Pentru prima oară după iunie 1990, în centrul Capitalei a apărut o minitabără de corturi, creată de militanţii unionişti ai Platformei Unioniste ”Acţiunea 2012”. Spre deosebire de 1990, scopul manifestaţiei nu mai este decomunizarea României, ci întregirea ei prin "unirea Moldovei cu ţara-mamă", aşa că numeroşi basarabeni au bătut drumul de la Chişinău la Bucureşti pentru a cere Unirea. După ciocnirile cu jandarmii, ridicarea unora dintre manifestanţi şi amendarea lor, reunirea unioniştilor în Piaţa Universităţii, sâmbătă seară, a fost prilej de conversaţii, dar şi de dezvăluiri care mai de care mai năstruşnice.
La întoarcerea celor aproximativ 300 de unionişti de la mitingul din Piaţa Victoriei, sentimentele dominante erau furia şi frustrarea faţă de intervenţia jandarmeriei, care le-a stopat cu forţă tentativa de a mărşălui pe Calea Victoriei. Se schimbau impresii, iar cei care apucaseră să filmeze altercaţia cu forţele de ordine le arătau şi celorlalţi imaginile pe telefoanele mobile.
Alţii îşi utilizau telefoanele pentru a-şi anunţa familiile despre ce se petrecuse în Bucureşti, semn că familiile din Basarabia aflaseră deja de incidentul din Bucureşti. Nu lipseau nici cei care se interesau pe social media de impactul manifestării lor. ”Uite ce-a scris Ponta! Te doare capul, frate!”, îi arăta telefonul un unionist unui amic.
A mai existat un singur incident cu jandarmii care, la un moment dat, observaseră că printre manifestanţi se infiltrase un membru al unei galerii de fotbal şi au încercat să-l ”extragă”, fapt ce a stârnit furia unora dintre manifestanţi. Până la urmă, lucrurile s-au liniştit repede, un ofiţer discutând cu câţiva manifestanţi cu capetele ceva mai puţin înfierbântate. Treptat-treptat, jandarmii s-au îndepărtat din ce în ce mai mult de grupul manifestanţilor, iar când s-au lămurit că riscul unor noi incidente era neglijabil şi-au scos telefoanele pe care le-au butonat plictisiţi mai toată seara.
Când George Simion, liderul unioniştilor, a dat consemnul că vor rămâne peste noapte în piaţă, s-a trecut la chestiuni organizatorice. Imediat au început să apară corturi în piaţă, aduse de la sediul ”Acţiunii 2012”, aflat la o distanţă de doar câteva minute de mers pe jos.
Pături şi ceai cald au fost repede distribuite, dar au fost aduse şi cutii cu cărţi pe care noii locatari ai Pieţii şi le-au împărţit cu gândul că mai au de stat în stradă.
Corturile au fost instalate de echipe ”mixte”, români şi basarabeni, piaţa devenind un mediu lingvistic foarte pestriţ în care se auzea graiuri diverse: de la accentul din sud şi Bucureşti, la cel moldovenesc, cu ambele variante, atât din stânga, cât şi din dreapta Prutului.
Erau chiar şi ardeleni, unul dintre ei învăţându-l pe un basarabean, între două sloganuri unioniste, unul învăţat pe stadion: ”Asta e peluza şepcilor roşii/ Niciodată nu ne vom uita strămoşii/ Asta e peluza mea/ Peluza din Cluj-Napoca”.
De altfel, printre scandări, manifestanţii adunaţi în mici grupuri discutau aprins pe diverse teme: alegerile prezidenţiale din Moldova ce se apropie, dezinteresul politicienilor faţă de Unire, chestiuni legate de istorie. Între un bucureştean venit să-şi arate sprijinul pentru unionişti şi un tânăr basarabean, discuţia a evoluat spre chestiuni mai extravagante.
”În martie 2018, începe războiul!”, a spus pe un ton doct bucureşteanul. ”Cari război?” a întrebat candid basarabeanul. ”Cu ruşii”, i s-a răspuns. Apoi ”profetul” a dat asigurări că Rusia nu va folosi arsenalul nuclear din considerente geofizice, anume mişcarea curenţilor de aer va face ca norul radioactiv format după explozie să se îndrepte tot asupra Rusiei. Din considerente similare, Putin nu va concretiza nici ameninţarea de a crea un tsunami uriaş în Marea Neagră: ”La noi s-ar face un val de 5 metri, dar în Crimeea o să fie de 50 de metri. Să vezi ce repede o să se elibereze atunci Crimeea!” Între timp, basarabeanul se uita cu un amestec de fascinaţie şi amuzament la nonşalanţa cu care acest Mitică îi îndruga cele mai extravagante braşoave cu putinţă.
Un alt bucureştean povestea oricărui era dispus să-l asculte ce-i spusese un jandarm căruia îi ceruse explicaţii pentru intervenţia colegilor săi din Piaţa Victoriei. ”A zis «dacă vroiau să se unească pe bune, venea jumătate de Moldova aici». Ce om! Păi acolo oamenii nu au treabă? Şi poate că nici nu bani să vină că-i lumea săracă. Păi vin tinerii ăştia din Basarabia şi tu năvăleşti cu jandarmii? Ar trebui să fie tot Bucureştiul aici, dar e lumea laşe (sic!) că ce-şi zic, că dacă vin aici îi bate jadarmii”, spunea un bărbat la vreo 50 de ani care, de supărare, îşi tot împingea basca înspre ceafă.
Alţii, mai pragmatici, au preferat să se ocupe de instalarea corturilor şi amenajarea lor, înainte să stea la taifasuri. ”Vintilî, măi Vintilî, da' oamini sî cazazî”, i-a spus cu accent de necontestat o fată unui prieten care se întinsese prea mult la vorbă în loc să treacă la muncă. Asta nu i-a împiedicat pe alţii să continue să schimbe impresii. Un basarabean, care se pare că era deja familiarizat cu Bucureştii, îi explica unui prieten ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii în timpul Revoluţiei din 1989 arătându-i cele două cruci din Piaţă ridicate în memoria celor ucişi. Altul explica impresia pe care i-a făcut-o România. ”Pientru mini, când am vinit aişi, o fost un şoc cultural. Lumea şivilizată, cultura di aişi, oamini di afaşeri cari n-au sînji pi mîini... Când îi aud pi nostaljişi... Da' ii nu ştiu nica”, a spus cu năduf un moldovean, nemulţumit de reticenţele arătate de unii dintre conaţionalii săi faţă de Unire.
Alţii erau mai puţin încrîncenaţi şi se bucurau că au reuşit să se adune şi să aducă mesajul unionist de la Chişinău la Bucureşti. ”Tu, atâţa cunocuţ aişea!”, spunea încântată o tânără basarabeancă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
