Aducerea unui om fără şanse de supravieţuire în secţia de terapie intensivă înseamnă, în opinia sa lipsire de demnitate, demnitate la care avem dreptul la finalul vieţii., consideră medicul Radu Ţincu, care apreciază că acesta este un lucru esenţial, care ţine mai mult de bioetică decât de partea medicală.
Afrimaţia, făcută la podcastul Cotidianul, este făcută în contextul în care, în România nu există încă o legislaţie clară cu privire la îngrijirea pacienţilor aflaţi deasupra resurselor terapeutice, dar există un draft, un document realizat de Societatea Română de Anestezie şi Terapie Intensivă, Colegiul Medicilor şi Avocatul Poporului, care trebuie supus dezbaterilor cu societatea civilă, cultele, mass-media şi asociaţiie de pacienţi.
„Această demnitate nu înseamnă să-l aduci într-o secţie de terapie intensivă unde, în contextul în care ştii, conform tuturor statisticilor, ghidurilor internaţionale, studiilor publicate, că acel pacient nu are nicio şansă de supravieţuire. Aducerea lui într-o terapie intensivă înseamnă în primul rând o lipsire de demnitate”, a declarat Ţincu la podcastul Cotidianul.
El argumentează că în cazul unui pacient care mai are de trăit câteva zile, aducerea în Secţia ATI nu îl ajută cu nimic.




























