Săptămânile următoare vor fi decisive pentru ieşirea României din criza politică, însă alegerile anticipate, vehiculate tot mai insistent de unele partide, nu ar face decât să prelungească instabilitatea, consideră politologul Cristian Pîrvulescu. El anticipează o nouă nominalizare pentru funcţia de premier, cel mai probabil cu un profil tehnocrat, după eşecul partidelor de a construi o majoritate în jurul unui guvern politic.
Politologul spune că preşedintele nu pare să urmărească această variantă şi că, după respingerea guvernului propus, următorul pas firesc este convocarea partidelor la consultări şi desemnarea unui nou candidat pentru funcţia de prim-ministru.
„Preşedintele a fost suficient de clar în declaraţia de la Cotroceni. Nu intenţionează să organizeze alegeri anticipate”, spune Cristian Pîrvulescu, care consideră că partidele care insistă asupra acestei variante ignoră efectele pe care le-ar avea prelungirea crizei.
În opinia sa, alegerile anticipate nu ar rezolva automat problema majorităţii parlamentare. Dimpotrivă, procesul electoral ar putea prelungi perioada de instabilitate şi ar putea adânci conflictele dintre partidele politice.
„Alegerile anticipate sunt un risc major pentru România şi nu o soluţie”, afirmă Pîrvulescu. „Pe de-o parte, pentru că prelungeşte o perioadă de încă minimum patru luni criza guvernamentală, adâncind toate aceste falii din interiorul clasei politice. Nu este deloc sigur că vor reconstrui Parlamentul”, afirmă politologul.
Problema, explică el, nu este doar schimbarea configuraţiei Parlamentului, ci capacitatea partidelor de a construi ulterior o majoritate funcţională. O eventuală modificare a ierarhiei electorale nu înseamnă, automat, şi rezolvarea crizei politice.
„Faptul că se schimbă ierarhia, şi nici măcar nu sunt sigur că se schimbă ierarhia, nu înseamnă că se rezolvă criza politică. Din contră, schimbarea ierarhiei ar putea să o complice”, spune el.
În acest context, Pîrvulescu vede în solicitările pentru anticipate mai ales o formă de presiune exercitată asupra preşedintelui. Partidele care promovează această variantă încearcă, în opinia sa, să creeze o situaţie în care şeful statului să fie obligat să reacţioneze politic.
„Teza alegerilor anticipate este folosită de partidele care merg pe linia asta mai degrabă ca o formă de presiune asupra preşedintelui”, afirmă politologul.
În scenariul său, următoarea mişcare ar trebui să fie o nouă rundă de consultări şi o nouă nominalizare. Iar după ce partidele au demonstrat că nu au reuşit să formeze o majoritate în jurul unei formule politice, Pîrvulescu consideră posibilă apariţia unui candidat independent, cu un profil tehnic, capabil să adune un sprijin parlamentar cât mai larg.
„Mă aştept ca această nominalizare, după lecţia care a fost administrată partidelor politice, aceea a incapacităţii de a forma majorităţi, să fie un independent cu un profil de tehnician care să poată să obţină cel mai larg sprijin cu putinţă”, spune el.
Abia dacă şi această variantă, precum şi o eventuală a treia nominalizare, vor eşua, alegerile anticipate ar putea deveni o variantă probabilă. Pîrvulescu nu exclude ca PNL şi USR să insiste pe această carte, dar spune că nu este convins că toate partidele implicate vor merge până la capăt.
În acelaşi timp, politologul atrage atenţia asupra unei alte dimensiuni a crizei: folosirea procedurii de suspendare a preşedintelui ca instrument politic. El aminteşte că AUR a anunţat un astfel de demers şi consideră că o asemenea procedură trebuie privită în contextul unei istorii mai lungi de instabilitate instituţională.
„Faptul că se poate abuza de această instituţie, cum s-a întâmplat în trecut, este una din cauzele crizei politice pe care o trăim”, afirmă Pîrvulescu.
El plasează începutul acestei perioade de instabilitate în urmă cu aproape două decenii, când suspendarea preşedintelui a devenit una dintre armele confruntării politice.
„Plasez începutul crizei politice exact în momentul în care începe această sarabandă de suspendare a preşedintelui, în 2006-2007. Deci avem două decenii de criză politică care ia diferite forme: suspendare, moţiuni de cenzură, instabilitate guvernamentală cronică”, spune politologul.
În cazul actual, el consideră că suspendarea preşedintelui nu poate avansa fără o schimbare a poziţiei unor partide care, în acest moment, nu par dispuse să intre într-un asemenea demers. PNL şi USR ar trebui să coopereze pentru ca procedura să poată deveni relevantă parlamentar, iar Pîrvulescu nu vede această posibilitate ca fiind imediată.
„Suspendarea preşedintelui nu poate fi realizată decât dacă PNL şi USR vor intra într-un astfel de lucru. Sunt tentate să intre în acest lucru, dar nu cred că o vor face în viitorul imediat. În orice caz, nu până când preşedintele va face nominalizarea.”
Pentru Pîrvulescu, întrebarea esenţială nu este dacă România trebuie să ajungă la alegeri anticipate după respingerea a două sau trei guverne, ci dacă există o soluţie politică înainte ca această procedură să devină inevitabilă.
Întrebat de ce ar conta respingerea a trei guverne şi nu ar conta respingerea a două guverne, Pirvulescu explică: “Nu ar conta nici a trei guverne. Personal, nu cred că alegerile anticipate sunt o soluţie în niciun fel. Deci cred că trebuie găsită o soluţie.”
Una dintre problemele pe care le identifică politologul este chiar modul în care a fost construit programul guvernului respins. În interpretarea sa, documentul prezentat Parlamentului nu a funcţionat ca un veritabil program de guvernare, ci mai degrabă ca un instrument politic construit în jurul scenariului alegerilor anticipate.
„Programul Mureşan nu era un program de guvernare, era un program electoral. A fost gândit ca un program electoral în vederea alegerilor anticipate sau, oricum, pentru a folosi subiectul alegerilor anticipate”, susţine Pîrvulescu.
Diferenţa dintre un program electoral şi unul de guvernare este esenţială, în opinia sa, pentru că un guvern care caută să obţină voturile Parlamentului trebuie să construiască punţi către formaţiunile de care depinde majoritatea.
„Un program de guvernare este un program care caută voturi. Programul Mureşan nu a căutat voturi”, afirmă el.
De aici şi posibilitatea ca următoarea nominalizare să aibă o altă construcţie politică. Pîrvulescu nu vede ca probabilă apariţia unui guvern tehnocrat în sensul strict al termenului, ci mai degrabă a unui guvern politic condus de un premier cu profil tehnocrat.
„Nu am avut niciodată guvern tehnocrat şi nu o să avem. Ele sunt foarte rare şi nu este România într-o situaţie atât de gravă de criză”, explică politologul.
Scenariul pe care îl consideră posibil este, astfel, unul în care premierul să aibă un profil tehnic şi să poată lucra cu preşedintele pentru perioada rămasă până la următorul ciclu electoral.
„O să avem un profil tehnocrat al unui prim-ministru care va putea lucra cu preşedintele pentru a obţine maximum de rezultate în timpul minim care a mai rămas la dispoziţie până la anul electoral”, spune Pîrvulescu.
Întrebat dacă există deja un nume care s-ar potrivi acestui profil, el îl indică pe ministrul de Finanţe, dar lasă deschisă posibilitatea ca nominalizarea să fie alta.
“Este cel mai apropiat ca profil, dar nu sunt sigur că va fi domnul Nazare”, conchide Cristian Pîrvulescu.
Medikatv.ro
