Alegătorii din Elveţia vor decide, duminică, în cadrul unui referendum, dacă vor consfinţi în Constituţie o definiţie mai strictă a neutralităţii seculare a ţării. Un vot „da” ar împiedica efectiv Elveţia să impună sancţiuni împotriva Rusiei, cu excepţia cazului în care acestea ar fi aprobate de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, unde Moscova deţine dreptul de veto, arată POLITICO.
De asemenea, un vot „DA” ar împiedica Berna să coopereze din punct de vedere militar cu o alianţă precum NATO, cu excepţia cazului în care Elveţia însăşi ar fi atacată sau s-ar confrunta cu o ameninţare iminentă.
Rusia a susţinut în mod deschis această „iniţiativă privind neutralitatea”, care vizează interdicţia de a încheia alianţe de apărare şi de a participa la sancţiuni, iniţiată de fostul ministru elveţian Christoph Blocher.
„Nu este un vot împotriva neutralităţii - neutralitatea se bucură de un sprijin foarte mare - ci este vorba despre ceea ce înseamnă neutralitatea”, punctează Fabio Wasserfallen, profesor de politică europeană la Universitatea din Berna şi analist la LeeWas.
CÂT DE NEUTRĂ POATE RĂMÂNE O ŢARĂ?
Însă referendumul depăşeşte graniţele acestei ţări alpine. El ridică întrebarea cât de neutră poate rămâne o ţară în actualul peisaj al securităţii europene, în care Rusia duce un război împotriva Ucrainei, iar încrederea tradiţională a continentului în garanţiile de securitate oferite de SUA este ameninţată.
Alte ţări neutre, precum Austria şi Irlanda, intenţionează să-şi majoreze cheltuielile pentru apărare şi să stabilească legături mai strânse cu NATO.
În cadrul sistemului actual, neutralitatea permanentă a Elveţiei este recunoscută de dreptul internaţional, dar Berna îşi păstrează libertatea de a decide cum îşi aplică politica mai largă de neutralitate - şi, în ultimă instanţă, are dreptul suveran de a modifica sau de a renunţa la acest statut. Deşi i se interzice să participe la războaie între state sau să ofere sprijin militar, guvernul poate decide dacă să impună sancţiuni economice sau să coopereze cu alianţele militare fără a se alătura acestora.
„În prezent, guvernul dispune de o oarecare marjă de manevră şi o foloseşte. Întrebarea pe care o pune acest referendum este dacă oamenii consideră că acest lucru este bine sau dacă ar trebui să existe limite mai stricte în ceea ce priveşte neutralitatea”, arată Wasserfallen.
FLEXIBILITATE PUSĂ SUB PRESIUNE
Această flexibilitate a fost pusă sub presiune după invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Începând din februarie 2022, guvernul elveţian a adoptat în mare măsură sancţiunile UE împotriva Moscovei, ceea ce a stârnit o reacţie negativă în rândul susţinătorilor unei interpretări mai stricte a neutralităţii.
Iniţiativa a luat naştere din această reacţie negativă. Ea a fost lansată de Pro Schweiz, un grup naţional-conservator strâns asociat cu Partidul Popular Elveţian (SVP) de dreapta, miliardarul şi fostul consilier federal Christoph Blocher fiind una dintre forţele motrice din spatele campaniei.
Guvernul elveţian se opune propunerii, la fel ca toate partidele politice majore, cu excepţia SVP.
„Iniţiativa riscă să transforme neutralitatea în izolare, iar izolarea în lumea de astăzi nu este o strategie de securitate prea bună”, a susţinut Corina Gredig, o deputată din partea Partidului Verde-Liberal.
CE ARATĂ SONDAJELE
Sondajele din această lună au arătat, de asemenea, că aproape două treimi dintre alegători se opun iniţiativei.
68% dintre respondenţi erau dispuşi să respingă adoptarea unei definiţii mai stricte a neutralităţii oficiale a ţării, propusă în cadrul plebiscitului iniţiat de Partidul Popular Elveţian (SVP), potrivit unui sondaj realizat de 20 Minuten şi Tamedia, publicat săptămâna trecută. Doar 31% s-au declarat în favoarea propunerilor prezentate în cadrul referendumului privind „Păstrarea neutralităţii elveţiene”.
Un sondaj separat realizat de GFS Bern pentru postul de televiziune SRG a arătat că 63% se pronunţau împotriva propunerii, iar 34% erau în favoarea acesteia.
Ambele sondaje au evidenţiat o opoziţie tot mai mare faţă de propunere.
POLITICO a discutat cu parlamentari elveţieni şi experţi despre ambele aspecte ale dezbaterii. Aceştia descriu un referendum care pune în joc identitatea şi prestigiul Elveţiei pe scena mondială, precum şi atractivitatea ţării pentru mediul de afaceri, într-o perioadă marcată de schimbări de opinie în materie de securitate.
DE CE ESTE ELVEŢIA NEUTRĂ
Rădăcinile neutralităţii elveţiene sunt adesea atribuite înfrângerii confederaţilor elveţieni în bătălia de la Marignano din 1515. Aceasta a fost recunoscută oficial de alte ţări europene în 1815 şi consacrată în Constituţie în 1848.
Elveţia a reuşit să treacă prin ambele războaie mondiale fără a lua oficial partea vreuneia dintre părţi - însă există o limită până la care o naţiune poate menţine neutralitatea atunci când este înconjurată de conflicte armate, a explicat Thomas Maissen, istoric elveţian şi profesor la Universitatea din Heidelberg.
„În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul elveţian a dat dovadă de mult pragmatism: a declarat neutralitatea şi a încercat să o respecte pe cât posibil”, a spus el. „Însă ţara a fost înconjurată de puterile Axei după înfrângerea Franţei în 1940. Nu exista nicio ieşire realistă, în afară de a sprijini efortul de război al Germaniei. Ţara era neutră în teorie, dar toată lumea ştia că, din punct de vedere economic, susţinea cel de-al Treilea Reich”, arată profesorul.
CÂT DE NEUTRĂ ESTE ELVEŢIA
Semnificaţia neutralităţii a evoluat de-a lungul timpului. Elveţia a participat la sancţiunile economice împotriva Irakului în 1990 şi s-a alăturat Parteneriatului pentru Pace al NATO în 1996.
Invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia şi escaladarea operaţiunilor hibride ale Moscovei pe teritoriul european au remodelat calculele de securitate ale Elveţiei şi au forţat-o să se confrunte cu ceea ce înseamnă neutralitatea în practică. Berna îşi consolidează apărarea, majorează cheltuielile militare şi îşi extinde cooperarea cu partenerii europeni.
O strategie de securitate elveţiană publicată la începutul acestei luni avertizează asupra unui peisaj de securitate „deteriorat drastic” şi solicită achiziţionarea de rachete cu rază lungă de acţiune şi drone.
Începând din 2025, Berna a participat la proiecte selectate în cadrul Cooperării Structurate Permanente (PESCO) a UE în domeniul apărării. Elveţia şi-a intensificat, de asemenea, parteneriatul de lungă durată cu NATO printr-un dialog politic mai strâns şi prin eforturi de îmbunătăţire a capacităţii armatei elveţiene de a opera alături de forţele aliate, inclusiv în domenii precum puterea aeriană, comunicaţiile, spaţiul şi rezilienţa. Cu toate acestea, Elveţia rămâne în afara alianţei.
Susţinătorii iniţiativei privind neutralitatea susţin că această schimbare a mers deja prea departe şi că sancţiunile împotriva Rusiei, în special, au compromis poziţia tradiţională a Elveţiei.
CE SPUN SUSŢINĂTORII REFERENDUMULUI
„Imaginea Elveţiei ca naţiune neutră a fost pătată”, a declarat Samuel Sommaruga, un medic care conduce o organizaţie ce susţine iniţiativa. „Ne-am aliniat unui bloc, am urmat Europa”, reproşează el.
Elveţia are mult de pierdut, susţine Sommaruga. „Neutralitatea permite asumarea unui rol de mediator. De asemenea, aduce stabilitate economică, ceea ce ajută la atragerea de capital”, argumentează susţinătorul iniţiativei.
El consideră, de asemenea, că neutralitatea ar putea proteja Elveţia în cazul unui conflict militar mai amplu între ţările NATO şi Rusia. „Dacă servim drept canal de dialog, nimeni nu va trage asupra mesagerului”, arată el.
Guvernul elveţian are o poziţie opusă: transformarea neutralităţii într-o normă constituţională rigidă ar constrânge ţara tocmai în momentul în care mediul său de securitate devine tot mai periculos.
Consiliul Federal nu a răspuns la o solicitare de comentarii. Biroul lui Christoph Blocher a refuzat, de asemenea, să comenteze.
Chiar dacă referendumul din acest weekend va fi respins, alegătorii elveţieni se vor confrunta cu o altă chestiune legată de neutralitate. În noiembrie, li se va cere să evalueze dacă regulile Elveţiei privind exportul de arme sunt încă adecvate scopului sau dacă ţării ar trebui să i se permită să exporte arme către un grup definit de 25 de ţări, în majoritate occidentale, chiar dacă acestea sunt implicate într-un conflict în curs. Dacă va fi aprobată, această schimbare ar consolida legăturile Elveţiei cu ţările occidentale şi ar putea stimula veniturile din export ale industriei sale de apărare.
Medikatv.ro
