Un medicament administrat în timpul chimioterapiei poate reduce riscul cardiac pe termen lung la copiii trataţi pentru cancer

Un medicament administrat în timpul chimioterapiei poate reduce riscul cardiac pe termen lung la copiii trataţi pentru cancer

Un medicament administrat pentru protejarea inimii în timpul chimioterapiei poate reduce afectarea cardiacă pe termen lung la copiii trataţi pentru cancer, potrivit unui nou studiu. Beneficiile au fost observate şi după mai mult de 15 ani de la încheierea tratamentului oncologic.

În tratamentul cancerului la copii sunt utilizate frecvent medicamente chimioterapice care pot afecta şi ţesuturile sănătoase. Efectele asupra inimii sunt importante mai ales în cazul pacienţilor foarte tineri, care pot trăi multe decenii după încheierea tratamentului oncologic.

Antraciclinele sunt medicamente chimioterapice utilizate în tratamentul mai multor tipuri de leucemie, limfom şi sarcom. Aceste tratamente sunt însă asociate cu afectarea muşchiului cardiac. În timp, modificările produse la nivelul inimii pot contribui la apariţia insuficienţei cardiace.

Un nou studiu arată că protejarea inimii în perioada administrării chimioterapiei poate avea efecte care persistă cel puţin 15 ani după terminarea tratamentului. Cercetătorii au observat o afectare cardiacă mai redusă la supravieţuitorii cancerului pediatric care au primit medicamentul dexrazoxan împreună cu chimioterapia.

Acest medicament este utilizat pentru reducerea toxicităţii cardiace asociate antraciclinelor. În Uniunea Europeană însă, utilizarea acestui medicament la copii şi adolescenţi este restricţionată, fiind contraindicat la majoritatea pacienţilor sub 18 ani, deoarece beneficiile şi riscurile sale nu au fost stabilite pentru această populaţie, potrivit Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA). Astfel, medicamentul este contraindicat pacienţilor sub 18 ani care urmează să primească o doză cumulativă mai mică de 300 mg/m² de doxorubicină sau o doză echivalentă dintr-o altă antraciclină.

EMA precizează însă că există un număr mic de pacienţi pediatrici care au nevoie de doze mari de antracicline şi care, din acest motiv, prezintă un risc mai mare de toxicitate cardiacă. Pentru acest grup, contraindicaţia a fost eliminată în 2017, astfel încât dexrazoxanul să poată fi utilizat pentru reducerea efectelor nocive ale chimioterapiei asupra inimii.

Recenta cercetare a urmărit aproape 900 de persoane care au avut cancer în copilărie şi care au ajuns între timp la vârsta adultă tânără. Dintre acestea, 230 au fost urmărite timp de cel puţin zece ani, iar aproape 200 au avut o perioadă de monitorizare mai mare de 15 ani.

Cercetătorii s-au concentrat asupra pacienţilor pediatrici trataţi cu doxorubicină, un chimioterapic din clasa antraciclinelor. Aceste medicamente continuă să fie incluse în peste jumătate dintre schemele de tratament oncologic şi sunt clasa de chimioterapice cel mai puternic asociată cu afectarea inimii.

Aproximativ jumătate dintre pacienţii incluşi în studiu au primit medicamentul pentru protejarea inimii în timpul tratamentului oncologic. Cercetătorii au comparat ulterior sănătatea cardiacă a acestor pacienţi cu cea a supravieţuitorilor care nu au primit medicamentul pentru reducerea efectelor toxice ale chimioterapiei asupra inimii.

Chimioterapia nu acţionează exclusiv asupra tumorii. Medicamentele circulă în întregul organism şi pot afecta inclusiv celulele sănătoase. La copii, această toxicitate este relevantă şi pentru inimă, întrucât organismul se află încă în creştere şi dezvoltare.

"Chimioterapia face foarte mult bine prin distrugerea celulelor canceroase, dar afectează şi celulele sănătoase. La persoanele tinere, aflate în creştere, printre ţesuturile sănătoase afectate se numără şi inima", a explicat Erin Mobley, autoarea principală a studiului, cercetătoarea în domeniul supravieţuirii după cancer şi cadru didactic la University of Florida College of Medicine din Statele Unite.

Pentru evaluarea efectelor pe termen lung, cercetătorii au analizat ecocardiografiile efectuate la mai mulţi ani după terminarea tratamentului. Ecocardiografia utilizează ultrasunete pentru a examina structura inimii şi modul în care aceasta funcţionează.

Rezultatele au indicat o stare cardiacă semnificativ mai bună în rândul participanţilor care primiseră dexrazoxan. Mulţi dintre aceşti supravieţuitori au fost încadraţi ulterior într-o categorie de risc moderat pentru afectare cardiacă, în locul categoriei de risc înalt.

Diferenţa ar putea avea implicaţii pentru modul în care supravieţuitorii cancerului pediatric sunt monitorizaţi după încheierea tratamentului. Persoanele care au beneficiat de protecţie cardiacă în timpul chimioterapiei ar putea avea nevoie, în viitor, de ecocardiografii efectuate mai rar.

Autorii subliniază însă că datele actuale nu justifică deocamdată modificarea recomandărilor de monitorizare, fiind necesare cercetări suplimentare înainte ca frecvenţa controalelor cardiace să poată fi redusă în siguranţă.

"Acum că am demonstrat existenţa acestui beneficiu şi că majoritatea pacienţilor cu cancer primesc acest medicament, sperăm ca în timp să putem reduce frecvenţa ecocardiografiilor", a precizat Mobley. Cercetătoarea subliniază că supravieţuitorii trebuie monitorizaţi în continuare pentru a se înţelege evoluţia sănătăţii cardiovasculare atunci când ajung la 50 sau 60 de ani.

Studiul extinde rezultatele cercetărilor anterioare, care analizaseră pacienţii după perioade mai scurte de urmărire. Datele actuale indică faptul că efectul cardioprotector observat după tratamentul oncologic se menţine şi după 15 ani sau mai mult.

Rezultatele sunt importante în special deoarece afectarea cardiacă produsă de antracicline poate avea consecinţe la mult timp după vindecarea cancerului. Pentru copiii care supravieţuiesc bolii oncologice, reducerea acestei toxicităţi poate influenţa sănătatea cardiovasculară pe parcursul vieţii adulte.

Cercetarea nu stabileşte însă că, în prezent, supravegherea cardiacă poate fi redusă şi nici nu arată ce se întâmplă pe întreaga durată a vieţii acestor pacienţi. Autorii consideră necesară continuarea urmăririi participanţilor pe măsură ce aceştia înaintează în vârstă.

Studiul a fost realizat de cercetători de la University of Florida, Fred Hutchinson Cancer Center şi University at Buffalo şi a fost susţinut şi de National Institutes of Health şi Children's Oncology Group.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.

Recomandările editorilor
Ultima oră