Femeile cu aceleaşi afecţiuni ca bărbaţii primesc mai rar tratamente invazive sau intensive, precum intervenţiile chirurgicale, procedurile cardiovasculare sau anumite tratamente pentru durere, arată o analiză a cercetărilor publicate în mai multe domenii medicale. Diferenţele au fost observate în mai multe domenii, de la cardiologie şi chirurgie până la transplant şi neurologie. Autorii avertizează însă că datele disponibile nu permit stabilirea cauzelor şi nici interpretarea tuturor diferenţelor identificate drept inegalităţi în acordarea îngrijirilor medicale.
Diferenţele dintre femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte manifestarea unor boli sunt bine cunoscute şi pot justifica, în anumite situaţii, abordări medicale diferite. Mai puţin clar este însă în ce măsură sexul pacientului influenţează alegerea tratamentului atunci când femeile şi bărbaţii au aceeaşi afecţiune.
O echipă de la University of St Andrews, din Scoţia, a analizat literatura medicală recentă pentru a identifica diferenţele măsurabile dintre tratamentele primite de femei şi bărbaţi.
Rezultatele au fost publicate în revista PLOS One.
Cercetătorii au evaluat iniţial 1.112 lucrări şi au inclus în analiza finală 41 de studii publicate între 2018 şi 2023, care comparau îngrijirile medicale acordate pacienţilor în funcţie de sex sau gen. Dintre cele 38 de studii retrospective care au analizat date din dosarele pacienţilor, 33 au identificat diferenţe semnificative între tratamentele primite de femei şi cele primite de bărbaţi.
Mai mult, dintre cele 29 de studii care au utilizat analize statistice pentru a lua în calcul şi alţi factori care ar fi putut explica aceste diferenţe, 25 au continuat să identifice diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi.
Diferenţe de îngrijire între femei şi bărbaţi, observate în mai multe specialităţi medicale
Tiparul a apărut în domenii diferite, inclusiv cardiologie, chirurgie, transplant şi medicină de urgenţă.
În unele dintre studiile analizate, femeile cu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic sau anumite tulburări de ritm cardiac au fost tratate mai frecvent cu medicamente, în timp ce bărbaţii au avut o probabilitate mai mare de a beneficia de proceduri invazive, precum intervenţiile coronariene percutanate sau operaţiile de bypass coronarian.
Diferenţe au fost observate şi în alte afecţiuni.
În boala Parkinson, bărbaţii au fost trimişi mai frecvent pentru stimulare cerebrală profundă, o procedură prin care sunt implantate dispozitive care transmit impulsuri electrice către anumite regiuni ale creierului pentru controlul simptomelor.
În unele dintre cercetările incluse în analiză, femeile au avut, de asemenea, o probabilitate mai mică de a primi un transplant hepatic sau de a fi îndrumate către tratament chirurgical.
Diferenţe au fost raportate şi în administrarea analgezicelor puternice.
Autorii subliniază că aproape niciunul dintre studiile analizate nu a indicat existenţa unor recomandări clinice care să prevadă tratamente diferite pentru femei şi bărbaţi în situaţiile respective. Acest lucru nu demonstrează însă că fiecare diferenţă identificată este nejustificată medical.
Ce ar putea explica diferenţele de tratament dintre femei şi bărbaţi
Analiza nu a fost concepută pentru a stabili cauzele diferenţelor observate. Deciziile terapeutice pot fi influenţate de mai mulţi factori, inclusiv caracteristicile biologice ale pacienţilor, vârsta, alte boli asociate, riscul unei intervenţii, preferinţele pacientului sau evaluarea clinică.
Autorii atrag însă atenţia asupra unui posibil factor istoric: femeile au fost mult timp insuficient reprezentate în studiile clinice, iar o parte dintre dovezile pe care se bazează practica medicală provin din cercetări realizate predominant la bărbaţi.
„Nu este pe deplin clar de ce se întâmplă acest lucru, dar este probabil să aibă legătură cu faptul că femeile au fost subreprezentate în studiile clinice până în ultimele decenii, astfel încât multe ghiduri se bazează pe date provenite de la bărbaţi”, a explicat dr. Miriam Veenhuizen, lector onorific la School of Medicine din cadrul University of St Andrews, citată într-un comunicat.
„Direcţia rezultatelor nu a fost o surpriză, însă consecvenţa lor a fost. Acelaşi tipar a apărut în cardiologie, chirurgie, medicina de transplant şi medicina de urgenţă şi s-a menţinut după ajustarea statistică în majoritatea studiilor”, a precizat cercetătoarea.
Pentru autorii analizei, aceste constatări arată şi necesitatea ca deciziile terapeutice să fie evaluate cu atenţie, pentru a se stabili dacă diferenţele observate au o justificare clinică.
„Pentru medici, rezultatele reprezintă un îndemn de a verifica dacă tratamentul este oferit pe baza criteriilor clinice, şi nu a unor presupuneri. Un studiu a constatat că, atunci când echipele care decid cine primeşte terapii avansate pentru insuficienţa cardiacă funcţionau deficitar, femeile aveau o probabilitate mai mică de a fi selectate”, a subliniat, la rândul său, dr. Andrew O’Malley, lector universitar senior la School of Medicine din cadrul University of St Andrews şi coautor al studiului.
Cercetătorii au remarcat şi o diferenţă importantă în ceea ce priveşte atenţia acordată acestei probleme. În perioada 2018–2023, au identificat 551 de lucrări care analizau diferenţele legate de sex sau gen în oportunităţile profesionale ale personalului medical, comparativ cu numai 41 care studiau diferenţele în tratamentele primite de pacienţi.
Diferenţele observate nu înseamnă că femeile beneficiază, în toate cazurile, de îngrijiri medicale mai puţin adecvate
Autorii atrag atenţia asupra limitelor analizei. Studiile incluse provin din specialităţi, sisteme medicale şi populaţii diferite şi au folosit metodologii diferite. Majoritatea au analizat retrospectiv date existente, ceea ce permite identificarea unor asocieri, dar nu poate demonstra de ce au fost luate anumite decizii medicale.
Prin urmare, rezultatele nu arată că orice diferenţă dintre tratamentul femeilor şi cel al bărbaţilor reprezintă automat o discriminare sau o îngrijire medicală necorespunzătoare.
Ele indică însă un tipar suficient de frecvent pentru a necesita cercetări suplimentare care să stabilească în ce situaţii diferenţele sunt explicate de nevoile clinice ale pacienţilor şi în ce situaţii pot reflecta inegalităţi în accesul la anumite tratamente.
Cercetătorii intenţionează să analizeze în continuare dacă tipare similare apar şi în răspunsurile sistemelor de inteligenţă artificială generativă utilizate în domeniul medical, având în vedere că acestea sunt antrenate inclusiv pe literatura şi datele clinice în care asemenea diferenţe pot fi deja prezente.




























