Generalul de brigadă în rezervă Marius Crăciun, care a pus bazele Forţelor pentru Operaţii Speciale din România, afirmă că Marea Neagră a devenit principalul punct nevralgic al României, existând pericolul ca Rusia să încerce să saboteze platformele de extracţie a hidrocarburilor. ”Dacă stăm să ne gândim, într-o ţară ca România – luăm bazele aeriene, obiectivele militare, obiectivele socio-economice, obiectivele administrative, conducerea politică a ţării –, la ora actuală avem o mare problemă cu apărarea antidronă a tuturor acestor obiective”, susţine el. El consideră că în anul 2030 România ar trebui să aibă ”nişte structuri militare undeva, la 120.000 de militari” şi o economie de război performantă, care să producă muniţia necesară pentru calibrele NATO.
În acest moment, România nu-şi poate apăra nici conducerea politică a ţării, nici obiectivele militare, socio-economice ori administrative în faţa unor atacuri cu drone, avertizează generalul de brigadă în rezervă Marius Crăciun, fost comandant al forţelor speciale din Armata Română, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru News.ro. Ţara noastră trebuie să intensifice rapid pregătirile militare care au fost neglijate în ultimii 30 de ani până la gradul în care se poate vorbi despre trădare de patrie, adaugă generalul Marius Crăciun (65 de ani).
Ofiţerul a pus bazele FOS (Forţele pentru Operaţii Speciale) în România şi este considerat, printre camarazi, printre cei mai inteligenţi şi instruiţi militari ai generaţiei sale, fiind instruit şi în SUA. În complexa analiză a situaţiei militare actuale făcută pentru News.ro, generalul în rezervă Marius Crăciun afirmă că acum principalul punct nevralgic al României a devenit Marea Neagră.
Aici se pun în exploatare importantele perimetre de unde se vor extrage cantităţi uriaşe de gaze naturale. Rusia a atacat şi sabotat deja astfel de exploatări în alte ţări şi există un pericol foarte mare să încerce aşa ceva şi la platformele din preajma litoralului românesc.
Prin urmare, afirmă generalul Crăciun, Marea Neagră devine o zonă economică foarte importantă pentru România şi trebuie să facem toate eforturile să descurajăm Rusia să atace. Guvernul trebuie să dubleze efectivele forţelor speciale navale, să achiziţioneze drone aeriene, drone submarine, nave şi chiar un submarin. Avem nevoie de o protecţie a exploatărilor de hidrocarburi asemănătoare celei practicate de Turcia în Marea Neagră.
O altă problemă extrem de gravă a României este că, din cauza faptului cu guvernele au neglijat căile ferate şi străpungerea Carpaţilor cu autostrăzi, NATO nu poate interveni în timp util dacă suntem atacaţi de ruşi, mai avertizează generalul. NATO a făcut exerciţii militare şi a ajuns la concluzia că nu poate aduce unităţi grele în Dobrogea, de exemplu, din cauză că trenurile româneşti merg în continuare foarte încet şi nu există în multe locuri căi ferate duble care să asigure o fluenţă. Într-o situaţie de criză, americanii trebuie să aducă brigăzile de tancuri din Polonia în 24-48 de ore, dar nu au pe unde.
Citiţi mai jos întregul interviu acordat de generalul de brigadă în rezervă Marius Crăciun, creatorul FOS în România, pentru News.ro.
”Avem o mare problemă cu apărarea antidronă pentru bazele aeriene, obiectivele militare, obiectivele socio-economice, obiectivele administrative, conducerea politică a ţării. Avem în general o problemă cu apărarea antiaeriană a României şi asta se datorează unei mari gafe, eu aş spune chiar că se apropie de trădare de patrie“
Matei Udrea: Domnule general, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a veni pentru a purta acest dialog. Aţi urmărit, bănuiesc, cu interes evenimentele din ultimele săptămâni şi v-aş întreba dacă, după toate atacurile pe care le-au făcut Israelul şi Statele Unite, Iranul mai are o capacitate de luptă în momentul acesta.
Marius Crăciun: Bună dimineaţa, mulţumesc pentru invitaţie. Da, Iranul încă mai are capacităţi, poate, nedescoperite sau asupra cărora nu s-a acţionat încă. Deocamdată, se pare că preşedintele Trump a reuşit un acord de încetare a focului între Iran, Israel şi, probabil, Statele Unite ca mediator. Urmează să vedem ce se întâmplă. Deocamdată, acest acord e un semn bun şi probabil că şi pieţele de capital îşi vor reveni, preţul barilului mai ales va scădea. Intenţia dintotdeauna a preşedintelui Trump, de când a luat puterea, a fost să scadă preţul petrolului sub 50 de dolari pe baril, pentru a afecta capacitatea economică a Rusiei şi a o determina să înceteze războiul din Ucraina. E clar că ruşii îşi susţin efortul de război în mod deosebit din exporturi de hidrocarburi. Loviturile şi sancţiunile Uniunii Europene şi ale altor state care au participat nu au fost suficient de convingătoare pentru a-i determina pe ruşi să se oprească. Probabil că economiştii, echipa lui Trump, dar nu numai din partea aceea, o serie întreagă de alţi oameni deştepţi în lumea asta cred că Rusia poate fi determinată să se oprească doar din punct de vedere economic. Lucru care nu se întâmplă. Vedem că atacurile din Ucraina se intensifică, sunt lansate din ce în ce mai multe drone. Chiar cu toate succesele de etapă ale ucrainenilor, cu operaţii spectaculoase, Rusia rămâne totuşi Rusia, e o putere militară. Revenind acum la conflictul despre care vorbeam, un acord de încetare a focului în Orientul Mijlociu e un semnal foarte bun pentru piaţa de capital mondială şi pentru noi toţi. Şi Israelul era într-o situaţie nu tocmai plăcută, pentru că iranienii începuseră să folosească nişte rachete care se puteau ghida pe traiectoria coborâtoare, pe care nu le-au mai folosit până acum. Rachete balistice care au capacitatea de a-şi schimba traiectoria pe partea coborâtoare. Şi asta le cam strică israelienilor Iron Dome şi celelalte sisteme antiaeriene extrem de eficace până în prezent. Plus că au rămas fără muniţie. Iranienii au avut această capacitate de a-i determina pe israelieni să tragă din toate poziţiile, ca să mă exprim aşa, şi cu toate mijloacele. Chiar cu tot sprijinul în materie de muniţie al americanilor, avioane, poduri aeriene care au tot adus muniţie, tot nu se acoperă nevoile. Aşa că acest acord de încetare a focului este o gură de oxigen pentru ambele părţi, chiar şi pentru americani. Preşedintele Trump, în programul lui, a zis că nu vrea să ducă Statele Unite într-un război. Nici operaţiunea la care au participat SUA nu poate fi considerată – deşi e – o acţiune de război. Dar este o acţiune care să-i determine pe iranieni să renunţe. Diplomaţia intră-n over drive, se va discuta, se va negocia. Pe de altă parte, în Orientul Mijlociu, aşa cum îl ştim noi de 20-30 de ani, acordurile astea de încetare a focului azi sunt valabile şi peste un minut nu mai sunt valabile. Adică una din părţi, întotdeauna, indiferent care parte, mai găseşte motiv să mai tragă nişte proiectile, să se mai întâmple ceva. Deci e o zonă extrem de volatilă.
Matei Udrea: Dumneavoastră aţi fost comandantul forţelor speciale româneşti. Am văzut operaţiunile militare pe care le-a desfăşurat Israelul, mai ales la sol, în Iran. S-a vorbit de agenţi Mossad care au pregătit acele atacuri cu drone. La fel au procedat şi ucrainenii cu câteva săptămâni înainte, o acţiune petrecută foarte adânc în interiorul Rusiei, când au distrus bombardierele strategice. Sunt curios să aud părerea dumneavoastră despre aceste operaţiuni.
Marius Crăciun: Da, într-adevăr, asistăm la o schimbare de paradigmă în planificarea şi desfăşurarea operaţiilor speciale, în mod deosebit cele desfăşurate de serviciile de informaţii. Hai să-i luăm prima dată pe ucraineni. Ucrainenii au pregătit operaţia „Pânza de păianjen“ cu vreun an înainte. Şi-au realizat dispozitivul, au dus camioane, au dus acele colibe cărora li se dădea acoperişul la o parte ca să decoleze dronele. O operaţie sofisticată, având în vedere că au folosit extrem de inteligent breşele de securitate ale ruşilor. Ruşii, spre exemplu, la toate aerodrumurile care au fost atacate, nu au catadicsit să cheltuie bani pentru a-şi pune aeronavele într-un soi de hangare sau măcar ceva care să protejeze împotriva atacului cu drone. Lucru care se va schimba cu siguranţă. Ruşii vor lua măsuri pentru că au fost prinşi, ca să spun aşa, cu pantalonii în vine, nu se aşteptau – nimeni nu se aştepta. Vedem că capacităţile dronelor, în mod deosebit folosirea inteligenţei artificiale pentru a programa sau a prestabili ca drona respectivă să poată să-şi caute ţinta şi informaţiile din memoria electronică, schimbă cu totul paradigma mai ales la apărarea antiaeriană a teritoriului şi a protejării obiectivelor. Acum, drona stabileşte şi clasifică exact ce tip de ţintă trebuie să găsească şi care sunt punctele vulnerabile de la ţintă, unde trebuie să acţioneze. Dacă stăm să ne gândim, într-o ţară ca România – luăm bazele aeriene, obiectivele militare, obiectivele socio-economice, obiectivele administrative, conducerea politică a ţării –, la ora actuală avem o mare problemă cu apărarea antidronă a tuturor acestor obiective! Bine, noi avem în general o problemă cu apărarea antiaeriană a României şi asta se datorează unei mari gafe, eu aş spune chiar că se apropie mai mult şi de trădare de patrie, pentru că în ultimii 30 de ani am avut perioade extrem de dificile pentru Ministerul Apărării Naţionale. Avem mari găuri de capabilităţi.
„Şi noi am fost fripţi cu ruşii, dar noi nu înţelegem. Noi avem o mare problemă de a înţelege, pentru că politicienii vremelnici nu se uită la fundament. Domnule, trebuie să protejez toate realizările economice pe care administraţia mea le obţine! Trebuie să le apăr!“
Matei Udrea: Ce înseamnă mari găuri de capabilităţi? Traduceţi aceste expresii specifice pentru cititorii noştri.
Marius Crăciun: Spre exemplu, haideţi să comparăm, ca să înţeleagă toată lumea, cu Finlanda. Finlanda n-are o armată la fel de numeroasă cum are România, dar a avut grijă ca, anual, să investească în oameni, în pregătirea lor, în echipament, în muniţie şi a păstrat constant un nivel al cheltuielilor militare care să asigure descurajarea faţă de orice acţiune din orice parte, dar în mod deosebit a Rusiei! Finlandezii fiind fripţi o dată cu ruşii.
Matei Udrea: Şi noi am fost fripţi.
Marius Crăciun: Şi noi am fost fripţi, dar noi nu înţelegem! Noi avem o mare problemă de a înţelege, pentru că politicienii vremelnici nu se uită la fundament. Domnule, trebuie să protejez toate realizările economice pe care administraţia mea le obţine! Trebuie să le apăr! Şi au neglijat câteodată complet această problemă. În România am avut ani în care bugetul Apărării de-abia ajungea pentru lefuri, pentru solde. Aşa că toate aceste găuri de capabilităţi pe care le au Armata Română şi, în general, România… Pentru că nu s-a înţeles că responsabilitatea apărării acestei ţări, pe care am primit-o de la strămoşii noştri, este a tuturor cetăţenilor. La noi s-a creat o dată o falie între militari şi civili, au fost problemele cu serviciul militar, bătăile alea de joc despre care ştim, toţi cei care au prins serviciul militar înainte de 1989 au cunoştinţă de ele. Dar nu s-a transmis un mesaj corect, că responsabilitatea apărării acestei ţări este a tuturor! Şi a firmelor private, şi a firmelor de stat, a tuturor cetăţenilor, administraţiei, nu numai a militarilor! Lăsând Armata Română, dar şi alte structuri de forţă ale statului subfinanţate o lungă perioadă de timp, au apărut aceste găuri de capabilităţi. Nu avem suficiente mijloace pentru apărarea antiaeriană, pentru joasă înălţime, foarte joasă înălţime, împotriva dronelor. Am avut un sistem bazat pe modelul care era în Tratatul de la Varşovia, cu nişte rachete. Lucrurile s-au schimbat foarte mult! Am neglijat – cred că asta iarăşi intră aproape de zona de trădare de ţară – foarte mult industria de apărare. Am lăsat-o să moară. Acum trăieşte cu ceva infuzii, dar este conectată la aparate, ca să folosesc aici o comparaţie plastică, şi infuziile vremelnice de capital sunt minime. Fabricile de armament nu au fost ajutate să se retehnologizeze, să găsească parteneri. Asta e o junglă! Contractele pentru armament, producţia de arme sunt o junglă! Nicio firmă cât de cât importantă nu acceptă de bunăvoie să facă transfer de tehnologie! Au tot încercat politicienii noştri să facă legi, cu off-shore-uri, cu alte… Dar nu au găsit instrumente şi metode. Sau foarte puţine. Sunt doar câteva exemple – le putem număra, să zicem, pe degetele de la mâini – de fabrici care au reuşit să se dezvolte în ultimii 10-15 ani şi să aibă o producţie într-adevăr remarcabilă.
Matei Udrea: Nu ar fi o soluţie să le privatizăm?
Marius Crăciun: Este o soluţie!
Matei Udrea: Noi vedem că exportatorul numărul unu de armament din lume, Statele Unite, n-are fabrici de stat! Statul face comenzi la companiile private. La fel fac nemţii. Nemţii au cea mai puternică companie de armament din Europa, Rheinmetall, care e privată. Şi elveţienii la fel.
Marius Crăciun (oftează): Da... Nu s-a dorit! Nu a fost o implicare cu sufletul şi cu mintea. Fiecare s-a uitat la ciclul electoral. Toţi cei care au venit la putere au spus: „Eee... Lasă!“. S-a făcut pact politic înainte să intrăm în NATO, înainte să intrăm în Uniunea Europeană, dar nu am continuat. S-a mers pe calea cea mai uşoară pentru a obţine voturi şi s-au neglijat problemele serioase care nu se realizează într-un ciclu electoral. Şi deschidem o altă Cutie a Pandorei la transporturile militare. Transporturile militare sunt, de fapt, o expresie la nivelul celor din profesie pentru a exemplifica capacitatea de a face manevra dintr-un punct în altul al României. Cum ajung în Dobrogea, într-un timp foarte scurt, cu un batalion de tancuri care intră la Oradea?
„NATO a ajuns la concluzia că nu putem să asigurăm o manevră de forţe şi mijloace care să permită o intrare în luptă a Alianţei pe teritoriul României! Nu avem încă străpunşi Carpaţii cu autostrăzi, n-au cum să vină în timp util! Adică în 24 de ore, 48 de ore, 72 de ore. Dacă ar fi ca americanii să vină cu o brigadă-două din ce au în Polonia pe teritoriul nostru, durează foarte mult“
Matei Udrea: Calea ferată!
Marius Crăciun: Absolut, calea ferată! La noi, problemele astea Alianţa Nord-Atlantică le-a jucat în exerciţii timp de mulţi ani şi concluzia a fost că nu putem să asigurăm o manevră de forţe şi mijloace care să asigure o intrare în luptă a Alianţei! Şi e problema noastră! Şi a fost dintotdeauna! Noi nu avem încă străpunşi Carpaţii cu autostrăzi de la Nord la Sud, de la Est la Vest!
Matei Udrea: Deci, practic, dumneavoastră vreţi să spuneţi că NATO a ajuns la concluzia că n-are cum să ajungă pe teatrul de operaţiuni dacă ne atacă ruşii, că asta e Dobrogea!
Marius Crăciun: Da, corect!
Matei Udrea: Aşadar, aliaţii noştri n-au cum să ajungă, că n-au pe unde!
Marius Crăciun: N-au cum să vină în timp util!
Matei Udrea: Ce înseamnă timp util?
Marius Crăciun: Adică în 24 de ore, 48 de ore, 72 de ore. Înainte de 1989, Alianţa Nord-Atlantică avea nişte exerciţii, Reforger se numeau, prin care chiar şi până la 300.000 de militari americani erau dislocaţi prin poduri aeriene din Statele Unite în Europa. Era frica aia, că urmează ca NATO să fie atacat de Tratatul de la Varşovia. Între timp, lucrurile s-au schimbat, dar în esenţă, manevra de forţe şi mijloace a statelor potente rămâne un instrument serios de descurajare atunci când ai infrastructură, atunci când ai cum să aduci. Că nu poţi să aduci… Spre exemplu, americanii au capacitate foarte mare de a transporta aerian, au o flotă masivă de avioane, am văzut ce s-a întâmplat şi cu atacul siturilor nucleare din Iran. Revenind la capacitatea de manevră, au posibilitatea să aducă aici cu aeronave, în timp foarte scurt, destul de multe mijloace. Dar nu poţi să aduci unităţi grele! Cu cele mai mari avioane de-abia dacă poţi să transporti un tanc sau două. Şi nici nu sunt relevante din punctul de vedere al costurilor. Adică te costă…
Matei Udrea: Costă prea mult!
Marius Crăciun: Da! Şi atunci rămân în continuare mijloacele grele, tancurile, autotunurile, lucrurile care constituie pilonul apărării şi care sunt greu dislocabile, să fie aduse pe calea ferată. Or, la noi calea ferată nu a fost îmbunătăţită, nu s-a crescut viteza de transport decât pe puţine tronsoane. Nu avem suficient de multe căi ferate duble pe principalele direcţii. Şi revin şi la autostrăzi, nu am reuşit să străpungem Carpaţii. La ora actuală, dacă ar fi ca NATO să decidă o manevră de forţe şi mijloace de la Nord la Sud, spre exemplu americanii să vină cu o brigadă-două din ce au în Polonia pe teritoriul nostru, durează foarte mult!
Matei Udrea: Ce înseamnă foarte mult? O zi? Două?
Marius Crăciun: Două, trei, patru!
Matei Udrea: Deci, patru zile!
Marius Crăciun: Nu ştiu exact cât, dar nici nu contează…
„Până acum declaraţiile noastre au fost că vom sprijini Republica Moldova, dar niciodată nu a spus nimeni clar că România ar putea să intre în război cu Rusia pentru a apăra Republica Moldova. Ce facem dacă ruşii intră în Republica Moldova? E un subiect la care niciun politician, până astăzi, nu a răspuns, nu a pus pe masă nişte planuri de acţiune“
Matei Udrea: În patru zile unde ar ajunge ruşii, dacă ne-ar ataca?
Marius Crăciun: Deocamdată, ruşii nu ne pot ataca pentru că, din fericire – sau din nefericire, având în vedere Republica Moldova – mai sunt încă suficiente state între noi şi ei. Şi ucrainenii le ţin tampon deocamdată! Dar dacă luăm în calcul un scenariu extrem de defavorabil securităţii României, că ruşii cuceresc Odesa şi ameninţă Republica Moldova, atunci într-adevăr avem o problemă! Pentru că până acum declaraţiile noastre au fost că vom sprijini Republica Moldova, dar niciodată nu a spus nimeni cu subiect şi predicat că România ar putea să intre în război cu Rusia pentru a apăra Republica Moldova. Se mizează pe apartenenţa noastră la Alianţa Nord-Atlantică, un element extrem de important, dar nu suficient. Ce facem dacă ruşii intră în Republica Moldova? E un subiect la care niciun politician, până astăzi, nu a răspuns, nu a pus pe masă nişte planuri de acţiune. Domnule, ce ar putea să facă România? Să zicem că eu mă număr printre puţinii oameni care au discutat şi acest subiect! E clar că în Republica Moldova e şi mai greu de discutat subiectul. Ei au în Constituţie starea de neutralitate. Ar fi şi greu, armata Republicii Moldova nu poate să facă faţă Rusiei. Dar deocamdată norocul lor, ca să zic aşa, este că Ucraina este statul tampon.
Matei Udrea: Întrebarea aici este ce am putea noi să facem dacă se întâmplă acest scenariu nefavorabil de care aţi vorbit dumneavoastră? Ce ar putea efectiv să facă România în cazul în care se ajunge la această situaţie dramatică, ruşii intră în Moldova şi Chişinăul cere ajutorul Bucureştiului?
Marius Crăciun: România poate să facă foarte multe! Şi vorbim aici de chestiile care se pot face bilateral România - Moldova, până la nivelul Alianţei Nord-Atlantice, până la nivelul Uniunii Europene. România ar putea să sprijine mult mai mult apărarea Republicii Moldova decât acordă sprijin Ucrainei, spre exemplu. Şi aici au fost suficiente comentarii negative, ştim tot valul de ură pe reţelele de socializare, că de ce n-avem grijă de copiii noştri şi avem grijă de ucraineni? Sunt puţini cetăţeni care înţeleg că, de fapt, Ucraina este o pavăză pentru a-i opri pe ruşi. Pentru că ruşii vor să redevină puterea mondială care au fost pe timpul Uniunii Sovietice, să acapareze toate statele care au fost în Uniunea Sovietică – şi avem aici balticii în mod deosebit, dar şi Republica Moldova şi nu mai spun Ucraina – şi, probabil, să creeze iarăşi situaţia în care Uniunea Sovietică avea o serie întreagă de state aliate sau satelit. România nu era chiar stat-satelit, era un stat aliat pe hârtie. Însă eu, care am fost militar de profesie, vă pot spune cu subiect şi predicat că planurile de apărare a României înainte de 1989 erau 360°. Adică noi, în documentele noastre, ne apăram graniţele circular şi, sincer, ne era mai mult frică de intervenţia rusească, cum s-a mai întâmplat în alte state ale Tratatului de la Varşovia, decât de intervenţia Alianţei Nord-Atlantice! Ce se va întâmpla sau ce ar trebui să se întâmple? Ar trebui – şi sunt ceva motive de optimism – să ne întărim capacitatea de apărare. Să schimbăm paradigma de gândire la nivelul politic şi administrativ, să explicăm mai mult cetăţenilor că e nevoie să facem mai mult pentru apărare, să introducem în şcoli cursuri de apărare a teritoriului. Înainte de 89 aveam pregătirea tineretului pentru apărare. Era o formă bună prin care tinerii noştri învăţau să tragă cu arma, se puteau orienta, aveau o hartă, o busolă, un concurs de orientare. Aveau suficient de multe instrumente să fie un pic mai bine pregătiţi pentru o posibilă criză, pentru război. Ce se întâmplă acum? Copiii noştri sunt cu ochii în ecranele calculatoarelor, mai puţin cei care fac sport de performanţă. Ceilalţi nu mai ies din influenţa asta a internetului, a televiziunilor, nu sunt pregătiţi fizic şi psihic pentru situaţii mai dure. Noi toţi avem grijă de ei, de copiii noştri, de nepoţii noştri, vai, să nu păţească ceva. Dar vedem că realităţile ar trebui să ne determine să abordăm aceste subiecte, să discutăm, să explicăm cetăţenilor, să luăm măsuri politice ca să creăm instrumente. Să încurajăm, spre exemplu, cluburile de airsoft, să încurajăm cluburile care fac pregătire şi tabere cu copiii, îi duc la munte să se orienteze, să înveţe să facă un foc, să doarmă în cort şi treburi de genul ăsta care să-i scoată pe tineri, pe copii, din zona de confort şi să-i determine să fie un pic mai duri, ca să zic aşa, mai hotărâţi, mai pregătiţi pentru viaţă, pentru că asta îi ajută.
Matei Udrea: Orice măsură de tipul ăsta ar lua acum guvernul ar genera o isterie pe reţelele de socializare, mai ales dinspre propaganda rusă, cu discursul că, gata, uite dovada clară că România vrea să intre în război, vrea să atace Rusia, vrea să facă, vrea să dreagă.
Marius Crăciun: Întotdeauna ruşii vor folosi aceşti vectori pentru a încerca să influenţeze deciziile politice din România. Am văzut cu toţii, au avut favoriţi pentru alegeri, nu intru în subiectul ăsta. Însă alternativa care este? Alternativa este să fim în continuare descoperiţi, slabi, aşa cum suntem acum, şi nepregătiţi. Nu am văzut încă un politician care să aibă în programul său asemenea elemente! Şi este nevoie să schimbăm un pic mentalitatea, chiar cu toate riscurile. Dar este important ca în şcoli să se discute subiectul, să explice copiilor de ce este nevoie. Statul să ia măsuri, să nu lase numai organizaţiile private, care fac în foarte puţine locuri asemenea lucruri, tabere şi altele. Şi, instituţional, să se creeze nişte instrumente. Cel mai bun exemplu este Polonia. La ei, angoasa împotriva Rusiei a fost şi mult mai mare, dar Polonia a reuşit performanţe mult mai bune din punct de vedere militar, de apărare a ţării, decât a reuşit România. Au avut şi politicieni mai hotărâţi, au avut şi experienţe mai puţin faste cu ruşii. Noi să nu uităm că am cedat, politicienii români au acceptat de două sau trei ori în istorie cedarea de teritorii. Au evitat intrarea într-un război. Poate a fost bine. Dar, în opinia mea, nu cred că a fost foarte bine, cred că trebuia să luptăm.
Matei Udrea: Vorbiţi de momentul iunie 1940.
Marius Crăciun: Şi de acela, dar şi de Dictatul de la Viena. Odată şi cu ruşii, şi cu ungurii. Adică sunt multe momente în istorie în care poate că, dacă am fi luptat, ar fi fost alte rezultate. Cred că trebuie să fim un pic mai fermi în gândirea critică faţă de acest subiect extrem de important care este apărarea României.
„2030 ar trebui să ne găsească cu nişte structuri militare undeva, la 120.000 de militari. Ar trebui să ne găsească cu o economie de război performantă, care să producă muniţia necesară pentru calibrele NATO“
Matei Udrea: Presa occidentală a folosit o sintagmă foarte bună, şi anume că războiul din Ucraina s-a transformat într-un război al dronelor. Ambele armate folosesc din plin dronele. Am văzut unele statistici care spun că până la 80% din pierderile umane de pe front sunt provocate de drone. Armata română este foarte departe de stilul ăsta de război. Ar fi cazul să ne lăsăm mândria de o parte şi, de exemplu, să le cerem ucrainenilor să ne trimită nişte consilieri care să înveţe unităţi speciale ale armatei române să poarte acest tip de război cu drone?
Marius Crăciun: Să ştiţi că, din punctul de vedere al cunoştinţelor, nu stăm foarte rău. Adică profesioniştii din Armata Română au urmărit acest conflict de când a început şi au tras nişte concluzii. Problema nu este acolo. Problema cred că este la alocarea de resurse. Şi ne place, nu ne place, trebuie alocate mai multe resurse pentru apărare. A fost intensificat programul naţional de drone, noi avem nişte contracte semnate, începem să producem nişte drone la Aerostar Bacău şi în alte locuri, dar nu este suficient faţă de nevoile imense pe care România le are. Nici iniţiativa privată nu a fost stimulată. Adică să fie încurajate prin mecanisme de stat firmele care doresc să producă asemenea drone, ca să o poată face, aşa cum s-a întâmplat în Ucraina. Sunt convins că orice înţelegere cu ucrainenii pentru know-how, pentru cunoştinţe în domeniu va fi bine primită de ucraineni, având în vedere cât de mult îi ajutăm. Însă nu este suficient. Chiar dacă ştim ce avem de făcut, trebuie să şi facem! Or, aici sunt probleme mari, industria de apărare nu funcţionează aşa cum trebuie, în principal, în opinia mea, din cauză că la conducere n-au fost puşi oamenii care trebuiau. Meritocraţia nu este un instrument pentru încadrarea funcţiilor administrative şi de conducere în economia încă de stat. Ştim că cele mai multe firme din defuncta industrie de apărare sunt încă de stat şi acolo unde nu există iniţiativă privată este greu să te mişti. Sunt câteva firme, Aerostar Bacău, cea de pe la Mizil şi alte câteva care au avut succes financiar. Reuşesc să producă, dar sunt doar nişte picături într-un ocean.
Matei Udrea: Ce capacitate de luptă are acum Armata Română şi la ce nivel ar trebui să ajungă în 2030? Iau acest orizont de timp ţinând cont de ştirile din ultimul an, diverşi generali occidentali şi miniştri ai Apărării spun că trebuie ca NATO să fie pregătită până în 2030 pentru că Rusia ar putea testa capacitatea de apărare a Alianţei.
Marius Crăciun: Dacă adăugăm şi elementul Republica Moldova, ecuaţia pentru România e şi mai complexă. Dar să revin la esenţa întrebării dumneavoastră: 2030 ar trebui să ne găsească cu nişte structuri militare undeva, la 120.000 de militari. Ar trebui să ne găsească cu toate unităţile pe care le avem acum încadrate la 100%. Ar trebui să ne găsească cu o economie de război performantă, care să producă muniţia necesară pentru calibrele NATO.
Matei Udrea: Se poate face lucrul ăsta? Sau e doar un deziderat imposibil de atins?
Marius Crăciun: Sunt firme occidentale care investesc în România, sunt finanţări la nivelul Uniunii Europene care sprijină acest lucru şi cred că e posibil. Vorbeam mai înainte de Rheinmetall. Rheinmetall investeşte masiv în România şi cu siguranţă că în câţiva ani, hai să zicem 2030 ar fi un orizont acceptabil, mai sunt 5 ani până atunci, ar putea produce muniţie. Dar serios! Adică pentru nevoile României şi ale Alianţei Nord-Atlantice. Cred că revigorarea industriei de apărare, având în vedere nevoile extraordinare la nivelul Europei, ar aduce o redresare economică, deci ar ajuta foarte mult, din punct de vedere economic, România. Ar deveni un producător poate nu la nivelul de dinainte de 1989, când vindeam peste tot armament, dar măcar să ne acoperim nevoile şi să putem să şi vindem. Sunt multe de făcut şi este greu, dar totul începe de la numirea şi de la responsabilizarea unor oameni pricepuţi, care să ştie ce au de făcut.
„Închipuiţi-vă că ce au făcut ucrainenii în Rusia s-ar putea întâmpla cu o navă care intră în portul Constanţa: se deschid două-trei containere, zboară de acolo 100 de drone şi ne lovesc toate navele care sunt la cheu, legate cu parâme, din zona portului militar! Nu suntem pregătiţi pentru un astfel de scenariu!“
Matei Udrea: Este o tabără consistentă care spune că războiul din Ucraina ne-a demonstrat că tancurile nu mai sunt de actualitate, că nu mai avem nevoie de tancuri, că un tanc de 5 milioane de euro poate fi distrus cu o dronă de 1.000 euro. Sunt alţii care spun că, având în vedere modul în care ucrainenii, care n-au flotă, au distrus o treime din flota rusească şi au obligat-o să se exileze undeva, către est, ne arată că nici varianta de a cumpăra nave de război nu stă în picioare. Şi că ar fi o investiţie aiurea, pentru că ruşii ni le-ar distruge în 5 minute. Întrebarea e următoarea: ce capacităţi de luptă ar trebui să procurăm în acest orizont de timp?
Marius Crăciun: Prima direcţie de investiţii ar trebui să fie în oameni! În pregătirea oamenilor – civili, militari. Gândirea. Să ieşim din paradigma asta de dolce far niente, de pace, şi să ne gândim că peste tot se transmit mesaje de pace prin putere, prin forţă. Pregăteşte-te pentru război pentru a menţine pacea. După ce reuşim să investim în modul de gândire, în pregătirea cetăţenilor României, trebuie să avem în vedere economia pentru apărare. România va deveni, poate, cel mai important producător de hidrocarburi în momentul în care perimetrele Neptun Deep şi altele care sunt în Marea Neagră vor începe să producă şi hidrocarburile respective vor ajunge pe teritoriul României prin acele conducte submarine. La ora actuală, Forţele Navale sunt într-un deficit de nave pe care ştim cu toţii. Nave foarte vechi. Nu au capacitatea de a proteja. Cum asiguri securitatea în 2030, când să zicem că producţia de hidrocarburi va fi la capacitate? Păi, forţele navale vor trebui să investească şi să fie sprijinite, dotate în continuare cu nave. Este important să ai nave, să ai o prezenţă acolo. Dar să ai sute de drone cu care să acoperi un teritoriu foarte mare, să ai capacităţi de comunicaţii prin satelit. Ucrainenii au folosit şi folosesc în continuare cu mult succes reţeaua Starlink, dar nu este suficient. Cred că este momentul, pentru că suntem într-o zonă aşa de importantă, să aibă şi România un satelit. Dacă ne uităm la avantaje şi dezavantaje, avantajele sunt nete. Costă, într-adevăr, dar e momentul, pentru că am observat în acest război, în ultimii 3 ani şi ceva, că acela care deţine informaţia are succes. Ar trebui să apară firme private care să construiască drone navale. Dar ar trebui să ne gândim şi la scenariile de protecţie anti-drone. Închipuiţi-vă că ce au făcut ucrainenii în Rusia s-ar putea întâmpla cu o navă care intră în portul Constanţa: se deschid două-trei containere, zboară de acolo 100 de drone şi ne lovesc toate navele care sunt la cheu, legate cu parâme, din zona portului militar! Sunt nişte vulnerabilităţi care sunt greu de acoperit într-un timp aşa de scurt. Dronele au devenit, într-adevăr, un instrument care, folosit eficient, creează nişte avantaje strategice, operative şi tactice extraordinare.
Matei Udrea: Noi suntem pregătiţi în momentul ăsta?
Marius Crăciun: Nu suntem pregătiţi!
Matei Udrea: Nici să le folosim, nici să ne apărăm de ele?
Marius Crăciun: Mijloacele de apărare antiaeriană la joasă înălţime sunt cele care sunt: nişte mitraliere, nişte oameni, să zicem nişte radare la bordul navelor, dar sunt total insuficiente. Sunt multe găuri care trebuie acoperite şi actualul guvern, noul ministru al Apărării au extrem de multe lucruri de rezolvat. E bine că politicienii, în general, sunt consiliaţi de profesionişti, oameni foarte serioşi care au ajuns pe funcţii în marea lor majoritate pe baza principiilor meritocraţiei. Să ştiţi că – vorbesc în mod deosebit de Ministerul Apărării Naţionale, pentru că acolo cunosc – sistemele de selecţie promovează foarte mult meritocraţia!
Matei Udrea: V-aş putea răspunde că generalul Zisu nu e un exemplu care să confirme această afirmaţie.
Marius Crăciun: Aşa este, sunt şi astfel de exemple, dar în acelaşi timp sistemul are anticorpi şi s-a văzut acest lucru. Are anticorpii prin care sunt excluşi din sistemul militar cei care sunt prinşi.
”Dacă Rusia atacă Republica Moldova şi nu va fi o reacţie la nivelul NATO şi al UE, România nu poate declara război Rusiei! Cu siguranţă vom sprijini Republica Moldova, vom permite cetăţenilor români să meargă să lupte pentru Republica Moldova, dar să nu ne aşteptăm ca puţinele batalioane de tancuri pe care le avem să treacă graniţa şi să meargă să apere Chişinăul“
Matei Udrea: OK. Aş vrea să revin la o temă pe care am abordat-o tangenţial. După părerea dumneavoastră, dacă Rusia ajunge la Odesa şi atacă Republica Moldova, România ar trebui să intervină militar şi să încerce să apere acest stat?
Marius Crăciun: În opinia mea, dacă nu va fi o reacţie la nivelul Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene prin care Alianţa să intervină, România nu poate declara război Rusiei! Nu putem, clar!
Matei Udrea: Bun, dar nici Rusia nu declară niciodată război ţărilor pe care le invadează şi le ocupă.
Marius Crăciun: Nici Rusia! Deocamdată, nu va îndrăzni să atace un stat NATO, pentru că Alianţa Nord-Atlantică e o structură extrem de puternică şi are un efect foarte mare de descurajare. Cu siguranţă, ce se va întâmpla va fi că vom sprijini Republica Moldova, vom permite cetăţenilor români să meargă să lupte pentru Republica Moldova. Alianţa Nord-Atlantică, Uniunea Europeană vor găsi suficiente instrumente financiare pentru a o cointeresa. Dar să nu ne aşteptăm la o declaraţie de război, să nu ne aşteptăm ca puţinele batalioane de tancuri pe care le avem să treacă graniţa şi să meargă să apere Chişinăul. Dar, cu siguranţă, îi vom sprijini de o mie de ori mai mult decât sprijinim la ora actuală Ucraina.
Matei Udrea: Înţeleg că sprijinul pentru Ucraina nu e chiar aşa de mare...
Marius Crăciun: Nu, nu este adevărat! Sprijinul este consistent!
Matei Udrea: Da?
Marius Crăciun: La nivelul conducerii statului s-a decis să nu fie public şi poate că e bine. Noi nu suntem în Germania, ca să...
„Ucrainenilor le-am dat, cred, tot ce se putea da din depozite şi tot ce am avut de pe vremea Tratatului de la Varşovia. Planificatorii militari au zis: «Domnule, cam de lucrurile astea am putea să ne dispensăm!»“
Matei Udrea: Întrebarea este: noi nu avem tancuri, nu avem muniţie, nu avem de niciunele, mi-aţi spus chiar dumneavoastră că n-avem nici capacităţi de apărare antiaeriană! Cu ce i-am ajutat, dacă noi nu avem nici pentru noi?
Marius Crăciun: Păi, în primul rând, le-am dat, cred, tot ce se putea da din depozite – având în vedere că şi noi trebuie să schimbăm calibrele, să trecem pe calibru NATO – şi tot ce am avut de pe vremea Tratatului de la Varşovia. Planificatorii militari au zis: „Domnule, cam de lucrurile astea am putea să ne dispensăm!“. Cred că s-a luat decizia că, spre exemplu, nu se dau ucrainenilor cantităţi de muniţie până când nu există un stoc de muniţie care să fie pus în loc. Cum la fel s-a întâmplat peste tot. Toate statele NATO să ştiţi că nu şi-au golit depozitele fără să pună ceva în loc. Pentru că sunt toţi conştienţi că este nevoie să ne pregătim pentru apărare. Sunt convins că şi la noi s-a ţinut cont de acest lucru. Situaţia este extrem de complexă şi să ştiţi că războaiele se câştigă cu economia! Războaiele se câştigă şi cu alianţele în care suntem, dar se câştigă cu puterea economică a statului respectiv. România s-a dezvoltat extraordinar de mult, dar această parte, această nişă cu industria de apărare a rămas în urmă. Am rămas în urmă cu modul de gândire vizavi de apărarea României, am rămas în urmă cu educaţia cetăţenilor de toate vârstele despre apărarea României, cu responsabilităţile. Degeaba e scris în Constituţie dacă nu vorbim despre asta! Oamenii trebuie să înţeleagă. Haterii ăştia care fac TikTok şi se folosesc de alte asemenea instrumente trebuie combătuţi la nivel oficial, cu mesaje clare din partea statului român, din partea conducătorilor statului român. Dar noi toţi, fiecare pe partea noastră, trebuie să ne facem datoria şi să explicăm cât mai corect, coerent, tuturor tinerilor – şi aici rolul învăţământului, rolul şcolilor este enorm – că este important, degeaba ai o firmă de succes dacă statul nu ţi-o protejează!
Matei Udrea: Corect!
Marius Crăciun: Toţi oamenii de afaceri care au avut succes în România ar trebui să înţeleagă că trebuie să sprijine acest concept de apărare a ţării! Toţi!
Matei Udrea: Am înţeles. Cum arată în momentul acesta forţele speciale ale Armatei Române? Aţi spus şi dumneavoastră mai devreme că s-a schimbat foarte mult războiul, au căpătat importanţă aceste operaţiuni în adâncimea teritoriului inamic. Cum se prezintă forţele speciale ale României?
Marius Crăciun: Să zicem că, după 22 de ani de funcţionare, după participarea la mai multe operaţii în teatre de luptă precum Irak, Afganistan, suntem la un nivel de pregătire clar superior celui de la început. Forţele speciale din armata româniei au devenit un brand, comandantul Comandamentului pentru Operaţii Speciale din armata română este şi locţiitor al şefului Apărării, lucru care pe vremea mea era total neaşteptat. Eu am fost comandantul componentei pe vremea când eram la comandă. Comanda operaţională era la şeful Apărării şi planificarea activităţilor se făcea prin structura unde eram eu şef comandant, componenta de operaţii speciale. Acum este un comandament de nivel două stele. Comandantul este locţiitor al şefului Apărării, cu resurse mult mai bune. Din păcate, în continuare, resursa umană nu este mulţumitoare. Nu reuşesc să se încadreze toate funcţiile, având în vedere că la noi sunt probleme de selecţie. Nu poate să vină oricine să se încadreze în forţele speciale. Trebuie să treacă printr-o pregătire extrem de dură, unde cam 70% renunţă, sunt excluşi pentru că nu fac faţă. Aşa că aceia care intră în sistem ajung destul de greu, cu eforturi personale extrem de mari şi, din păcate, sistemul nu îi ajută suficient. Vă dau un singur exemplu. Pe vremea când era preşedinte Băsescu şi Boc prim-ministru, a avut loc acea reducere, în toată România, de 30% (salarială – n. red.). Atunci, Forţele pentru Operaţii Speciale au pierdut 55%, pentru că am pierdut toate sporurile.
Matei Udrea: 55% din banii încasaţi?
Marius Crăciun: Din venituri! Şi lucrul ăsta nu a mai fost niciodată recuperat! La ora actuală încă rămâne o metodă prin care să încurajezi tinerii să intre în sistem, să se facă luptători, operatori le spunem noi, în Forţele pentru Operaţii Speciale. Pentru că servituţile – faptul că eşti foarte mult plecat de acasă – ar trebui să fie compensate prin sisteme de sprijin financiar. Unele state mai dezvoltate şi mai deştepte, care toate au trecut prin aceste etape la care suntem şi noi, au găsit metode de a încuraja, spre exemplu, nişte bonusuri consistente la semnătură. În momentul în care semnezi un contract, după ce ai intrat în sistem, poţi să faci ceva, să-ţi cumperi o casă, să-ţi cumperi o maşină, lucruri care să te determine să accepţi aceste servituţi, aceste greutăţi, în mod conştient. Să spui: domnule, mă duc, consider că merită efortul şi sacrificiile, pentru că vorbim de foarte multe sacrificii.
Matei Udrea: De câţi oameni ar avea nevoie România în forţele speciale?
Marius Crăciun: Nu ştiu să vă spun…
Matei Udrea: Ţinând cont de ce se întâmplă. Pentru că, repet, ne raportăm la două chestiuni concrete petrecute în ultimele săptămâni, operaţiunile speciale ale Ucrainei în Rusia şi ale Israelului în Iran. Acest tip de trupe speciale este decisiv.
Marius Crăciun: Bun… Haideţi să luăm o aşa. Fostul ministru al Apărării (Tâlvăr – n. red.) zicea ceva de creşterea lor. La nivelul armatei române, să ajungem la 100.000. Să ştiţi că n-a scos din joben acea cifră. S-a uitat prin experţi, oameni care ştiu despre ce e vorba şi care ştiu să facă aceste calcule, s-a uitat la posibilităţi, la evoluţia şi predicţia bugetară şi a zis: domnule, pentru etapa actuală, ne-am putea permite cam aşa, să mai creştem efectivele cu 30.000 de oameni. Asta ar mai însemna, probabil, la forţele terestre, încă o divizie şi cu siguranţă şi la celelalte structuri: forţe navale, forţe aeriene şi forţe pentru operaţii speciale, o creştere de efective. Dacă mă întrebaţi pe mine, eu aş dubla efectivele forţelor pentru operaţii speciale navale, pentru că Marea Neagră devine şi mai importantă cu toate exploatările acestea. Ne întoarcem la exploatările din hidrocarburi. Este nevoie de protecţie deasupra apei şi sub apă.
Matei Udrea: Înţeleg din discursul dumneavoastră că aici vedeţi principala vulnerabilitate, în cazul în care Rusia ajunge la Odesa. Aceste exploatări vor deveni punctul nevralgic al României.
Marius Crăciun: Păi, trebuie să le protejăm prin descurajare! Trebuie să arătăm că avem şi steagul NATO abordat la catargul unei platforme, avem şi steagul României, avem şi steagul Uniunii Europene, dar avem şi nişte nave de jur împrejur, avem şi nişte capabilităţi cu scafandri de luptă, cu drone submarine, poate un submarin, ca să protejăm toată această infrastructură şi să descurajăm Rusia să atace! Uitaţi-vă la Turcia! Turcia e un bun exemplu. Turcia are o flotă consistentă şi ruşii trebuie să ţină cont de ea! E bine că suntem cu Turcia în NATO, e bine că…
Matei Udrea: Avem şi relaţii bune cu ei.
Marius Crăciun: E bine că avem şi relaţii bune cu ei şi cu bulgarii pe problema combaterii minelor. Sunt convins că am putea să avem înţelegeri similare şi pentru protecţia aceste infrastructuri de extragere de hidrocarburi. Şi turcii exploatează gaze în Marea Neagră mult mai mult şi mult mai bine decât, din păcate, o facem noi, care ne lăudăm că suntem în Uniunea Europeană! Dar care nu am acordat suficientă atenţie şi poate că nici nu am creat condiţii ca firmele externe să investească în aceste exploatări. Ar trebui să facem mai mult.
„Bineînţeles că s-a ştiut despre militarii activi plecaţi în Congo! Dar unii au închis ochii, alţii au permis eludarea legilor şi regulamentelor militare şi trebuie să fie sancţionaţi!“
Matei Udrea: Ce părere aveţi despre operaţiunile cu militari care au plecat în Congo şi au mai fost şi luaţi prizonieri pe acolo?
Marius Crăciun: Trebuie să explicăm clar oamenilor, cetăţenilor români, câteva lucruri. Sunt cetăţeni români care au decis să-şi caute norocul într-o altă ţară din Uniunea Europeană sau din afara Uniunii Europene. Şi au plecat la început individual, după aceea cu familia. Avem acum milioane de români care trăiesc şi şi-au creat o viaţă în Italia, în Spania, în Germania, în Franţa, în Marea Britanie. Avem cetăţeni români care s-au dus temporar să câştige bani la cules de căpşune, la cules de sparanghel şi alte asemenea activităţi. Avem sute de mii de femei românce care îngrijesc bătrâni peste tot în Europa, în mod deosebit în Italia. De ce n-am avea şi foşti militari care să se ducă să-şi câştige pâinea aşa cum ştiu, într-o firmă de securitate? Eticheta de mercenar nu cred că este o etichetă corectă. Au fost nişte firme de securitate care au avut nişte contracte. Ce au făcut acolo? Aici este discutabil, pentru că unii s-au ocupat de instruirea armatei din Congo, spre exemplu, alţii s-au ocupat de protejarea unor infrastructuri, a unor aeroporturi. E şi asta o meserie!
Matei Udrea: Dar au fost şi militari activi!
Marius Crăciun: Au fost! Şi aici este problema! Asta este problema!
Matei Udrea: Păi, despre asta vorbim!
Marius Crăciun: Unii au eludat legea şi trebuie pedepsiţi cu asprime! Şi respectivii, dar şi cei care au permis! Dar nu trebuie pusă anatema pe toată lumea.
Matei Udrea: Eu vă întreb. Dumneavoastră aţi fost comandant FOS. E posibil să vă plece subordonaţii în Congo, să lupte, şi dumneavoastră să nu ştiţi nimic?
Marius Crăciun: Nu este posibil! Nu este posibil şi probabil că cei care trebuiau să răspundă şi să ia măsuri nu le-au luat şi vor fi sancţionaţi! Cu siguranţă! Dar sunt foarte puţini. Anatema nu trebuie pusă pe toată lumea.
Matei Udrea: Există această suspiciune, că a fost implicat şi serviciul de informaţii militare în toată povestea. Că n-aveau cum să plece aceşti militari activi acolo fără să ştie şi informaţiile militare. Sau, dacă se întâmplă aşa ceva, este extrem de grav! Înseamnă că oamenii ăia sunt de pe altă lume, n-au ce să caute în această meserie.
Marius Crăciun: Bineînţeles că s-a ştiut! Dar unii au închis ochii, unii au permis eludarea legilor şi regulamentelor militare şi trebuie să fie sancţionaţi! Dar un operator din forţele speciale ieşit la pensie are tot dreptul, la fel ca orice alt cetăţean al României care se duce la căpşuni sau la îngrijit bătrâni în Occident, să se angajeze la o asemenea firmă, să se ducă să-şi caute norocul. Nimeni nu pleacă din România decât ca să câştige şi să-i fie mai bine.
Matei Udrea: E adevărat, dar nu vorbim, totuşi, despre nişte oameni care pleacă la căpşuni! Sunt nişte oameni foarte bine instruiţi şi care, la un moment dat, pot fi folosiţi împotriva propriei ţări! Ştiţi ce s-a întâmplat cu Potra, că el a şi fugit din ţară. Se suspecta faptul că urma să vină la Bucureşti, să participe împreună cu o parte dintre aceşti oameni ai lui, care fuseseră în Congo, la tulburări şi la violenţe.
Marius Crăciun: Dar nu s-a întâmplat! De ce nu s-a întâmplat...
Matei Udrea: Nu s-a întâmplat pentru că au fost opriţi pe drum! Au fost interceptaţi.
Marius Crăciun: Pentru că instrumentele statului român sunt încă funcţionale.
Matei Udrea: Da, dar pericolul a existat.
Marius Crăciun: A existat pericolul, însă a fost folosit foarte bine politic şi în propagandă. S-a creat, aşa, un fel de psihoză. Într-adevăr, constituie un pericol faptul că s-au găsit nişte arme la X, la Y, la Potra acasă. Dar statul român este un stat puternic!
Matei Udrea: Credeţi?
Marius Crăciun: Sunt absolut convins! Şi am învăţat suficient de mult din decembrie 89 încât să nu lăsăm garda jos chiar aşa. Revenind la aceşti oameni, marea-marea majoritate, cu foarte puţine excepţii, din operatorii ieşiţi la pensie, din Forţele pentru Operaţii speciale, sunt patrioţi! Iubesc România şi nu ar face nimic ca să o afecteze. Drept dovadă, din câte ştiu eu, sunt foarte, foarte puţini, spre deloc, oamenii care au trecut prin Forţe pentru Operaţii Speciale care să fie arestaţi sau anchetaţi. Pentru că oamenii noştri au înţeles şi înţeleg mult mai bine decât alţi militari realităţile, au participat la misiuni în teatrele de operaţii, au văzut cum se pune problema, au lucrat cu companii de civili, companii de securitate, înţeleg aceste mecanisme şi apreciază foarte bine cum poţi fi atras spre trădarea de ţară, pentru că asta a fost trădare de ţară! Şi nu s-au băgat! Nu s-au băgat şi foarte bine au făcut! Nu trebuie pusă anatema pe toţi. De ce nu se mai vorbeşte acum de Potra? Pentru că s-a spart bula informaţională cu chestia asta! Gata, nu mai există acest pericol, nu mai există mercenarii care vor să dea jos guvernul. Nu! Statul român să arate în continuare că sunt procese, că aceşti oameni sunt judecaţi. Să fie publice toate aceste lucruri şi cei care se fac vinovaţi de lucruri ilegale să fie condamnaţi! Dar nu trebuie oprobriul public pentru toţi aceşti oameni care nu s-au dus de plăcere să-şi rişte viaţa în Congo.
„Aceste instrumente, precum TikTok-ul, sunt vulnerabilităţi. Pentru că au fost folosite foarte bine şi în campania electorală, au ajuns în Parlament partide antiromâneşti care nu au votat, spre exemplu, protecţia obiectivelor militare împotriva dronelor! Vă daţi seama ce avem noi în Parlament la ora actuală?“
Matei Udrea: Asta aşa este. Ultima chestiune, domnule general. Vă rog să transmiteţi un mesaj pentru milioanele de români care au conturi pe TikTok şi care sunt convinşi că în august vor fi mobilizaţi şi trimişi la război. Nu ştiu dacă aveţi TikTok…
Marius Crăciun: N-am TikTok şi n-am văzut...
Matei Udrea: Sunt milioane de români care trăiesc în această bulă şi care sunt convinşi că în august…
Marius Crăciun: Dar de ce în august?
Matei Udrea: Aşa li s-a spus! Li se transmite de pe mii de conturi, în fiecare zi, acelaşi mesaj care vine din toate direcţiile, şi anume că în august vor fi mobilizaţi şi trimişi la război.
Marius Crăciun: Deci, nu există aşa ceva! Nu există aşa ceva! Aceste instrumente, precum TikTok-ul, sunt vulnerabilităţi. Pentru că aceşti vectori au fost folosiţi foarte bine şi în campania electorală, au ajuns în Parlament partide antiromâneşti care nu au votat, spre exemplu, protecţia obiectivelor militare împotriva dronelor! Nu au votat, efectiv! Vă daţi seama ce avem noi în Parlament la ora actuală? Aceşti vectori au inoculat în gândirea unora care se rezumă la TikTok o psihoză!
Matei Udrea: Este psihoză, într-adevăr!
Marius Crăciun: Este o psihoză, da! Probabil că o să treacă luna august, o să vină altă psihoză cu ce o să se întâmple în luna octombrie. O să vină altă psihoză cu ce o să se întâmple la anul şi tot aşa. Viaţa merge înainte. Trebuie să facem mai mult la nivelul educational. Şcoala, noi, toţi cetăţenii, cei care reuşim să ajungem pe ecranele televizoarelor, să explicăm mai bine realităţile. Trebuie să avem politicieni mai corecţi, mai patrioţi, care să aplice principiile meritocratice. Trebuie să avem cetăţeni care trebuie să înţeleagă că nu putem lăsa România de izbelişte, nu îi putem lăsa pe ruşi să hotărască pentru România! Pentru că ruşii vor continua şi vor presa inclusiv folosind TikTok-ul şi alţi vectori şi vor presa şi în Republica Moldova. Probabil că psihoza asta cu luna august este legată de alegerile din Republica Moldova, pentru că ruşii ar dori un guvern anti-Uniunea Europeană în Republica Moldova, un guvern anti-NATO, să se întoarcă iarăşi la sfera de influenţă rusească. Aceleaşi lucruri le-ar dori şi la noi. Cred, totuşi, că aceste lucruri nu se vor întâmpla şi cred că vom reuşi cu greu, cu eforturi, să depăşim toate aceste momente. Trebuie să fim deştepţi, trebuie să fim patrioţi, trebuie să vorbim mai mult noi toţi – şi vă mulţumesc că îmi daţi această oportunitate să explicăm românilor, inclusiv prin organul de presă pe care dumneavoastră îl reprezentaţi – că este bine să punem cărţile pe masă şi să vorbim corect, drept, cinstit, despre realităţi! Să nu băgăm sub preş realitatea, cum s-a întâmplat în ultimii, să zicem, 5-6 ani, inclusiv cu acest tandem Ciucă-Ciolacu, care au făcut şi multe lucuri bune pentru apărarea României, dar au neglijat şi multe lucruri. Mă aşteptam, spre exemplu, de la un profesionist cum a fost generalul Ciucă, intrat în politică, să schimbe lucrurile. Nu s-a întâmplat! În continuare, o categorie importantă de pensionari militari au fost lăsaţi de izbelişte. Nu li s-a dat atenţie. Să ştiţi că au ieşit foarte mulţi militari la pensie pe patru-cinci legislaţii, cu diferenţe care au creat animozităţi. Acestea au permis acapararea lor ideologică. Dacă ne uităm la politicieni în campania electorală, toţi au promis acest lucru: „Domnilor pensionari militari, vă vom rezolva problema!“. Dacă conducerea de atunci chiar înţelegea... Vă dau un exemplu: unitate militară unde un angajat civil al acestei unităţi, instalator care rezolva robineţi, şaibe, şuruburi şi ce mai făcea, a ieşit cu o pensie mai mare, în urma măririlor de atunci, decât comandantul unităţii care se pensionase în aceeaşi perioadă! Absolut inacceptabil! Oriunde în lume, oriunde în NATO, oriunde în Uniunea Europeană, aceste lucruri nu se întâmplă! Ei bine, la noi s-au întâmplat! Şi pensionarii militari trebuie înţeleşi.
Matei Udrea: S-au alimentat astfel resentimentele.
Marius Crăciun: Au alimentat resentimentele! Cei care au vrut răul statului român le-au speculat foarte bine. Noi, care am încercat să explicăm, prin vectorii media, n-am reuşit să facem un lucru foarte bun. Conducerea statului, începând cu numărul unu, nu a ieşit să explice românilor: „Măi, oameni buni din România, pensiile militare nu sunt pensii speciale! Am făcut greşeli, s-a ieşit la pensie pe legislaţii diferite. Haideţi să nivelăm!“. Au fost tot felul de discuţii, Parlament, Curte Constituţională, mult praf în ochi şi puţine realizări. Lucrurile astea i-au costat. Au pierdut foarte multe voturi şi la ora actuală, după ultimele alegeri parlamentare, aceste două partide au pierdut, să zicem, 20% din votanţii lor. Era de aşteptat!
Matei Udrea: Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat!
Marius Crăciun: Şi eu vă mulţumesc!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
