Tur privat cu istoricul Doina Lemny - „Brâncuşi era foarte sofisticat şi trăia în lumea artelor occidentale/ Eu sunt convinsă că a avut câteva iubiri fugitive”/ FOTO

Istoricul de artă Doina Lemny, reputată specialistă în opera şi viaţa marelui sculptor Constantin Brâncuşi, a povestit, într-un tur privat pentru News.ro la Art Safari New Museum, care dintre muzele maestrului i-a fost cel mai des model. Iubirea dintre Maria Tănase şi Brâncuşi este o legendă, spune ea, şi mai aflăm că Brâncuşi „a creat în cadrul acestei lumi sofisticate, a acestei lumi moderne, a acestor femei care erau androgine, erau femeile liberale, feministe, care au lansat manifeste feministe, tot felul… lesbiene, inventive”. Doina Lemny spune că „nu trebuie să-l readucem pe Brâncuşi la folclorul nostru, pentru că el a trăit în altă lume. Deci, nu poţi să spui că, vai, nu mai putea după ţărâncuţa româncă. Noi nu cunoaştem nici o prietenă ţărăncuţă a lui Brâncuşi”.

Expoziţia „Brâncuşi şi muzele sale” din cadrul celui de-al 19-lea sezon Art Safari new Museum aduce în prim plan 13 muze ale lui Brâncuşi. Expoziţia se bazează pe cartea omonimă a Doinei Lemny - „Brancusi et ses muses” în care autoarea vorbeşte despre 14 muze, femei care l-au influenţat pe artist şi care au fost influenţate de el.

Doina Lemny a explicat ideea expoziţiei: „A fost aceea de a arăta relaţia lui Brâncuşi cu femeile. Brâncuşi iubea femeile, le adora şi le respecta. Brâncuşi era de o pudoare incredibilă. Nu toate femeile care îi păşeau pragul au devenit şi modele ale lui Brâncuşi. Femeile, foarte puţine, pe care le-a iubit nici nu se regăsesc într-un bust. Deci este vorba de o relaţie omenească în care îl descoperim pe Brâncuşi - omul -, pe care nu-l putem separa de Brâncuşi - creatorul. Ei au trăit împreună. Sunt două personalităţi care au trăit împreună - creatorul şi omul”.

100 de lucrări originale

„Sunt obiecte originale. Unde nu am avut am obiectul am reprodus. Pentru că nu am putut să avem întotdeauna documentul. Dar avem documente originale de la Florence Meyer, de la familia Verei Moore, adică sunt în jur de 100 de lucrări originale”, a declarat Doina Lemny.

În privinţa organizării unei expoziţii cu lucrări originale Brâncuşi, istoricul subliniază că încrederea colecţionarilor şi asigurările pe care le-au primit din partea sa i-ai făcut să fie de acord să împrumute lucrări.
„Am oameni care au încredere în mine. Colecţionarii au încredere în mine şi i-am asigurat că sunt condiţii bune, pentru că între timp s-a schimbat sediul acestui muzeu. Am venit din data de 7, am pus mâna şi am instalat. Conceptul a fost făcut de foarte talentatul Cosmin Florea, care mi-a şi dat sugestii de expunere”, mărturiseşte Doina Lemny.

Cele două sculpturi de la Muzeul din Craiova au fost obţinute cu greu, mai spune istoricul. „De ce? Pentru că şi ei au nevoie. Este Anul Brâncuşi. Am colaborat foarte bine cu Muzeul din Craiova şi atunci le-am spus: nu vă cer nici Coapsa, nici Sărutul, pentru că nu intră în conceptul meu. Daţi-mi măcar aceste două sculpturi”.

„Perla expoziţiei”

„Studiu pentru Rugăciune” este o sculptură de mici dimensiuni, expusă pentru prima dată.

„Aceasta este perla. Nu ştiu dacă aţi observat-o, este o mică sculptură cumpărată de un colecţionar român. Apare pentru prima dată şi am expus-o în această casetă, pentru a putea fi admirată din toate părţile. Este primul mulaj al „Rugăciunii” care apare în această fotografie pe care noi am mărit-o. Ea este „Studiu pentru Rugăciune”. Este o operă pe care dacă nu ştii să o expui, nu o vezi deloc. L-am asigurat pe colecţionar caste foarte bine păstrată,  încastrată, şi cu această oglindă, ca să poţi să o vezi, ca pe o sculptură din toate părţile”.

Un alt desen care nu a fost văzut niciodată este expus la Bucureşti. „Este un desen al lui Brâncuşi apărut recent pe piaţă şi expus aici, un portret de femeie, pe care l-am alăturat Mariei Tănase. Eu întotdeauna spun... este o legendă, ei nu s-au iubit, dar mă rog, a ieşit legenda, jurnaliştii au amplificat-o…”.

În expoziţia de la Art Safari New Museum se regăseşte o altă lucrare absolut inedită, cumpărată recent, de un colecţionar englez care trăieşte în Franţa. „El m-a sunat şi mi-a spus că a găsit într-un târg şi, după ce mi-a trimis-o, i-am spus că are o comoară: este Prinţesa X, într-un cadru razant, pe care numai Centrul Pompidou o are. Şi el şi-a dat seama că a pus mâna pe o comoară şi mi-a făcut bucuria să mi-o împrumute pentru expoziţie”, povesteşte Doina Lemny.

Ghidul face o oprire şi în faţa fotografiei cu Maria Bonaparte, despre care spune că nu a avut o relaţie cu Brâncuşi „Iarăşi sunt poveşti aici, este partea poveştilor”.

14 muze

„Eu am făcut în carte 14 capitole. De ce am ales 14 capitole? Persoanele despre care ştiam mai mult, despre care am găsit corespondenţe şi despre care am putut citi biografii, autobiografii şi le-am găsit în cărţile despre epocă. Bineînţeles că au fost mai multe femei, au fost jurnaliste, au fost editoare care veneau în atelierul lui, dar n-am putut să le pun pe toate şi nici nu avea importanţă. Multă lume intra în atelierul lui Brâncuşi. În două dintre aceste capitole sunt mai multe femei. De exemplu, familia Meyer, familie de colecţionari, care avea cinci copii, între care patru fete care veneau în atelier. Mai este o familie, cea a Dudley Sisters, surorile Dudley - o familia unui doctor din Chicago care a venit la Paris, s-a stabilit în sudul Franţiei şi erau foarte bune prietene cu Brâncuşi”.

„Brâncuşi era foarte sofisticat şi trăia în lumea artelor occidentale.  Mie mi se pare că nu trebuie să-l readucem la folclorul nostru, pentru că el a trăit în acea lume. Noi încercând să spunem că nu mai putea de dorul ţării. Bineînţeles că îi era dor şi de ţară, dar nu asta l-a făcut să creeze. El a creat în cadrul acestei lumi sofisticate, a acestei lumi moderne, a acestor femei care erau androgine, erau femei liberale, feministe, care au lansat manifeste feministe, tot felul, lesbiene, inventive. Deci, nu poţi să-l retragi, să-l aduci pe Brâncuşi, să spui că nu mai putea după ţărâncuţa româncă. Noi nu cunoaştem nici o prietenă de-a lui Brâncuşi o ţărâncuţă. Şi foarte frumos dacă ar fi avut, dar nu cunoaştem. Nu am găsit. Pentru că eu mi-am pus întrebarea: Domnule, înainte de 1926, când a cunoscut-o pe Marthe, omul ăsta n-a iubit? O fi iubit. Ca orice bărbat şic a orice femeie. Dar nu a avut timpul să se dedice iubirii. Eu sunt convinsă a avut câteva iubiri fugitive, dar nu a avut timpul să se dedice. Şi mai spun că în 1926 şi-a văzut expoziţia, a văzut visul cu ochii şi a găsit timpul să iubească. Şi atunci a iubit-o pe fata asta, pe Marthe. S-a aruncat ca un adolescent”.

„Un alt exemplu este cel povestit de Sidney Geist despre cum a cunoscut o fată, dar nu ştim de unde vine. Important este chipul acestei femei inocente, dar în acelaşi timp mândre, de aceea se şi cheamă „Orgoliul”. Este unul dintre portretele la care eu ţin, pentru că este unul dintre portretele figurative ale lui Brâncuşi, de început, în 1905. El îi realizează aici acea delicaţete a chipului”, explică istoricul de artă. 

Două lucrări recente pe piaţă

„Acestea sunt două lucrări care au ieşit recent pe piaţă. Este o serie mai lungă din acesta, dar aceasta chiar a fost vândută recent la o casă din Bucureşti. Este un chip al domnişoarei Pogany din spate (Îi plăceau femeile cu coc). Când intra la el, mi-a mărturisit una dintre prietenele lui, soţia doctorului Pascu Atanasiu, zicea ea: Aveam părul lung şi când intram la el îmi spunea: Strângeţi părul! Şi aşa o face pe Domnişoara Pogany, cu coc, după care... îi face ochii bulbucaţi să dispară, ochi care erau aproape... orbi, şi reţine apoi arcadă, cu faţa rotujită şi îi desface părul, şi o fotografiază în felul acesta”.

Toată perioada de creaţie a lui Brâncuşi este marcată de aceste muze.

„Nu toate femeile au fost transcrise în piatră. Pe Marthe n-a făcut-o niciodată şi nici nu prea a fotografiat-o, pe Vera nici atât. Adică numai anumite femei… Pe Domnişoara Pogany a sculptat-o dar asta pentru că Margit Pogany i-a făcut o comandă. Baroneasa i-a făcut o comandă, Eileen Lane nu i-a făcut o comandă dar el i-a făcut o sculptură, însă ea nici nu a luat-o în seamă, deşi era foarte bogată. Deci, nu toate au fost neapărat transcrise în piatră. De aceea spun că a fost foarte greu să fac expoziţia, pentru că muzele nu înseamnă şi câte o sculptură. Ar fi fost şi plictisitor”, râde Doina Lemny.

Care dintre muze a fost şi cel mai bine reprezentată de Brâncuşi?

„În film este Florence Meyer. Şi pe mine mă miră, ca să spun drept, mă miră că el nu a făcut nimic din acea Marina Şaliapin. Marina Şaliapin a intrat în atelier la el odată cu Florence Mayer. Era foarte frumoasă. Amândouă erau foarte frumoase. Una era brunetă, alta era blondă. Nu a făcut nimic din ea, deşi a fost foarte apropiat şi a avut chiar o relaţie”, dezvăluie Lemny.

Un film care nu se vede des, poate fi urmărit la Art Safari. „Aici apare Brâncuşi alături de Edward Steichen la casa de la ţară a acestei familii. Steichen era patronul Washington Post. Şi aici îl filmează Edward Steichen pe Brâncuşi cum frealizează un soclu”.

„Dintre toate muzele, Brâncuşi pe aceasta a reprezentat-o cel mai bine pe Florence Meyer care era foarte frumoasă. Florence, fata cea mare a acestei familiei, a avut o viaţă foarte tristă. Brâncuşi i-a făcut acest portret care pare abstract şi care se vede într-un film din expoziţie.

Agnes Meyer, mama lui Florence, feministă, o frumuseţe care i-a inspirat pe mulţi şi care facea parte din Partidul Republican, i-a cerut  lui Brâncuşi un portret. Brâncuşi a tot întârziat. La un moment dat, Agnes îi spune: „Haideţi, maestre, eu îmbătrânesc şi frumuseţea se duce”. O reprezintă printr-un bust, demnă. „Noi nu am putut niciodată să împtrumutăm acest bust, care se află la Hirshhon Museum din Washington. Este o sculptură cu trei socluri, foarte înaltă, de aproape trei metri, foarte interesantă, din marmură neagră. Şi când o primeşte, ea spune: „Mulţumim maestre, eu şi fetele mele considerăm că este un portret al meu şi al dumneavoastră în acelaşi timp”. Lucrarea este aproape abstractă.
Pe Florence Meyer a iubit-o cel mai mult Brâncuşi. „Cred că a fost muza lui preferată”, spune Doina Lemny. Florence, care a trăit în umbra mamei ei, o mama autoritară, s-a măritat cu un artist de la Hollywood, un anume Oscar Homolka. Are doi copii, divorţează şi în toate scrisorile către Brâncuşi i se plânge. Aceste scrisori pot fi citite în expoziţie.

O altă muză, dar care nu a fost reprezentată artistic de Brâncuşi este Marina Şaliapin, fiica basului rus Feodor Shaliapin care interpreta Boris Godunov în anii 30. Marina obţine în 1931 titlul de Miss Rusia diaspora. În expoziţie, se vede afişul concursului.

Marina Şaliapin a intrat în atelier la Brâncuşi în acelaşi timp cu Florence Meyer. Ea a venit la Paris să facă cursuri de dans. Numai că se îmbolnăveşte şi se duce la Davos, la sanatoriu, avea tuberculoză, şi de aici poartă o corespondenţă superbă cu Brâncuşi. Brâncuşi o încurajează să reziste.

Aproape toate muzele lui Brâncuşi au trăit 100 de ani şi erau foarte înalte (Brâncuşi avea 1,60 m), spune Doina Lemny care a cunoscut-o în 2005 pe Marina Şaliapin, Mariniţa, după cum o alinta Brâncuşi.
Brâncuşi le transforma numele muzelor sale în nume româneşti: Peggy Guggenheim era Peggyţa, Marina era Mariniţa.

Comoara de la Cluj - 40 de fotografii rarisime, expuse în premieră

„Această colecţie înseamnă foarte mult pentru noi, pentru că Brâncuşi este atât cât este aici, în ţară. Avem norocul Târgu Jiu, avem norocul cu câteva lucrări la Craiova. Într-un fel este bine că n-a fost atât de popularizată, pentru că a putut să fie păstrată. Fotografia e foarte sensibilă, cum am mai spus-o, şi, după cum vedeţi şi aici, condiţiile de prezentare sunt foarte riguroase şi limitate pentru a nu fie afectate fotografiile. Ca fond de fotografie n-am ştiut până acum că este colecţia cea mai importantă de imagini”, a declarat pentru News.ro rectorul Universităţii de Arte din Cluj,  prof. univ. dr. Florin Ştefan. El spune că pe viitor se gândeşte ca aceste imagini sau replici să fie expuse în Casa Matia Corvin.
După Bucureşti, lucrările vor ajunge la Cluj, expuse pentru public şi apoi „vor intra în custodia Băncii Transilvania, cu care noi suntem parteneri. Deci va fi bine păzită”.

Cele opt expoziţii din noul sezon la Art Safari New Museum se deschid pentru public vineri şi vor putea fi vizitate până în 20 decembrie.