În 2025, din cele 22.000 de zone de îmbăiere din UE, 85% au fost clasificate ca fiind excelente, iar 96% au îndeplinit cel puţin cerinţele minime ale Directivei privind apele de îmbăiere (BWD). Cu toate acestea, 1,5% au rămas de calitate slabă, ceea ce indică faptul că măsurile de gestionare nu au fost suficiente sau nu au fost implementate eficient.
"De la Atlantic până la Marea Mediterană, majoritatea apelor de îmbăiere din Europa sunt de o calitate excelentă pentru înot, atunci când sunt evaluate în raport cu parametrii ceruţi de Directiva privind apa pentru îmbăiere (BWD): Escherichia coli (E. coli) şi enterococi intestinali", se arată, marţi, într-un raport publicat de Comisia Europeană.
Potrivit documentului citat, calitatea apei de îmbăiere în Europa s-a îmbunătăţit semnificativ în ultimele decenii, în mare parte datorită unei reduceri drastice a poluanţilor organici şi a agenţilor patogeni deversaţi în apele uzate urbane netratate sau parţial tratate.
"Aceste îmbunătăţiri reflectă efectele combinate ale: monitorizării şi gestionării sistematice introduse în cadrul BWD; investiţiilor substanţiale în staţiile de epurare a apelor uzate urbane; îmbunătăţirilor reţelelor de colectare a apelor uzate. Datorită acestor eforturi continue, îmbăierea este acum posibilă şi în multe ape şi râuri urbane anterior puternic poluate", arată specialiştii europeni.
Potrivit raportului, dintre cele 22.289 de ape de îmbăiere raportate în Europa (UE-27, Albania şi Elveţia) în 2025, 84% au fost evaluate ca fiind de calitate excelentă.
Această pondere a ajuns la 85% la nivelul UE.
Peste 95% din apele de îmbăiere din Cipru, Grecia, Bulgaria şi Austria au atins o calitate excelentă.
În schimb, mai puţin de 70% din apele de îmbăiere din Belgia, Ungaria, Polonia, Estonia şi Albania au fost clasificate ca fiind excelente.
În România, procentul apelor considerate de o calitate excelentă a ajuns la 84%, puţin sub media UE.
În timp ce Directiva privind îmbăierea vizează în mod specific protejarea persoanelor care se îmbăiază împotriva riscurilor pentru sănătate care pot apărea în timpul îmbăierii, un pachet mult mai amplu de legislaţie protejează mediul acvatic în general.
Expunerea la apa de îmbăiere poluată poate afecta sănătatea umană. Aceasta poate duce la boli gastrointestinale, dar şi la infecţii ale urechilor, ochilor şi tractului respirator superior. În cazuri rare, se pot contracta boli infecţioase mai grave.
Statele membre ale UE îşi gestionează apele de îmbăiere în conformitate cu Directiva privind apele de îmbăiere (BWD). Înainte de fiecare sezon de îmbăiere, ţările identifică apele naţionale de îmbăiere, definesc durata sezonului de îmbăiere pentru fiecare loc şi stabilesc protocoale de monitorizare pentru apele de coastă, de tranziţie şi interioare, inclusiv râuri şi lacuri.
Piscinele de înot şi spa sunt exceptate de la cerinţele BWD.
Autorităţile locale şi naţionale prelevează, de asemenea, probe din apele de îmbăiere înainte şi în timpul sezonului de îmbăiere, analizându-le pentru două tipuri de bacterii (E. coli şi enterococi intestinali) care indică contaminarea fecală cu ape uzate sau gunoi de grajd.
Calitatea apei de îmbăiere este clasificată ca fiind "excelentă", "bună", "suficientă" sau "slabă" pe baza nivelurilor detectate.
Apele de îmbăiere de pe litoral
Monitorizarea a fost efectuată în 2025 pentru 14.861 de ape de îmbăiere de pe litoral, în 22 de state membre şi Albania. În total, 87,4% din aceste ape de îmbăiere au fost clasificate ca fiind excelente. Trei ţări au reprezentat peste 60% din totalul apelor de îmbăiere de pe litoral raportate: Italia (33%), Franţa şi Spania (câte 14%).
Toate apele de îmbăiere de pe litoral, în Cipru, Lituania şi Slovenia au atins o calitate excelentă în 2025. În schimb, mai puţin de 70% au fost clasificate ca fiind excelente în Polonia, Belgia, Finlanda, Estonia şi Albania (în ordine descrescătoare). În Belgia, Bulgaria, Letonia, Malta şi România, toate apele de îmbăiere de pe litoral au fost clasificate ca fiind de o calitate cel puţin suficientă.
Îmbăierea în râuri şi lacuri
În 2025, 7.428 de locuri de îmbăiere de pe râuri şi lacuri au fost monitorizate în 25 de state membre, Albania şi Elveţia.
În total, 78,3% din aceste ape de îmbăiere au fost clasificate ca fiind excelente. Aproape 84% din toate locurile de îmbăiere interioare sunt situate pe lacuri.
În Austria, Finlanda, Danemarca, Luxemburg şi Germania, 90% sau mai mult din apele de îmbăiere interioare au fost clasificate ca fiind excelente. În schimb, mai puţin de 60% au fost clasificate ca fiind excelente în Slovenia, Portugalia, Polonia, Croaţia şi Spania (în ordine descrescătoare).
Ponderea apelor de îmbăiere din UE clasificate ca fiind excelente a rămas în intervalul 81-89% pentru apele de coastă şi 60-82% pentru apele interioare între 2010 şi 2025.
Calitatea apei de îmbăiere este în general mai mare în apele de coastă decât în apele interioare. Acest lucru reflectă parţial caracteristicile multor ape de îmbăiere interioare din Europa Centrală, care sunt alcătuite din lacuri, iazuri şi râuri cu debit redus relativ mici. Aceste corpuri de apă sunt mai susceptibile la evenimente de poluare pe termen scurt legate de precipitaţii abundente sau secetă, în special în timpul verii.
Locuri de îmbăiat de calitate slabă
Numărul apelor de îmbăiere de calitate slabă s-a stabilizat în ultimii ani. Cu toate acestea, problemele persistă în zonele care sunt frecvent afectate de poluare pe termen scurt. Astfel de evenimente apar adesea în timpul ploilor abundente, când sistemele de epurare a apelor uzate nu au o capacitate suficientă şi se deversează ape uzate netratate.
În trei ţări ale UE, 3% sau mai mult din apele de îmbăiere au fost clasificate ca fiind de calitate slabă în 2025:
- Estonia (trei corpuri de apă, reprezentând 4,6% din totalul apelor de îmbăiere din ţară);
- Ţările de Jos (31 de corpuri de apă sau 4,1%);
- Franţa (112 corpuri de apă sau 3,3%).
În conformitate cu Directiva, apele de îmbăiere clasificate ca fiind de calitate slabă pot rămâne temporar conforme, cu condiţia să fie implementate măsuri adecvate de gestionare începând cu următorul sezon de îmbăiere.
Aceste măsuri pot include: o interdicţie de îmbăiere sau recomandări împotriva îmbăierii pentru a preveni expunerea la poluare; identificarea cauzelor şi motivelor pentru care nu se atinge un statut de calitate suficient; şi măsuri adecvate pentru a preveni, reduce sau elimina cauzele poluării.
Statele membre trebuie, de asemenea, să avertizeze publicul prin semne de avertizare clare şi simple şi să furnizeze informaţii despre cauzele poluării şi măsurile luate prin intermediul profilurilor apelor de îmbăiere.
În 2025, 88 din cele 332 de situri din UE-27 clasificate ca fiind de calitate inferioară în 2024 şi-au îmbunătăţit calitatea până la cel puţin suficientă, în timp ce 203 au rămas de calitate slabă. Celelalte 41 de situri fie şi-au pierdut desemnarea ca ape de îmbăiere, fie nu au putut fi evaluate în conformitate cu Directiva privind îmbăierea pe bază de apă (BWD), deoarece măsurile nu au fost implementate sau probele monitorizate au fost insuficiente.
Interdicţii permanente
Apele de îmbăiere clasificate ca fiind de calitate inferioară timp de cel puţin cinci ani consecutivi trebuie să fie supuse fie unei interdicţii permanente de îmbăiere, fie unui sfat permanent de neîndeplinire a scăldirii, în conformitate cu BWD.
Cincizeci şi şapte de ape de îmbăiere din UE-27 au fost clasificate ca fiind de calitate inferioară timp de cinci ani consecutivi între 2020 şi 2024: 34 în Italia, 16 în Franţa, trei în Spania, două în Suedia şi câte una în Estonia şi Portugalia.
Dintre acestea, doar patru şi-au îmbunătăţit calitatea până la cel puţin suficientă până în 2025.
Dintre cele 53 de ape de îmbăiere rămase, 11 nu au putut fi evaluate din cauza datelor insuficiente privind eşantioanele, patru nu au mai fost identificate ca ape de îmbăiere, iar 38 au fost din nou clasificate ca de calitate inferioară. S-a raportat că pentru aproximativ două treimi din aceste ape de îmbăiere exista o interdicţie sau o recomandare împotriva îmbăierii.
Scăldatul în râurile europene
În ultimii ani, a apărut o mişcare populară în toată Europa care pledează pentru renaşterea scăldatului în râuri. Această mişcare este determinată de cererea tot mai mare de acces la natură în timpul verilor din ce în ce mai fierbinţi şi de o dorinţă reînnoită de a reconecta oraşele cu râurile lor. Calitatea apei din multe râuri şi corpuri de apă urbane s-a redresat progresiv cu sprijinul politicilor europene privind apa.
Prin urmare, râurile sunt locuri de recreere importante şi din ce în ce mai apreciate în Europa. Cu toate acestea, în multe ţări, doar o parte relativ mică din apele de scăldat desemnate oficial se află pe râuri (aproximativ 1.200 de locuri în setul de date raportat, sau 5,5% din totalul apelor de scăldat). Aceasta reflectă provocările specifice asociate cu identificarea, gestionarea şi întreţinerea unor astfel de locuri. Ponderea relativ scăzută a apelor de îmbăiere din râuri clasificate ca fiind excelente (47%) ilustrează în continuare provocările legate de asigurarea unei calităţi microbiologice stabile în apele curgătoare, în special acolo unde râurile sunt expuse la multiple presiuni în amonte.
Medikatv.ro
