Boala Parkinson nu este încă vindecabilă, după 200 de ani de la descriere. Rezultatele cercetărilor referitoare la Parkinson arată că primele leziuni pot să apară şi cu 20 de ani înaintea primelor semne clinice, iar momentul aşa-numitului diagnostic precoce este tardiv din punct de vedere al bolii, deoarece numai în stadiul trei apar tulburările motorii, a declarat Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România (SNR) şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN).
Deşi este o boală descrisă în urmă cu peste 200 de ani, totuşi nu s-a descoperit mecanismul prin care s-ar putea videca.
"Până în prezent, rezultatele cercetărilor referitoare la boala Parkinson arată că primele leziuni pot să apară şi cu 20 de ani înaintea primelor semne clinice, iar momentul aşa-numitului diagnostic precoce este tardiv din punct de vedere al bolii deoarece numai în stadiul trei de boală apar tulburările motorii. Din nefericire, semnele cele mai precoce în această boală nu se regăsesc în sfera tulburărilor motorii, ci a unor tulburări vegetative, unor tulburări de somn, a unor tulburări de dispoziţie, care nu au nimic specific. Din acest motiv, în momentul de faţă, una dintre direcţiile de cercetare în acest domeniu este găsirea posibilităţii de a avea un diagnostic mult mai precoce decât cel care este posibil astăzi în lume. Şi în ceea ce priveşte tratamentul se caută soluţii: fie alte molecule, fie metode de modulare prin neurochirugie funcţională, în momentul în care pacienţii nu mai răspund la tratament medicamentos”, a explicat prof. dr. Dafin Mureşanu.
La scară mondială, peste 300.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu boala Parkinson, înregistrându-se o incidenţă de 10 la 100.000, potrivit statisticilor.
În Europa sunt peste 1,5 milioane de pacienţi cu Parkinson, în întreaga lume numărul acestora fiind de aproximativ 6,5 milioane, din care aproximativ 1,7 milioane se află în China, în timp ce în SUA peste 50.000 de oameni sunt diagnosticaţi, în fiecare an, cu boala Parkinson.
În România, potrivit ultimelor statistici sunt 73.000 de pacienţi cu Parkinson, dintre care peste 8.100 sunt înregistraţi în Bucureşti.
În ultimii ani, vârsta la care este depistată maladia a scăzut la 40-50 de ani. Majoritatea cazurilor se înregistrează la pacienţi a căror vârstă depăşeşte 55 de ani, dar unul din 20 de cazuri are debutul înainte de vârsta de 40 de ani.
Bărbaţii sunt mai expuşi, statisticile arătând că prevalenţa bolii este de 1,5 bărbaţi la o femeie. În prezent, peste 30 de medicamente destinate bolii Parkinson şi peste 600 de medicamente destinate bolilor neurologice se află în cercetare şi dezvoltare.
Tratamentul bolii Parkinson poate fi medicamentos şi/sau chirugical ( implantarea unui dispozitiv pentru stimularea unor zone specifice din creier).
Costuri de aproximativ 14 miliarde de euro la nivel european
În România, în ceea ce priveşte tratamentul, acesta este decontat de stat şi constă fie în terapii medicamentoase care pot depăşi suma de 3.000 de lei lunar, fie în operaţii care le pot îmbunătăţi considerabil calitatea vieţii, dar al căror preţ variază între 30.000 şi 80.000 lei.
La nivel european, costul anual total, care cumulează cheltuielile medicale şi sociale, este estimat la aproximativ 14 miliarde de euro. Toate acestea, în contextul în care factorii de risc sunt greu de identificat pentru că nu se cunoaşte cauza bolii, vârsta avansată rămânând singurul factor de risc cunoscut pentru boala Parkinson.
Cauza apariţiei bolii Parkinson rămâne deocamdată necunoscută, dar cercetătorii consideră că etiologia acestei afecţiuni implică o asociere între factorii de mediu şi cei genetici.
Astfel, factorii de mediu implică pe de o parte expunerea precoce sau prelungită la substanţe poluante chimice sau la pesticide (ierbicide şi insecticide), consumul unui drog care poate cauza semnele şi simptomele bolii Parkinson (drogul are un efect similar pesticidelor), iar pe de altă parte substanţele care blochează receptorii de dopamină, intoxicaţia cu monoxid de carbon sau cu mangan, hidrocefalia, tumorile cerebrale, hematoamele subdurale, boala Wilson, tulburările idiopatice degenerative.
Din punct de vedere al cauzelor genetice cunoscute, acestea pot reprezenta mai putin de 5 la sută din totalul cazurilor de Parkinson. Potrivit specialiştilor, vârsta medie la care este stabilit diagnosticul de boală Parkinson este de 60 de ani, însă, mai nou, una din 20 de persoane, începe să aibă simptome parkinsoniene încă dinainte de a împlini 40 de ani.
“Poate părea surprinzător, dar la unele persoane, simptomele apar la scurt timp după 20 de ani. Tratamentul timpuriu poate oferi ani în
care simptomele să nu fie vizibile Între 5 şi 10 la sută dintre cazuri,aceste simptome apar până la vârsta de 50 de ani”, spune Dafin Mureşanu.
Specialiştii arată că pe măsură ce progresează, boala Parkinson devine invalidantă, indiferent de vârsta la care survine, împiedicând desfăşurarea activităţilor zilnice cotidiene cum ar fi mersul, îngrijirea personală sau hrănirea.
Simptomele specifice bolii Parkinson sunt tremorul, rigiditatea, lentoarea în mişcări şi instabilitatea la mers. Acestea debutează insidios şi
au o evoluţie lent progresivă în câţiva ani, în fazele avansate asociindu-se şi crampele musculare, depresia, tulburările de comportament
şi memorie, tulburările de somn, mişcările involuntare extrem de invalidante de tipul diskineziilor şi distoniilor.
"Aproximativ 50 la sută din totalul persoanelor afectate de Parkinson au dificultăţi de vorbire şi pot fi caracterizate ca vorbind prea încet sau monoton. Unii pot ezita înainte de a vorbi sau vorbesc prea repede", mai spune medicul.
Chiar dacă până acum tratamentele inovatoare şi cercetarea ştiinţifică medicală nu au condus la vindecarea bolii Parkinson, afecţiune care de altfel nu conduce la decesul pacienţilor, persoanele afectate de această maladie îşi pot îmbunătăţi substanţial calitatea vieţii prin alimentaţie şi sport.
Astfel, nutriţia joacă un rol important în sănătatea bolnavilor de Parkinson. Specialiştii propun o paletă specifică de principii pentru dieta alimentară. Să se mănânce mai mult cereale integrale, legume şi fructe şi la cină să se consume un pahar de lapte sau iaurt. De asemenea, consumul mare de fasole, care are un conţinut bogat de levodopa naturală, contribuie la prelungirea eficacităţii medicamentelor.
În ceea ce priveşte consumul de carne, acesta nu poate depăşi 50 de grame pe zi, nutriţioniştii susţinând că este mai bine să se mănânce, în timpul mesei de seară, carne slabă, peşte şi legume, evitând alimentele cu multă grăsime, pentru că aceasta va afecta absorbirea medicamentelor levodopa.
Totodată, consumul zilnic de ceai verde şi cafea poate reduce simptomele Parkinson, contribuind la întârzierea progresării bolii. Pe de altă parte, specialiştii arată că exerciţiile fizice favorizează tratamentul bolii, sportul reprezentând factorul fundamental care contribuie la sporirea elasticităţii musculare, dar avertizează că trebuie evitate sporturile intense, precizează reprezentanţii Societăţii de Neurologie din România (SNR) şi ai Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN).
Boala Parkinson este recunoscută ca afecţiune medicală, în anul 1817, odată cu publicarea "Eseului despre paralizia agitată”, unde dr. James Parkinson, cel care a dat denumirea afecţiunii, scria: "Simptomele sunt percepute iniţial ca un sentiment de slăbiciune uşoară, cu înclinaţie, cu un tremur în unele ocazii. Pe măsură ce boala se agravează, pacienţii sunt nevoiţi să se aplece în faţă în timpul mersului pe jos păşind cu paşi mai scurţi, târşâiţi şi adăugaţi sau într-un ritm mult mai rapid”, arăta medicul.
Culoarea părului:
Persoanele cu părul negru s-au dovedit a fi cel mai puţin predispuse la boală Parkinson. Persoanele cu părul castaniu au cu 40 la sută mai multe şanse de a dezvolta Parkinson. Persoanele cu părul blond au cu 60 la sută mai multe şanse de a dezvolta această afecţiune.
La roşcaţi, riscul de boală Parkinson este aproape dublu. Această asociere poate părea ciudată, însă generarea culorii părului şi declanşarea bolii au o buclă comună de biochimie. Dopamina, necesară pentru ameliorarea bolii Parkinson, rezultă din transformarea L-tirozinei în L-dopa. Totodată, melanina, pigmentul care determină culoarea părului, derivă tot din convertirea L-tirozinei în L-dopa, spun specialiştii.
Prevalenţa pe sexe
Există mai mulţi bărbaţi decât femei cu boală Parkinson, însă raportul bărbaţi/femei diferă foarte mult în funcţie de ţară. Există un contrast puternic între prevalenţă crescută masculină (în Nigeria) şi predominanţa feminină (în Japonia).
Cei mai tineri bolnavi:
În 1875, Henri Huchard a detaliat primul caz de boală Parkinson juvenilă. El a descris la un copil de 3 ani toate caracteristicile clinice ale bolii Parkinson. De atunci, cazul de boală Parkinson cu vârsta cea mai mică a fost cel al unei fete de 10 ani din Oklahoma, care a prezentat primele simptome la numai 2 ani. Cu toate acestea, dezvoltarea maladiei la persoanele sub vârsta de 30 de ani este neobişnuită. Boala Parkinson apare de obicei în jur de 50-60 de ani, iar incidenţa sa creşte cu avansarea în vârstă.
Prevalenţa pe ţări
Etiopia are cea mai mică prevalenţă a bolii Parkinson înregistrată în lume (7 la 100.000). Ţara cu cea mai mare prevalenţă din lume este Albania (800 la 100.000). În această ţară, mai multe afecţiuni neurologice au fost raportate cu o incidenţă mai mare. Următoarea cea mai mare prevalenţă din lume este într-o zonă cu plante feromanganice din vecinătatea Brescia, Italia (407 persoane la 100.000 de locuitori). Concentraţiile de mangan din praf s-au dovedit a fi semnificativ mai mari în împrejurimile şi în direcţia vântului de la plantele feromanganice.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
