Pentru cele mai multe dintre ţesuturile şi celulele umane, lipsa de oxigen, (hipoxia), este o veste proastă. Pe de altă parte, celulele canceroase pot prospera în aceste condiţii hipoxice, care fac tumorile mai puţin sensibile la tratamentele anticancerigene, inclusiv la radiaţii. Acum, noi cercetări ar putea oferi o modalitate de a depăşi apărarea cancerului indusă de hipoxie.
Oxigenul din tumori este necesar pentru ca radioterapia să trateze eficient cancerul, dar atunci când tumorile sunt hipoxice, această metodă poate eşua.
O nouă strategie de creştere a nivelului de oxigen din tumori presupune injectarea în organism a unor bule pline de oxigen şi utilizarea ultrasunetelor pentru a le sparge exact la locul tumorii.
O echipă condusă de cercetători de la Universitatea Thomas Jefferson şi de la Universitatea Drexel a conceput o strategie care combină ultrasunetele cu microbule pentru a livra către tumori oxigen şi medicamente împotriva cancerului.
Rezultatele studiului, publicate în Pharmaceutics, indică faptul că metoda – testată pe şoareci – a făcut ca tumorile să fie mai vulnerabile la radioterapie, ceea ce a dus la încetinirea creşterii tumorale şi la creşterea supravieţuirii.
Autorii studiului sugerează că, după dezvoltări ulterioare, abordarea ar putea fi utilizată pentru a spori eficienţa radioterapiei într-o varietate de tipuri de cancer.
„În acest moment, nu putem face prea multe pe plan clinic pentru a depăşi hipoxia pentru radioterapie, în ciuda faptului că este o limitare bine cunoscută şi documentată”, a declarat autorul studiului, John Eisenbrey, profesor asociat de radiologie la Universitatea Thomas Jefferson.
„Speranţa este că o ţintire mai localizată şi mai agresivă a hipoxiei, cum este cea pe care am realizat-o, va depăşi o parte din această problemă”.
Un element de bază în gestionarea cancerului, radioterapia, numită şi terapie cu radiaţii, este utilizată pentru a trata mai mult de jumătate dintre toţi pacienţii cu cancer. Prin această metodă, medicii folosesc doze mari de radiaţii pentru a distruge celulele canceroase.
Dar multe tumori sunt rezistente la radioterapie, iar hipoxia este unul dintre motivele principale, spune prof. Eisenbrey.
„Ori de câte ori spun că livrăm oxigen în tumori, mulţi oameni spun: ‘Ei bine, asta este o nebunie’. O să le încurajaţi să crească'”, a declarat coautorul studiului, Margaret Wheatley, doctor în ştiinţe, profesor de inginerie biomedicală la Universitatea Drexel.
Dar radioterapia, care împiedică replicarea celulelor canceroase, are nevoie de o rezervă amplă de oxigen în apropiere pentru a fi eficientă, a explicat ea.
În încercarea de a învinge rezistenţa la radioterapie, cercetătorii din acest studiu au conceput o metodă care sensibilizează tumorile la radioterapie folosind bule mici şi delicate (numite microbule), care au aproximativ dimensiunea unor globule roşii din sânge.
Pentru a creşte nivelul de oxigen în tumori, ei au împachetat molecule de oxigen în aceste microbule. Şi pentru a împiedica celulele canceroase să consume oxigenul în propriul beneficiu, au adăugat şi medicamentul lonidamină, care întrerupe metabolismul celulelor canceroase.
După asamblare, microbulele sunt injectate şi circulă în tot corpul, eliberându-şi sarcina utilă doar la ţinta dorită, cruţând ţesuturile sănătoase.
Trucul pentru eliberarea ţintită este utilizarea ultrasunetelor. Prin lansarea specifică a undelor ultrasonice asupra unei tumori, cercetătorii pot face ca microbulele care au călătorit acolo să explodeze şi să-şi elibereze conţinutul.
Într-un studiu anterior, cercetătorii au folosit această metodă pentru a trata şoareci cu tumori derivate din celule de cancer de sân, obţinând rezultate favorabile.
Ei au ridicat miza în noul studiu, acţionând împotriva tumorilor derivate din celule canceroase de la nivelul capului şi gâtului.
„Acestea sunt în mod notoriu mai hipoxice decât alte tumori solide şi, de asemenea, relativ rezistente la radioterapie”, a declarat prof. Eisenbrey.
Autorii studiului au injectat la şoareci aceste microbule care conţin oxigen şi lonidamină, explodându-le la locul tumorii cu ultrasunete, şi administrându-le în acelaşi timp şi un medicament numit metformin – cunoscut pentru faptul că încetineşte creşterea cancerului – pe cale orală.
Alte grupuri de şoareci nu au primit tratamentul complet, respectiv unul sau mai multe dintre elementele strategiei abordate înainte de radioterapie.
După ce au expus animalele la radiaţii, cercetătorii au urmărit dimensiunea tumorilor în următoarele trei luni.
Toate grupurile care au primit un anumit grad de tratament au înregistrat niveluri diferite de încetinire a creşterii tumorilor.
Şoarecii trataţi cu bule complet încărcate şi metformină înainte de radioterapie au trăit cel mai mult timp, creşterea tumorilor încetinind drastic.
Autorii sugerează că motivul ar putea fi faptul că o creştere a oxigenului în interiorul tumorilor le-a făcut mai vulnerabile la radioterapie.
Aceste progrese în ceea ce priveşte cancerul capului şi gâtului reprezintă un rezultat foarte încurajator, chiar şi la şoareci, a declarat prof. Eisenbrey.
Echipa intenţionează să continue să perfecţioneze metoda prin optimizarea dozelor de radiaţii şi medicamente pentru rezultate mai bune şi prin eficientizarea fabricării microbulelor, aducând în cele din urmă soluţia lor mai aproape de realitate pentru pacienţii cu cancer.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
