Un tratament oral experimental, administrat o dată pe zi, a îmbunătăţit răspunsul la tratament la pacienţi cu lupus eritematos sistemic activ, într-un studiu clinic de fază II. Toate cele trei doze evaluate au avut rezultate mai bune decât placebo după 48 de săptămâni, iar studiul şi-a atins obiectivul principal.
Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună cronică în care sistemul imunitar atacă în mod eronat propriile ţesuturi. Boala poate afecta pielea, articulaţiile, rinichii, sistemul nervos şi alte organe, iar manifestările şi severitatea diferă considerabil de la un pacient la altul.
Unul dintre mecanismele implicate în apariţia inflamaţiei este activarea unor receptori ai sistemului imunitar numiţi Toll-like 7 şi 8 (TLR7 şi TLR8). Aceşti receptori contribuie la declanşarea unor căi inflamatorii care sunt anormal activate în lupus.
Noul tratament, afimetoran, este o moleculă mică administrată oral, concepută pentru a inhiba selectiv ambii receptori. Medicamentul este încă experimental şi nu este autorizat pentru tratamentul lupusului.
Acesta a fost dezvoltat iniţial de compania farmaceutică americană Bristol Myers Squibb (BMS), iar programul a fost preluat ulterior de compania americană de biotehnologie Beeline Medicines, care continuă dezvoltarea tratamentului pentru lupusul eritematos sistemic şi lupusul cutanat.
Compania a anunţat miercuri rezultatele principale ale studiului clinic de fază II care a evaluat tratamentul la adulţi cu lupus eritematos sistemic activ, moderat până la sever.
Studiul clinic de fază II a fost multicentric, randomizat, dublu-orb şi controlat cu placebo şi a inclus 248 de participanţi, fiind desfăşurat în 147 de centre din mai multe ţări, inclusiv din România, în patru centre din Bucureşti, Giroc şi Râmnicu Vâlcea, între care şi Spitalul Clinic «Sf. Maria» din Bucureşti.
Pacienţii au primit timp de 48 de săptămâni una dintre cele trei doze ale tratamentului – 2,5 mg, 10 mg sau 30 mg – ori placebo, administrate o dată pe zi, pe lângă tratamentul de fond.
Pacienţii cu nefrită lupică severă activă şi cei cu manifestări neuropsihiatrice active sau instabile ale bolii nu au fost incluşi în studiu.
Principalul criteriu de evaluare a fost proporţia pacienţilor care au obţinut un răspuns SRI-4 după 48 de săptămâni.
SRI-4 este un indicator utilizat în studiile clinice pentru lupus care evaluează simultan mai multe componente ale bolii. Pentru ca un pacient să fie considerat că răspunde la tratament, activitatea generală a bolii trebuie să scadă cu cel puţin patru puncte, fără apariţia unei agravări importante la nivelul altor organe şi fără deteriorarea stării generale apreciate de medic.
Potrivit rezultatelor anunţate de companie, toate cele trei doze testate au determinat o proporţie mai mare de pacienţi cu răspuns SRI-4 după 48 de săptămâni comparativ cu placebo. Diferenţele au fost semnificative statistic pentru fiecare dintre cele trei doze. Studiul şi-a atins astfel obiectivul principal.
Compania precizează că rezultatele obiectivelor secundare au indicat, de asemenea, îmbunătăţiri în concordanţă cu rezultatul principal. Printre indicatorii stabiliţi anterior pentru această analiză se numără alte măsuri ale activităţii lupusului, reducerea manifestărilor cutanate şi articulare şi posibilitatea reducerii dozei de corticosteroizi.
Datele numerice complete pentru aceste rezultate nu au fost însă făcute publice odată cu anunţarea rezultatelor principale.
În ceea ce priveşte siguranţa, tratamentul a fost în general bine tolerat, şi nu au fost raportate apariţia unor noi semnale de siguranţă faţă de cele observate în studiile clinice anterioare. Şi în acest caz sunt necesare datele complete pentru evaluarea frecvenţei şi tipului evenimentelor adverse.
Tratamentul fusese evaluat anterior într-un studiu de fază Ib, randomizat şi controlat cu placebo, la pacienţi cu lupus eritematos cutanat.
În acel studiu, publicat în iulie 2025 în ACR Open Rheumatology, numai 13 pacienţi au fost randomizaţi, opt la tratament şi cinci la placebo. Studiul a urmărit în principal siguranţa şi tolerabilitatea, eficacitatea fiind evaluată ca obiectiv secundar.
După 16 săptămâni, cinci dintre cei opt pacienţi care au primit tratamentul au avut o reducere cu peste 50% a scorului utilizat pentru evaluarea activităţii manifestărilor cutanate. Dimensiunea foarte redusă a studiului nu a permis însă stabilirea eficacităţii tratamentului.
Noul studiu de fază II furnizează date pe un număr mult mai mare de pacienţi şi arată că inhibarea simultană a receptorilor TLR7 şi TLR8 poate reduce activitatea lupusului eritematos sistemic.
Există însă limite importante în interpretarea rezultatelor anunţate miercuri. Deocamdată au fost comunicate numai rezultatele principale ale studiului. Datele complete nu au fost publicate într-o revistă ştiinţifică şi nu sunt încă disponibile în registrul ClinicalTrials.gov.
Nu sunt publice nici rezultatele detaliate pentru fiecare doză, toate obiectivele secundare şi profilul complet al evenimentelor adverse. Aceste date sunt necesare pentru a putea aprecia amploarea beneficiului clinic şi raportul dintre eficacitatea şi siguranţa tratamentului.
Compania a anunţat că rezultatele detaliate urmează să fie prezentate la un congres medical.
În prezent medicamentul cu administrare orală rămâne un tratament experimental. Rezultatele pozitive ale studiului de fază II susţin continuarea dezvoltării clinice, dar sunt necesare studii mai ample pentru confirmarea eficacităţii şi siguranţei sale la pacienţii cu lupus eritematos sistemic.
Medikatv.ro
