Preşedintele Nicuşor Dan a atacat la Curtea Constituţională Legea privind integritatea, vizat fiind articolul care oblică soţii sau partenerii demnitarilor să depună declaraţii de avere. ”Legea nu stabileşte niciun criteriu obiectiv - durată, convieţuire, interdependenţă economică, asumare publică - pentru identificarea momentului de la care o relaţie afectivă devine relevantă juridic, lăsând persoanei vizate sarcina de a se autocalifica drept destinatar al obligaţiei”, argumentează preşedintele, referindu-se la formularea „soţul, soţia sau persoana care are relaţii asemănătoare acelora dintre soţi”. Aceasta în condiţiile în care partenera sa Mirabela Grădinaru şi-a făcut publice declaraţia de avere şi de interese înainte ca legea să fie adoptată de Parlament. Un alt articol contestat de preşedinte este cel care l-a vizat pe liderul USRT, primarul Timişoarei, Dominic Fritz, care o decizie defintivă de incompatibilitate.
Preşedintele a formulat sesizare de neconsituţionalitate cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul integrităţii. Şi USR şi PNL au sesizat CCR privind noua lege a integrităţii, sesizarea având termen de judecată data de 12 august.
”Prin conţinutul său normativ, considerăm că Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul integrităţii a fost adoptată cu încălcarea unor norme şi principii constituţionale”, afirmă preşedintele.
SESIZAREA INTEGRALĂ POARTE FI CONSULTATĂ AICI
PREVEDERILE REFERITOARE LA PARTENERII DEMNITARILOR
,Agenţia asigură publicarea declaraţiilor de interese financiare pe pagina de intemet a Agenţiei, în termen de cel mult 60 de zile de la generare confom alin.(5), pentru următoarele categorii de persoane: (...) 43.Soţul, soţia sau persoana care are relaţii asemănătoare acelora dintre soţi cu Preşedintele României, cu deputaţii, cu senatorii, cu prim- ministrul, cu membrii Guvernului prevăzuţi la art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, cu şeful Cancelariei Prim-ministrului, cu secretarul general şi cu secretarii generali adjuncţi ai Guvernului, cu secretarii de stat, cu subsecretarii de stat, precum şi cu asimilaţii acestora din cadrul Guvernului, ministerelor şi altor organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, cu consilierii de stat din cadrul Cancelariei Prim-ministmlui, cu preşedinţii consiliilor judeţene. ” Totodată, la art. II pct. 5 alin. (9) din legea criticată - cu referire la art. 4 alin. (9) din Legea nr. 176/2010 se prevede: ,, Soţul, soţia sau persoana care are relaţii asemănătoare acelora dintre soţi cu Preşedintele României, cu deputaţii, cu senatorii, cu prim-ministrul, cu membrii Guvernului prevăzuţi la art.18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2019, cu modificările şi completări]e ulterioare, cu şeful Cancelariei Prim-ministrului, cu secretarul general şi cu secretarii generali adjuncţi ai Guvernului, cu secretarii de stat, cu subsecretarii de stat, precum şi cu asimilaţii acestora din cadrul Guvernului, ministerelor şi altor organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, cu consilierii de stat din cadrul Cancelariei Prim-ministrului, cu preşedinţii consiliilor judeţene, are obligaţia de a completa şi depune declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese, în aceleaşi termene şi condiţii prevăzute la alin.(l) -(7).”
CE REPROŞEAZĂ PREŞEDINTELE
”Cele două texte extind obligaţia de completare şi depunere a declaraţiilor de avere şi de interese de la titularul funcţiei publice la „soţul, soţia sau persoana care are relaţii asemănătoare acelora dintre soţi”, sub sancţiunea contravenţională prevăzută la art. II pct. 21. Prima deficienţă ţine de claritatea normei: legea nu stabileşte niciun criteriu obiectiv - durată, convieţuire, interdependenţă economică, asumare publică - pentru identificarea momentului de la care o relaţie afectivă devine relevantă juridic, lăsând persoanei vizate sarcina de a se autocalifica drept destinatar al obligaţiei. Nu sunt reglementate nici ipoteza relaţiei începute după numirea demnitarului, nici cea a încetării relaţiei, nici situaţia relaţiilor succesive. Sub aspectul previzibilităţii conduitei, aceasta contravine art. 1 alin. (3) şi alin. (5) din Constituţie, care impun ca legea să fie clară şi accesibilă, astfel încât destinatarul să îşi poată adapta comportamentul”, argumentează Nicuşor Dan.
În opinia sa, cele trei ipoteze nereglementate - relaţia începută ulterior numirii, încetarea relaţiei, relaţiile succesive - nu sunt omisiuni accesorii, ci lacune care privesc chiar naşterea, conţinutul şi stingerea obligaţiei sancţionate contravenţional. Fiecare constituie, independent, un temei de neconstituţionalitate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie.
”Norma criticată produce şi o discriminare între demnitari, contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât cel căsătorit beneficiază de un criteriu formal şi verificabil obiectiv - actul de căsătorie - pentru identificarea persoanei obligate să declare, în timp ce, cel aflat într-o relaţie de fapt este expus, împreună cu partenerul său, unei incertitudini pe care legea nu o rezolvă. Această asimetrie este de natură să genereze un stimulent invers pentru demnitar, care poate evita formalizarea relaţiei tocmai pentru a beneficia de imprevizibilitatea normei, efect contrar chiar scopului declarat de prevenire a conflictelor de interese. Aşadar, norma produce un tratament diferit între demnitarii care se află, din perspectiva scopului legii, în situaţii identice”, mai spune Nicuşor Dan, care invocă şi intruziunea în viaţa privată şi extinderea directă a răspunderii asupra unei persoane care nu şi-a asumat niciodată statutul generator al obligaţiei.
PREVEDERILE REFERITOARE LA INCOMPATIBILITATE
„17. La articolul 25, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „Art.25.- (1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat în mod definitiv ca a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese sau starea de incompatibilitate, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementărilor aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. (2) Persoana constatată în mod definitiv că s-a aflat în conflict de interese sau în stare de incompatibilitate, inclusiv cea a cărei faptă constituie abatere disciplinară conform alin. (1), are interdicţia de a mai ocupa o funcţie sau demnitate publică ori eligibilă, dintre cele prevăzute de prezenta lege, pe o perioadă de până la 3 ani, care operează de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare sau a hotărârii judecătoreşti, moment de la care este decăzută din dreptul de a ocupa funcţia, demnitatea publică sau mandatul, care încetează de drept la aceeaşi dată.” Totodată, la art. X din legea criticată se prevede că: „Art. X.-(1) Persoanelor faţă de care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, s-a constatat în mod definitiv starea de incompatibilitate sau de conflict de interese şi pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani aferent interdicţiei prevăzute de lege, calculat de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a hotărârii judecătoreşti, le încetează de drept funcţia, demnitatea publică ori mandatul, la 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Persoanelor faţă de care se constată în mod definitiv starea de incompatibilitate sau conflictul de interese după intrarea în vigoare a prezentei legi, Ie încetează funcţia, demnitatea publică ori mandatul la data rămânerii definitive a raportului de evaluare sau a hotărârii judecătoreşti, după caz. (3) Persoanele care prin aplicarea prevederilor prezentei legi devin incompatibile sunt obligate să renunţe la una dintre funcţiile sau calităţile incompatibile în cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
CE REPROŞEAZĂ PREŞEDINTELE
”Transformă interdicţia de 3 ani de a ocupa o funcţie publică - sancţiune care, până acum, opera doar pentru viitor, împiedicând accesul la o nouă funcţie - într-o cauză automată de încetare a unei funcţii sau a unui mandat aflat deja în exercitare”, afirmă preşedintele, care subliniază ”caracterul vădit retroactiv al textului modificator”.
”Legea nouă nu se aplică unui fapt juridic viitor. Ea ia o situaţie juridică deja constituită şi definitivă - existenţa unui raport de evaluare definitiv şi, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti definitive care i-a confirmat legalitatea - şi îi ataşează o consecinţă juridică nouă, care nu făcea parte din conţinutul juridic al acesteia la momentul constituirii şi definitivării sale”, argumentează Nicuşor Dan, care mai invocă şi încălcarea standardelor CEDO şi CJUE.
Medikatv.ro
