Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Cristina Tarcea, a declarat marţi, după decizia CEDO privind condiţiile din penitenciare, că în şase luni poate fi făcut un plan de rezolvare a situaţiei, dar nu crede că în acest interval se pot găsi soluţii la problemele nerezolvate de 20 de ani. Cristina Tarcea a spus că nu este împotriva graţierii, dar trebuie văzut dacă aceasta rezolvă problema supraaglomerării din penitenciare şi a precizat că, "din păcate", instanţele nu au printre criteriile de aplicare a pedepsei, şi existenţa numărului suficient de locuri în penitenciare.
Întrebată dacă România ar putea să stabilească în şase luni un calendar de rezolvare a situaţiei din penitenciare, aşa cum a dispus CEDO în decizie, preşedintele instanţei supreme a spus că acest termen este suficient pentru prezentarea unui calendar, dar că, în opinia sa, probabil se va ajunge la o situaţie de amânare.
“Având şi experienţa hotărârii pilot anterioare, în care iniţial se fixase un termen de 18 luni pentru soluţionarea problemei retrocedărilor, de la acea dată Guvernul şi legislativul neputând adopta în termenul stabilit anumite măsuri, s-a solicitat o amânare a acestui termen, care s-a obţinut în cele din urmă”, a precizat Tarcea.
Preşedintele ICCJ a mai spus că dacă are convingerea că un plan poate fi elaborate în şase luni, este sceptică în ce priveşte rezolvarea problemelor din penitenciare în acest termen.
“Faptul că prima condamnare a existat în 2003, acum suntem în 2017 şi nimic spectaculos nu s-a întâmplat, îmi este greu să cred că în şase luni se va putea schimba radical situaţia”, a adăugat Tarcea.
Întrebată dacă nu are încredere în Ministerul Justiţiei că poate rezolva această situaţie, Tarcea a spus: “În ministerul Justiţiei şi în ministrul Justiţiei am foarte mare încredere, la modul cel mai sincer. Dar trebuie să fiu realistă şi să realizez că în şase luni nu se va putea rezolva ce nu s-a rezolvat în 20 de ani”.
Preşedintele ICCJ a mai spus că toată lumea aştepta hotărârea CEDO, mai ales că s-a discutat mult în spaţiul public cu privire la iminenţa unei astfel de hotărâri, iar acum trebuie ca toate autorităţile responsabile să o analizeze şi să stabilească, în funcţie de competenţele fiecăruia, ce măsuri pot fi luate.
Preşedintele ICCJ a arătat că, aşa cum a afirmat şi cu altă ocazie, condamnările pentru regimurile din detenţie nu sunt minore, prima a fost pronunţată în 203, în cauza “Petra împotriva României”, iar de atunci îmbunătăţirile condiţiilor din penitenciare “nu au fost multe şi spectaculoase”, astfel că era previzibilă decizia CEDO.
“Mai întâi trebuie să citesc hotărârea ca să văd ce a pronunţat CEDO. Apoi, fiecare instituţie de competenţă să ia măsurile care se impun. A mai existat o cauză pilot împotriva României, în materie civilă, cauza «Maria Tanasiu împotriva României». La fel, s-au dispus anumite măsuri, care, în cele din urmă au fost împlinite. Aceleaşi lucru trebuie să se întâmple şi acum”, a precizat Tarcea.
Întrebată dacă a discutat cu ministrul Justiţiei despre condiţiile din penitenciare, preşedintele ICCJ a spus că nu au avut o astfel de discuţie până în prezent, pentru că instanţa supremă, prin specificul activităţii, nu lucrează direct cu penitenciarele şi nu are o reprezentare exactă a realităţii din unităţile de detenţie.
“Se dispun condamnări, este problema Executivului să asigure locurile de detenţie de o aşa manieră încât să asigure un trai decent deţinuţilor. Printre criteriile de aplicare a pedepsei, din păcate, nu se numără şi existenţa numărului suficient al locurilor din penitenciare”, a arătat Tarcea.
Întrebată cum vede ca soluţie de a preveni supraaglomerarea în penitenciare dispunerea în unele dosare a pedepsei neprivative de libertate cu muncă în folosul comunităţii, Cristina Tarcea a spus că aceasta nu este o noutate, pentru că propunerea a mai fost discutată.
“Şi în ceea ce priveşte existenţa brăţărilor (de supraveghere, n.r.), la un moment dat discuţiile erau destul de avansate. De asemenea, munca în folosul comunităţii este o chestiune care, de-a lungul timpului, s-a discutat. Urmează ca legiuitorul să se aplece cu atenţie asupra acestui aspect, pentru că există un principiu al evitării dublei incriminări şi trebuie să avem în vedere ca munca în folosul comunităţii să nu se transforme într-o dublă incriminare”, a explicat Tarcea.
Preşedintele instanţei supreme a mai spus că graţierea este doar una dintre aspectele prin care problemele din penitenciare pot fi rezolvate, dar aceasta trebuie asociată cu propunerile CEDO şi cu alte propuneri.
“Ca orice jurist care se respectă, nu pot să mă declar din capul locului împotriva legii graţierii. Important este cum se face această graţiere, să se vadă în ce măsură este de natură a soluţiona, într-adevăr, problema supraagomerării şi a se vedea în ce măsură ea răspunde nevoii de a ierta faptele minore comise de inculpaţi”, a mai spus Tarcea.
Întrebată despre recomandarea CEDO de aplicare cu prioritate a pedepselor neprivative de libertate pentru a reduce numărul deţinuţi, Cristina Tarcea a spus că este de acord cu aceasta.
“Nu pot să nu fiu decât de acord, de altfel acesta este şi unul dintre principiile pe care judecătorul îl are în vedere în momentul în care aplică o sancţiune. Unui infractor primar care a săvârşit o faptă de un pericol social minor cu titlu de excepţie îi poţi aplica o sancţiune privativă de libertate. Nu am nimic de comentat, sunt se accord”, a mai spus Cristina Tarcea.
Condiţiile de detenţie din penitenciarele din România contravin Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi arată o disfuncţionalitate structurală care necesită adoptarea de măsuri generale de către stat, a decis marţi Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.
România are la dispoziţie şase luni pentru a stabili un calendar de rezolvare a situaţiei din închisori, iar CEDO lasă statului dreptul de a stabili ce demersuri trebuie să facă pentru a rezolva problemele, precizând, însă, că, dacă statul nu poate garanta fiecărui deţinut condiţii de detenţie conforme Articolului 3 din Convenţie, atunci recomandă reducerea numărului de persoane din penitenciare.
CEDO a decis că România trebuie să plătească, în total, 16.000 de euro despăgubiri morale şi 1.850 de euro cheltuieli de judecată, după ce instanţa europeană a fost sesizată de Daniel Arpad Rezmiveş, Laviniu Moşmonea, Marius Mavroian şi Iosif Gazsi în legătură cu condiţiile din închisorile din România.
Reclamanţii s-au plâns, printre altele, de supraaglomerarea din celule, de insuficienţa instalaţiilor sanitare şi de lipsa de igienă, de calitatea scăzută a hranei, de şobolani şi insecte în celule.
Instanţa europeană a decis să aplice în acest dosar o hotărâre pilot, estimând că situaţia reclamanţilor arată o problemă generală care îşi are originea într-o disfuncţionare structurală proprie sistemului carcelar român. În aceste condiţii, CEDO cere României să implementeze măsuri care să diminueze supraaglomerarea din închisori şi să amelioreze condiţiile de detenţie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
