Un studiu de amploare aduce noi informaţii despre una dintre cele mai frecvente afecţiuni care afectează dezvoltarea dinţilor permanenţi la copii. Rezultatele contrazic una dintre explicaţiile acceptate până acum şi schimbă direcţia viitoarelor cercetări.
Defectele de dezvoltare ale smalţului dentar se formează în perioada copilăriei şi pot afecta definitiv dinţii permanenţi. Aceste modificări pot provoca sensibilitate dentară, pot creşte riscul de carii şi pot necesita tratamente stomatologice complexe încă de la vârste fragede. Deşi sunt relativ frecvente, cauzele lor nu sunt pe deplin cunoscute.
Una dintre cele mai răspândite astfel de afecţiuni este hipomineralizarea molar-incisiv (MIH), care afectează smalţul primilor molari permanenţi şi, uneori, al incisivilor. Smalţul acestor dinţi conţine mai puţine minerale decât în mod normal, ceea ce îl face mai moale şi mai poros. Dinţii permanenţi erup, de regulă, între 6 şi 8 ani.
Un nou studiu arată însă că inflamaţia provocată de bolile obişnuite ale copilăriei şi de episoadele febrile nu pare să fie responsabilă de apariţia acestei afecţiuni, contrar unei ipoteze acceptate până acum.
Pentru studiu, cercetătorii de la Universitatea din Melbourne, Murdoch Children's Research Institute (MCRI), Deakin University şi Barwon Health au analizat datele din Barwon Infant Study, un studiu desfăşurat pe termen lung, care a urmărit evoluţia copiilor din perioada sarcinii şi până la vârsta de 11 ani.
Cercetătorii au evaluat informaţii privind starea de sănătate a copiilor în primii ani de viaţă şi au analizat dacă markerii inflamaţiei sau bolile însoţite de febră au fost asociate cu apariţia hipomineralizării molar-incisiv.
Rezultatele nu au identificat o legătură între inflamaţia din copilăria timpurie şi dezvoltarea acestei afecţiuni. Concluzia contrazice ipoteza potrivit căreia infecţiile frecvente şi febra ar afecta procesul de formare a smalţului dentar.
Autorii estimează că aproximativ 15% dintre copiii din Australia sunt afectaţi de această afecţiune, ceea ce o face una dintre cele mai frecvente tulburări de dezvoltare ale dinţilor.
„Această afecţiune afectează aproape 15% dintre australieni, astfel că este destul de frecventă, iar cercetătorii încearcă de mult timp să îi înţeleagă cauzele. Aceste rezultate arată că cercetările privind cauza afecţiunii trebuie să se îndrepte într-o altă direcţie”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Stephanie Shields, doctorand la Universitatea din Melbourne, citată într-un comunicat.
Potrivit cercetătoarei, studiul s-a bazat pe o cohortă urmărită încă din timpul sarcinii şi până în perioada şcolii primare.
Hipomineralizarea molar-incisiv poate determina sensibilitate accentuată la rece sau cald, apariţia rapidă a cariilor şi degradarea neaşteptată a dinţilor permanenţi. În unele cazuri, dinţii afectaţi trebuie extraşi.
Afecţiunea poate avea şi un impact estetic.
Potrivit dr. Shields, afecţiunea poate fi comparată cu un „semn din naştere” al dintelui permanent. Smalţul din zona afectată este format cu un conţinut mai redus de minerale, ceea ce îl face mai moale şi mai poros.
Pe baza noilor rezultate, cercetătorii consideră că boala ar putea fi determinată de o combinaţie de factori genetici şi factori de mediu. Ei spun că viitoarele cercetări ar putea analiza dacă anumite răspunsuri ale sistemului imunitar adaptativ, implicate în afecţiuni precum astmul sau eczema, influenţează apariţia defectului. Sistemul imunitar adaptativ este partea sistemului imunitar care dezvoltă un răspuns specific împotriva unui agent patogen şi păstrează o „memorie” imunologică după contactul cu acesta.
Deşi studiul nu identifică încă mecanismul care determină apariţia hipomineralizării molar-incisiv, el exclude rolul inflamaţiei, considerată până acum una dintre principalele ipoteze, şi redirecţionează cercetările către alte mecanisme biologice.
Coordonatoarea echipei de cercetare, medic stomatolog pediatru şi conferenţiar universitar dr. Mihiri Silva, de la Universitatea din Melbourne, a declarat că obiectivul final este identificarea unor modalităţi de prevenire a afecţiunii.
„Copiii cu această afecţiune au nevoie, de regulă, de mai multe tratamente stomatologice până la vârsta de 18 ani decât cei care nu sunt afectaţi”, a precizat aceasta.
Specialista atrage atenţia că lipsa tratamentului poate duce la durere, infecţii şi chiar la extracţia dinţilor permanenţi afectaţi. Din acest motiv, controalele stomatologice regulate şi intervenţia precoce sunt esenţiale.
Studiul a fost publicat în Journal of Dental Research.
Medikatv.ro
