Cercetător în sisteme de sănătate: “Am ajuns să punem într-o competiţie stupidă pacienţi care au la fel de mare nevoie de sistem şi asta spune ceva foarte grav despre felul în care ne planificăm finanţarea sănătăţii”

Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu, cercetător în sisteme de sănătate la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, a declarat într-un interviu pentru News.ro că sistemul de sănătate este coordonat acum în sistem de avarie, având în vedere lipsa unui Guvern cu puteri depline. Instabilitatea este o constantă a sistemului de sănătate din România, spune Dr. Marius Ungureanu, iar efectele se văd la toate nivelurile, “deciziile ajungând să fie dictate de urgenţele zilei, nu de o viziune pe termen lung”. În cadrul interviului, Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu a vorbit şi despre decizia recentă a ministrului interimar al Sănătăţii de a acoperi cheltuielile necesare serviciilor de Ambulanţă şi Unităţilor de Primiri Urgenţe pentru luna septembrie prin dislocarea de fonduri de la alte programe esenţiale, aferente trimestrului 4 al acestui an, programe precum cel destinat îngrijirii pacienţilor HIV/SIDA, Mama şi Copilul şi Programul Naţional de Securitate Transfuzională, golul lăsat urmând a fi umplut ulterior, prin rectificarea făcută de un Guvern cu puteri depline. “Înţeleg raţiunea deciziei”, a spus dr. Ungureanu, “dar asta înseamnă că am ajuns să punem într-o competiţie stupidă pacienţi care au la fel de mare nevoie de sistem”, a mai precizat acesta.

Redăm integral interviul acordat de Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu, cercetător în sisteme de sănătate, pentru News.ro:

Ce înseamnă că de atâta timp nu avem un ministru cu puteri depline la Sănătate?

"Înseamnă, în primul rând, că sistemul de sănătate este coordonat în regim de avarie.

Un ministru interimar poate ţine oarecum lucrurile pe linia de plutire, dar nu are suficientă legitimitate să îşi asume o direcţie strategică pe termen lung sau să pornească o reformă.

Pe de altă parte, deşi avem un ministru interimar, dumnealui şi-a asumat câteva lucruri curajoase, pe care majoritatea miniştrilor cu puteri depline dinaintea dumnealui nu şi le-au asumat, respectiv concursuri pe posturile vacante de manageri de spitale, de servicii de ambulanţă şi directori de direcţii judeţene de sănătate publică".

Ce înseamnă pentru sistem această instabilitate?

"Din păcate, instabilitatea este o constantă a sistemului de sănătate din România, iar efectele se văd la toate nivelurile, deciziile ajungând să fie dictate de urgenţele zilei, nu de o viziune pe termen lung.

Pe de altă parte, tocmai din cauza acestei normalizări a instabilităţii, cei din sistem şi-au dezvoltat totuşi mecanisme de a se adapta, aşa încât sistemul să funcţioneze la un nivel acceptabil.

Dar asta nu înseamnă că aşa ar trebui să funcţioneze lucrurile într-un sistem căruia îi pasă de oamenii care i se adresează, şi de profesioniştii care îl populează".

Cum vedeţi faptul că s-au luat bani de la programele HIV/SIDA, Mama şi copilul şi Transfuzii pentru UPU şi Ambulanţă?

"Înţeleg raţiunea deciziei, pentru că UPU şi Ambulanţa nu se pot opri nicio zi, iar în lipsa unei rectificări, ministerul a ales ce era mai urgent.

Dar asta înseamnă că am ajuns să punem într-o competiţie stupidă pacienţi care au la fel de mare nevoie de sistem şi asta spune ceva foarte grav despre felul în care ne planificăm finanţarea sănătăţii, precum şi despre echitate, sau mai bine zis lipsa de echitate din sistemul nostru de sănătate".

Este important ca programele şi proiectele din sănătate să aibă continuitate?

"Este, cred eu, esenţial să avem continuitate. În sănătate, aproape nimic nu dă rezultate într-un singur mandat. Un program de screening îşi arată efectele în ani de zile, formarea unor specialişti buni durează mai mult de un deceniu. Din păcate, facem prea des paşi într-o direcţie doar pentru a o abandona înainte de a o putea evalua. Fiecare ministru nou vine cu propriile priorităţi, iar ce a început predecesorul devine dintr-odată mai puţin important.

M-aş bucura să văd că avem în sistemul de sănătate câteva priorităţi asumate, dincolo de ciclurile politice: prevenţia, asistenţa medicală primară şi comunitară, reforma finanţării serviciilor de sănătate etc. În plus, un ministru ar trebui judecat şi după ce duce la capăt, nu doar după ce anunţă pe Facebook sau în alte mass-media".

Ce "arde" acum în sănătate şi ce ar trebui să aibă în vedere un viitor ministru?

"Răspunsul aici e banal de simplu: orice ministru ar trebui să fie preocupat să implementeze Strategia Naţională de Sănătate 2023-2030, adoptată prin Hotărâre de Guvern în anul 2023".

Ce soluţii ar trebui aduse pentru ca finanţarea să nu mai depindă de rectificări şi să nu se mai ajungă la blocaje?

"Avem nevoie de un buget construit realist de la început, aşa încât să nu mai mergem pe principiul "se rezolvă la rectificare". Rapoartele internaţionale ne arată an de an că, raportat la PIB, cheltuim pentru sănătate mult sub media europeană.

Apoi, o planificare multianuală pentru programele naţionale, astfel încât tratamentul unui pacient să nu depindă de calendarul politic.

Pe termen lung, contează investiţia în prevenţie şi în asistenţa primară, acolo unde un leu cheltuit azi înseamnă mulţi lei economisiţi mâine.

Nu în ultimul rând, aş aminti că sunt extrem de importante şi valorile care susţin soluţiile tehnice: echitate, transparenţă şi darea de socoteală (accountability). Dacă uităm de ele, vom trăi în continuare de la o rectificare la alta, iar costul îl vor plăti, ca de obicei, românii".