Expoziţie despre un „Picasso intim”, la Timişoara/ Noul spaţiu Art Encounters găzduieşte un împrumut excepţional de la Musée Picasso, Antibes/ FOTO

Expoziţia „Picasso en visite”, rezultatul a zece ani de experienţă pentru Fundaţia Art Encouters, după cum a declarat Ovidiu Şandor pentru News.ro, oferă publicului de la Timişoara 69 de lucrări ale marelui artist spaniol, „un decupaj al vieţii şi operei lui Picasso, cumva centrat în jurul relaţiei sale cu sudul Franţei şi în special cu Antibes”.

La Timişoara, în noul spaţiu al Fundaţiei Art Encounters, publicul va vedea, graţie unui împrumut excepţional de la Musée Picasso, Antibes, lucrări pe diverse suporturi precum: ulei pe hârtie velină, litografii color pe zinc, linogravuri, lucrări din ceramică, cărbune pe pânză, în vopsea email oleorezinoasă pe placaj, acvatintă cu zahăr pe cupru, în faiaţă albă, teracotă alba, acvaforte pe cupru.

„Portretul Dorei Maar”, reproducere color prin şablon după pictură, 1952, „Femeia cu plasă de păr, cunoscută şi ca Femeia cu părul verde”, 1949, „Centaurul şi corabia”, 1946, „Bust de faun” din 1946, „Bufniţă în creion”, 1947, „Natură statică cu coş, trei arici-de-mare şi lampă”, 1946, „Pescar cu şapcă şezând”, 1946, „Sculpturi reprezentând-o pe Marie-Therese şi capul sculptorului, cu un vas cu trei flori”, 1933, sunt doar câteva dintre operele principale ale expoziţiei.

Picasso în Antibes

„Expoziţia pe care o veţi vedea face parte din colecţia Muzeului Picasso din Antibes. Muzeul Picasso din Antibes este ceva cu adevărat remarcabil, deoarece, de fapt, a fost primul Muzeu Picasso creat ca muzeu monografic dedicat lui Picasso. Şi totul a pornit de la o poveste frumoasă, o poveste de prietenie între un mare artist, Picasso, şi un mare curator, fondatorul muzeului din Antibes, Romuald Dor de la Souchère, care l-a invitat pe Picasso în 1946 să folosească una dintre camerele de la etajul al doilea al clădirii, care este un vechi castel situat pe malul mării. Adică, amplasamentul muzeului este pur şi simplu impresionant. Te afli pe malul mării şi ai Cap d'Antibes în dreapta, iar Nisa în stânga. Picasso a acceptat cu mare bucurie această invitaţie, deoarece avea nevoie de un spaţiu mai mare pentru a lucra şi a picta. Aşadar, a lucrat în acea cameră între mijlocul lunii septembrie şi mijlocul lunii noiembrie 1946. Şi, în mod ciudat, sau mai degrabă spre bucuria sa, a lăsat toată producţia din aceste două luni, picturi şi lucrări pe hârtie, în interiorul camerei. Iar Romuald Dor de la Souchère a decis imediat să efectueze câteva lucrări de renovare şi să expună aceste lucrări în anul următor, în 1947. Aşadar, în 1947, muzeul, care încă nu se numea Muzeul Picasso, deoarece a durat ceva timp până când oraşul a înţeles ce se întâmplase atunci, a putut vedea lucrările lui Picasso expuse alături de vestigiile medievale şi arheologice din Antibes”, a povestitJean-Louis Andral, directorul Musée Picasso, Antibes, într-o conferinţă de presă.

Numele oraşului Antibes provine din termenul grecesc antic „Antipolis”, adică „oraşul situat în faţa mării”.

În timpul războiului, Picasso a rămas la Paris şi s-a întors pe Coasta de Azur în 1945 şi 1946. Această regiune era foarte importantă pentru el, deoarece, după cum se ştie, s-a născut în Málaga, la capătul Spaniei, pe malul Mării Mediterane.

Aşadar, publicul va vedea la Timişoara o combinaţie de diferite tipuri de lucrări, din diferite perioade ale operei lui Picasso, „deoarece veţi vedea lucrări care nu au nicio legătură cu şederea sa din toamna anului 1946. Aveţi, de exemplu, o frumoasă serie de gravuri din „Suite Vollard” (gravuri în stil neoclasic, n.r), care datează din anii ’30”. Astfel, expoziţia oferă o privire de ansamblu asupra operei lui Picasso, a subliniat Jean-Louis Andral.

Reprezentantul muzeului francez precizează referitor la colecţiile din Antibes: „Nu suntem muzeul din Paris. Nu suntem nici muzeul din Barcelona. Nu avem o colecţie completă de lucrări ale lui Picasso de la început până la sfârşit. Dar putem prezenta opera lui Picasso realizată prin diferite tehnici. Putem prezenta opera lui Picasso de-a lungul vieţii sale”.

El avertizează publicul asupra felului în care sunt expuse lucrările: „Este o expoziţie foarte delicată. Sper că veţi simţi asta. Şi veţi înţelege, de asemenea, veţi observa că lumina este destul de slabă în spaţiul expoziţional deoarece majoritatea lucrărilor sunt pe hârtie. Şi, după cum ştiţi, hârtia este foarte sensibilă la lumină. Aşadar, dacă doriţi să expuneţi, aşa cum se întâmplă aici, timp de patru luni, lucrări pe hârtie, lumina trebuie să fie foarte, foarte slabă, dar oferă un fel de intimitate cu lucrările”. Fericit să se afle la Timişoara, Jean-Louis Andral spune că expoziţia „Picasso en Visite” este un oaspete destul de plăcut”.

„Sunt 69 de lucrări. Nu este o retrospectivă Picasso, este un decupaj al vieţii şi operei lui Picasso, cumva centrat în jurul relaţiei lui Picasso cu sudul Franţei şi în special cu Antibes. Picasso a petrecut câteva luni în 1946, a donat oraşului Antibes lucrările pe care le-a realizat în acea scurtă perioadă, ulterior în timpul vieţii a continuat să doneze lucrări acestui muzeu, care e primul muzeu Picasso înfiinţat. Ulterior au apărut muzee Picasso şi la Paris, la Barcelona, la Malaga”, a declarat, pentru News.ro, Ovidiu Şandor, fondatorul şi directorul Fundaţiei Art Encounters.

„Un Picasso foarte liber în arta pe care o face”

„Sunt lucrări realizate de Picasso în perioada cât a stat acolo, dar şi lucrări anterioare acelei perioade şi ulterioare.  Sunt picturi, sunt desene, sunt gravuri, sunt litografii, o carte ilustrată de Picasso, ceramică făcută de Picasso, iar Picasso descoperă ceramica tot în sudul Franţei. E un Picasso, cumva, după război, după anii întunecaţi ai războiului, e un Picasso matur, eliberat cumva ca artist, care nu mai simte nevoia, spun eu, să dovedească nimic. E un Picasso foarte liber în arta pe care o face, foarte jucăuş. E o perioadă luminată în opera lui, această perioadă după război, când lucrurile revin la o viaţă normală”, a subliniat Şandor.

Temele care l-au preocupat pe Picasso se regăsesc în lucrările din această expoziţie.

„Multe dintre ele sunt legate de Mediterana, de la pescari la naturi moarte cu fructe de mare, la caprele din sudul Franţei, la mitologia care mereu a jucat un rol important în opera lui, toată această Grecie clasică, Romă clasică, care face parte tot din Mediterana culturală. Sigur, Mediterana e importantă pentru Picasso, care e născut la Malaga, în foarte sudul Spaniei, tot pe malul Mediteranei. Mi se pare o expoziţie cumva despre un Picasso intim, multe lucrări care se referă la el, la atelierul lui, la muzele sale, la femeile pe care le-a iubit, la minotaurul cu care se identifică cu obsesiile sale despre viaţă şi moarte. Deci e acest decupaj din opera şi din viaţa lui Picasso şi e acest Picasso intim şi liber, din acest Picasso matur şi da, cred că într-o lume în care suntem bombardaţi de imagini digitale, cred că e fabulos să vedem pe viu lucrările originale, să vedem cât de bine stăpâneşte tehnica, indiferent de mediul în care se joacă, se plimbă cu aceeaşi temă între diversele medii şi mereu e surprinzător cum foloseşte acele medii”, a mai declarat Ovidiu Şandor.

Zece ani de experienţă Art Encounters

În ceea ce priveşte organizarea acestei expoziţii, fondatorul spune că este „rezultatul a peste 10 ani de experienţă pe care Fundaţia Art Encounters i-a strâns. Avem o echipă care ştie să facă lucrurile astea. Noi am fost coorganizatori în 2023 şi la expoziţiile Brâncuşi şi Brauner, care au fost mult mai complicate decât această expoziţie. În cazul acesta, mult mai dificil şi complicat a fost această transformare a clădirii, pentru că totul a trebuit să se întâmple într-un interval de timp foarte scurt. Marea dificultate a fost să reuşim să aducem, în primul rând, acest spaţiu expoziţional la standard muzeal, din punct de vedere a controlului temperaturii, umidităţii, din punct de vedere a securităţii spaţiului şi aşa mai departe”, a explicat Şandor.

Reguli stricte de securitate

În privinţa securităţii acestei expoziţii, Ovidiu Şandor spune: „Trăim într-o vreme în care, din păcate, furturile de artă sunt în creştere. Sigur că, din start, muzeul care ne-a împrumutat lucrările a impus o serie de reguli. Nu voi putea intra în detalii legate de securitatea acestei expoziţii, dar... Dar au presupus efort, au presupus bani, au presupus atenţie de la momentul în care lucrurile au plecat din Antibes şi până în momentul în care lucrările se întorc în ordine la sfârşitul lunii ianuarie. Deci e clar, asigurarea securităţii e un element important care se discută şi se pregăteşte pentru astfel de expoziţii. Pentru noi a fost această cursă contracronometru să reuşim transformarea clădirii, să adăugăm aceste spaţii de parter care să permită o experienţă de vizitare cât mai plăcută”.

1.000 de metri pătraţi utili

Întreaga clădire are peste 1.000 de metri pătraţi utili şi a fost transformată, nu doar pentru această expoziţie. „Este o intrare într-o nouă etapă pentru Art Encounters, o etapă care era necesară”, spune fondatorul.

„Acum avem un spaţiu mult mai permanent, dacă pot folosi această expresie, care ne va permite expoziţii de tip muzeal şi ne propunem să facem cât mai des astfel de expoziţii, continuând programul nostru de expoziţii pentru artişti în viaţă, artişti tineri de artă contemporană, dar odată pe an ne dorim astfel de expoziţii de public larg, cu nume importante din istoria artei. Acum avem şi toate aceste spaţii care ne permit programe cu şcolile, mult mai articulate, ateliere cu copii, programe pentru seniori, lansări de carte, conferinţe, proiectele acestea cu artiştii tineri în spaţiul Focus, deci da, şi noi am devenit acum o mică instituţie şi ca spaţiu şi ca program, am devenit un mic muzeu, chiar dacă nu ne numim muzeu”.

Expoziţia specială „Picasso en visite”, care inaugurează noul spaţiu Art Encounters va fi deschisă, la Timişoara, între 17 septembrie 2026 şi 17 ianuarie 2027.