houthi în Marea Roşie: atacuri periodice, negocieri intermitente şi o campanie prelungită de destabilizare, fără a ajunge la un război total, care ar putea viza transportul maritim, porturile, infrastructura energetică sau alte active critice, pentru a face conflictul din ce în ce mai greu de suportat pentru statele din Golf.
Washingtonul respinge această evaluare şi afirmă că balanţa puterii este în favoarea sa.
„Economia iraniană se află în cădere liberă, iar armata regimului a fost decimată”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Tommy Pigott, ca răspuns la întrebările adresate de Reuters. „Preşedintele Trump deţine toate atuurile, iar noi tăiem toate sursele financiare de supravieţuire care i-au mai rămas regimului”, a arătat oficialul.
OFICIALII IRANIENI RESPING STRATEGIA SUA
Alan Eyre, un fost diplomat american care s-a ocupat de Iran, a pus sub semnul întrebării dacă Washingtonul dispune de sprijinul internaţional şi de aparatul birocratic necesar pentru a asigura respectarea sancţiunilor.
El a afirmat că, spre deosebire de campania multilaterală care a precedat acordul nuclear din 2015 dintre Teheran şi marile puteri – acord care a limitat programul nuclear al Iranului în schimbul ridicării sancţiunilor –, ultimele măsuri se bazează pe ameninţări publice mai degrabă decât pe o diplomaţie susţinută cu aliaţii şi partenerii comerciali.
Oficialii iranieni resping strategia SUA, considerând-o o repetare a unui scenariu care a eşuat deja. Un înalt oficial iranian a declarat pentru Reuters că ţări precum China nu vor înceta să coopereze cu Iranul doar pentru a servi intereselor SUA.
Unii analişti politici susţin că strategia se confruntă cu o deficienţă mai profundă: de la Coreea de Nord la Rusia şi chiar Iranul, sancţiunile au forţat rareori guvernele să renunţe la obiectivele pe care le consideră esenţiale pentru supravieţuirea lor.
Înaltul oficial iranian a afirmat că Teheranul consideră că obiectivul mai larg al Washingtonului este acela de a alimenta nemulţumirea internă, în speranţa că dificultăţile economice s-ar putea transforma în cele din urmă în tulburări politice, dar campania de „presiune maximă” a eşuat în timpul primului mandat al lui Trump şi va eşua din nou.
„Dacă presiunea creşte, se va schimba şi abordarea Iranului”, a spus el, adăugând că guvernele arabe din Golf au înţeles că exercitarea unei presiuni şi mai mari asupra Teheranului le-ar putea expune şi pe ele la un risc mai mare.
AMENINŢAREA TULBURĂRILOR INTERNE
Pentru conducătorii Iranului, cea mai mare ameninţare s-ar putea să nu fie chiar suferinţa economică în sine. Ar putea fi riscul ca agravarea dificultăţilor să degenereze din nou în tulburări de masă, potrivit unor surse din interior şi unui oficial iranian.
Inflaţia anuală a atins 66% în iulie, în timp ce preţurile de consum erau cu 87,9% mai mari decât în anul precedent, potrivit Centrului de Statistică al Iranului. Preţurile alimentelor au crescut cu 128% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Preşedintele Masoud Pezeshkian a recunoscut săptămâna trecută gravitatea crizei, afirmând: „Problemele noastre s-au multiplicat de câteva ori, în timp ce veniturile noastre au scăzut, de asemenea”
Nemulţumirile economice au degenerat în repetate rânduri în proteste la nivel naţional în ultimii ani. În ianuarie, demonstraţiile provocate de dificultăţile economice au fost reprimate de Gărzile Revoluţiei şi de miliţia Basij, soldându-se cu mii de morţi.
Numirea în această lună a lui Hossein Taeb, unul dintre principalii artizani ai represiunilor anterioare, la conducerea Basij a fost unul dintre cele mai clare semne de până acum ale îngrijorării oficialităţilor cu privire la noi tulburări, a declarat un fost oficial reformist. Basij, o forţă paramilitară afiliată Gărzii Revoluţiei, a fost mobilizată în repetate rânduri de conducătorii clerici ai Iranului pentru a reprima protestele.
Acest lucru evidenţiază un paradox aflat în centrul strategiei Washingtonului: sancţiunile pot agrava pagubele economice ale Iranului fără a-i obliga pe conducătorii săi să-şi schimbe cursul. Conducerea a răspuns, de-a lungul istoriei, la tulburările interne cu represiune, iar la presiunea externă cu ameninţări de represalii în străinătate.
„IMPAS PERICULOS”
Pentru statele din Golf, calculul este deosebit de delicat.
Acestea preferă presiunea economică şi diplomatică în locul unui nou război, dar se tem de un rezultat care să-i permită Iranului să declare victoria, păstrându-şi în acelaşi timp capacitatea de a perturba traficul prin Strâmtoarea Ormuz, o rută vitală de aprovizionare cu petrol la nivel mondial pe care Teheranul a blocat-o efectiv, determinând creşterea preţurilor globale la petrol.
Abdulaziz Sager, preşedintele Centrului de Cercetare al Golfului, cu sediul în Arabia Saudită, a afirmat că guvernele din Golf nu sunt convinse că sancţiunile, în sine, pot schimba rapid comportamentul Iranului, având în vedere rezilienţa conducerii şi capacitatea acesteia de a menţine controlul intern.
O schimbare politică semnificativă sau prăbuşirea conducerii teocratice a Iranului, a spus el, este puţin probabil să se producă rapid.
Rezultatul este un impas periculos dacă negocierile mediate nu reuşesc să ducă la o soluţie decisivă.
Washingtonul doreşte ca Iranul să renunţe la influenţa sa asupra Strâmtorii Ormuz fără a-i acorda Teheranului un rol în gestionarea căii navigabile, Iranul doreşte ridicarea blocadei navale a SUA fără a da impresia că se predă, iar statele din Golf doresc ca acest conflict să fie ţinut sub control fără a permite Iranului să iasă învingător.
Medikatv.ro
