Conferinţa de presă susţinută de preşedintele Nicuşor Dan, în care şeful statului a încercat să explice poziţiile sale în scandalurile politice din ultimele săptămâni, a fost umbrită de momentul tensionat de la final, când i-a transmis jurnalistului Ovidiu Vanghele că nu va mai participa la conferinţele sale de presă. Dincolo de reacţiile provocate de acest gest, conferinţa a ridicat întrebări despre strategia de comunicare a preşedintelui, despre raportul dintre instituţia prezidenţială şi presă şi despre capacitatea lui Nicuşor Dan de a gestiona situaţiile dificile, consideră politologul Cristian Pîrvulescu.
„El este important pentru că a fost un exerciţiu de comunicare pe care preşedintele l-a vrut nu doar pentru a se explica”, spune Cristian Pîrvulescu, care observă că Nicuşor Dan a acceptat să răspundă timp de aproximativ două ore şi jumătate unor întrebări care nu îi erau întotdeauna convenabile.
Politologul consideră însă că finalul conferinţei a schimbat semnificativ percepţia asupra întregului eveniment. Decizia de a-i interzice lui Ovidiu Vanghele participarea la viitoarele conferinţe a devenit imaginea dominantă a unei întâlniri care ar fi trebuit să fie despre explicaţii şi clarificări.
„Această interdicţie devine, dintr-o dată, simbolul întregii conferinţe. Peste două ore şi jumătate se reduc la o singură propoziţie”, observă Pîrvulescu.
Interdicţia, riscul asumat de preşedinte
Cristian Pîrvulescu face o distincţie între critica adresată unei persoane care ocupă temporar funcţia prezidenţială şi respectul datorat instituţiei pe care aceasta o reprezintă. În opinia sa, preşedintele României nu poate fi separat complet de instituţia prezidenţială, iar criticile la adresa sa trebuie să păstreze un anumit nivel de respect instituţional.
„Preşedintele României trebuie înţeles ca o persoană care încarnează o instituţie. Este o instituţie unipersonală care este încarnată de preşedinte. Persoana este tranzitorie. Instituţia este perenă”, explică politologul.
El consideră că limbajul folosit în spaţiul public, inclusiv pe reţelele sociale, poate contribui la deprecierea instituţiilor şi la scăderea încrederii în acestea. Critica este legitimă şi necesară, însă forma în care este exprimată contează, spune Pîrvulescu.
Această perspectivă nu înseamnă însă că preşedintele nu trebuie să îşi asume consecinţele deciziilor sale. În ceea ce priveşte interdicţia adresată lui Ovidiu Vanghele, politologul spune că Nicuşor Dan a făcut un gest riscant, iar legalitatea acestuia urmează să fie demonstrată.
„Părerea mea este că preşedintele a riscat foarte mult cu acest lucru, dar demonstraţia ilegalităţii urmează să fie făcută”, afirmă Cristian Pîrvulescu.
El subliniază că un oficial nu are obligaţia de a răspunde la absolut toate întrebările care îi sunt adresate şi că preşedintele poate refuza să răspundă, asumându-şi responsabilitatea pentru o asemenea decizie. Problema apare însă atunci când o reacţie care pare să aibă o componentă personală ajunge să influenţeze relaţia instituţională cu presa.
„Dacă s-a simţit personal afectat, asta arată o emotivitate care, în principiu, în relaţiile instituţionale n-ar trebui să funcţioneze. Relaţiile instituţionale sunt reci, raţionale”, spune Pîrvulescu.
În opinia sa, contrastul este cu atât mai vizibil cu cât prima parte a conferinţei a fost construită în jurul unor explicaţii raţionale privind situaţia politică şi problemele cu care se confruntă România, pentru ca finalul să fie dominat de o reacţie emoţională.
Întrebările previzibile la care preşedintele nu a venit suficient de pregătit
Dincolo de episodul cu Ovidiu Vanghele, Cristian Pîrvulescu consideră că preşedintele nu a gestionat suficient de bine întrebările care i-au fost adresate. Multe dintre subiecte erau previzibile, iar administraţia prezidenţială ar fi trebuit să anticipeze temele sensibile.
Relaţia cu parchetele şi întrebările legate de generalul Pahonţu nu reprezentau teme noi. Ele erau deja prezente în dezbaterea publică, astfel că răspunsurile ar fi trebuit pregătite cu mai multă atenţie.
„Problema este că răspunsurile n-au fost foarte bine pregătite. Noi ştim că un politician îşi pregăteşte cu foarte mare atenţie răspunsurile, calculează care sunt tipurile de întrebări. Nimic n-a fost surprinzător”, afirmă politologul.
Pîrvulescu consideră că preşedintele îşi redusese deja spaţiul de manevră prin explicaţiile oferite anterior în legătură cu scandalul Pahonţu. Tocmai de aceea, subiectul trebuia tratat cu o strategie de comunicare mai bine construită.
Temele importante care au rămas în plan secund: apărarea şi politica externă
O altă critică formulată de Cristian Pîrvulescu vizează chiar agenda conferinţei de presă. În opinia sa, atenţia jurnaliştilor s-a concentrat asupra unor teme importante, dar au fost lăsate în plan secund subiecte cel puţin la fel de relevante, care ţin de contextul geopolitic şi de responsabilităţile constituţionale ale preşedintelui.
Politologul aminteşte că atribuţiile şefului statului sunt importante în domenii precum politica externă, apărarea şi ordinea publică. Or, aceste teme nu au fost dezvoltate suficient în cadrul conferinţei.
„Jurnaliştii s-au centrat pe probleme care sunt cu siguranţă importante, dar au ratat altele care erau cel puţin la fel de importante şi care ţin de contextul geopolitic”, spune Pîrvulescu.
El consideră că România se află într-un moment în care ar avea nevoie de răspunsuri mai clare despre securitate şi apărare, în condiţiile în care se confruntă cu un război hibrid tot mai intens, iar incidentele cu drone care ajung în spaţiul aerian românesc fac ca ameninţările de securitate să nu mai fie doar teoretice.
„Suntem într-un moment în care aveam nevoie de răspunsuri”, afirmă politologul, care observă că întrebările despre apărare au fost insuficiente în raport cu importanţa acestor subiecte.
În opinia sa, conferinţa ar fi trebuit să ofere mai mult decât explicaţii despre crizele politice interne şi relaţiile instituţionale. Publicul avea nevoie să afle şi cum vede preşedintele evoluţiile de securitate şi poziţionarea României în contextul geopolitic actual.
Medikatv.ro
