Luna a îndurat nenumărate lovituri de-a lungul a milioane de ani. Asteroizii şi meteorii i-au conferit satelitului suprafaţa sa caracteristică, plină de gropi, şi reţeaua sa de cratere. Mai recent, a suferit şi impacturi din partea micilor sonde şi module de aselenizare pe care agenţiile spaţiale terestre le-au trimis să se îndrepte cu viteză spre satelitul natural al Pământului. Miercuri, oamenii de ştiinţă se aşteaptă ca Luna să sufere încă o coliziune, de data aceasta cu o rachetă SpaceX în derivă, care se deplasează cu o viteză de 2,43 kilometri pe secundă. Aşadar, o parte a acestei rachete SpaceX, utilizată în ianuarie anul trecut pentru lansarea a două module lunare robotizate, se va prăbuşi pe Lună miercuri dimineaţa, relatează BBC şi CNN.
În timp ce prima treaptă a rachetei - propulsorul folosit pentru decolare - s-a întors pe Pământ, a doua treaptă a rachetei Falcon 9, sau treapta superioară, a servit drept motor principal în spaţiu pentru a propulsa modulele de aselenizare pe traiectoria lor către Lună.
Această treaptă superioară „se va ciocni” de Lună pe 5 august, potrivit Centrului NASA pentru Studiul Obiectelor Apropiate de Pământ (CNEOS).
Agenţia spaţială americană a ajuns la această concluzie după ce astronomi independenţi, folosind date publice, au observat că o porţiune a rachetei se află pe o traiectorie de coliziune accidentală cu Luna.
„Nu există niciun pericol pentru Pământ”, a asigurat purtătorul de cuvânt Jimi Russell. „NASA va continua să urmărească racheta de susţinere în scopuri de antrenament, precum şi să observe ulterior locul impactului în scopuri ştiinţifice”, a spus el.
UN COLOS DE 4 TONE CÂT O CLĂDIRE CU CINCI ETAJE
SpaceX a lansat această rachetă Falcon 9 ca parte a unei misiuni comune a Statelor Unite şi Japoniei, menită să transporte anul trecut pe Lună două module de aselenizare şi echipamente ştiinţifice. O parte din Falcon 9 este reutilizabilă şi concepută să se întoarcă pe Pământ pentru următoarea misiune. Însă anumite părţi ale rachetei se desprind în spaţiu şi rămân acolo, blocate pe orbită, până când, în cele din urmă, se ciocnesc cu un alt corp ceresc.
Piesa în cauză este etapa superioară a rachetei şi are aproximativ dimensiunea unei clădiri cu cinci etaje, cu o masă pe Pământ de cel puţin 4.000 kg.
Astronomul Bill Gray, care a descoperit primul traiectoria, a scris pe blogul său că este de părere că obiectul va aseleniza în apropierea craterului Einstein, care se află pe partea Lunii iluminată de Soare şi vizibilă de pe Pământ. El prezice că acesta va crea un crater cu un diametru de peste 17 metri.
Coliziunea iminentă – prevăzută să aibă loc miercuri, în jurul orei 06:35 GMT (09:35, ora României) – este de aşteptat să captiveze atenţia astronomilor, atât amatori, cât şi profesionişti.
„Este ceva cu adevărat uriaş care se va izbi de Lună. Nu prezintă niciun pericol, putem pur şi simplu să urmărim spectacolul”, spune dr. Matt Bothwell, astronom pentru public la Universitatea din Cambridge. „Va avea loc impactul şi se va ridica un nor uriaş de praf, poate la 50 km înălţime sau mai mult, iar acesta se va răspândi lateral în timp”, explică Bothwell.
Având în vedere lipsa atmosferei pe Lună şi forţa gravitaţională mult mai slabă, momentul impactului va fi „mai impresionant decât orice explozie (similară) de pe Pământ”, arată astronomul. Nimic nu va încetini obiectul, aşa cum ar face atmosfera aici, pe Pământ, şi nimic nu va împiedica resturile rezultate din impactul cu suprafaţa Lunii, estimate la un milion de kilograme (1.000 de tone), să se propulseze în spaţiu.
CE SE POATE VEDEA ŞI CUM?
Fulgerul de impact, momentul în care racheta loveşte Luna cu o viteză estimată de 2,43 kilometri pe secundă, va dura cel mult o secundă.
„Dacă vă imaginaţi că Luna este un ceas, racheta va lovi aproximativ în locul unde ar fi cifra 10”, spune dr. Paul Wiegert, profesor de astronomie şi fizică la Universitatea Western din London, Ontario. „Dar acea parte a Lunii este iluminată în acest moment, aşa că strălucirea puternică a impactului va fi atenuată de luminozitatea Lunii însăşi”, arată el.
Cu toate acestea, norul de resturi generat de racheta cilindrică alungită ar putea fi iluminat de lumina soarelui, permiţând cercetătorilor să-l observe prin telescoape, a adăugat Wiegert.
Sonda lunară coreeană Pathfinder Lunar Orbiter va încerca să capteze imagini ale etajului superior înainte de impact, iar sonda Lunar Reconnaissance Orbiter a NASA va încerca să examineze locul impactului după aceea.
Deşi impactul probabil nu va fi vizibil de pe Pământ cu ochiul liber, persoanele care au acces la un telescop performant ar putea vedea o strălucire care radiază de pe suprafaţa Lunii, spune Bothwell.
Mai semnificativ ar fi potenţialul educativ al impactului, a remarcat astronomul. El spune că acest moment va reprezenta o oportunitate unică de a studia ce se întâmplă atunci când un obiect loveşte Luna. Prin urmare, oamenii de ştiinţă se pregătesc să urmărească îndeaproape evenimentul.
Marile telescoape din America, precum şi sonda Lunar Reconnaissance Orbiter a NASA şi sonda Danuri a Coreei de Sud, vor urmări impactul, norul de praf şi noul crater, iar un proiect de ştiinţă cetăţenească a recrutat amatori entuziaşti pentru a filma şi ei momentul. Deşi publicul larg nu va avea posibilitatea de a urmări impactul în direct, imaginile vor fi probabil disponibile ulterior.
PROBLEMA DEŞEURILOR SPAŢIALE
Bothwell mai spune că această coliziune va constitui un avertisment cu privire la problema deşeurilor spaţiale create de om, care se acumulează în mod constant. „Cred că mai mulţi oameni ar trebui să fie mai îngrijoraţi de deşeurile spaţiale”, a spus Bothwell. „În fiecare an punem tot mai multe obiecte pe orbită. Uneori, sateliţii pur şi simplu se ciocnesc şi se sparg în bucăţi şi mai mici. Cred că există temerea unei reacţii în lanţ incontrolabile, dacă punem atât de multe obiecte pe orbită”, atrage el atenţia.
Potrivit Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), în spaţiu plutesc aproximativ 54.000 de obiecte cu dimensiuni mai mari de 10 cm. În total, oamenii au lansat aproximativ 17.000 de tone de obiecte în spaţiu de la începutul Erei Spaţiale, în 1957.
Ultima rachetă inactivă care a lovit Luna a fost în 2022, când treapta superioară a rachetei chinezeşti Long March 3C, provenită din misiunea Chang’e 5-T1 din 2014, a lovit partea îndepărtată a Lunii, cea care este orientată în direcţia opusă Pământului.
Cu câteva decenii mai devreme, NASA lansase în mod intenţionat obiecte către Lună, pentru a colecta date pentru misiunile Apollo.
Oamenii de ştiinţă pot folosi acest eveniment rar, în care un obiect artificial loveşte Luna, pentru a afla mai multe despre satelitul natural al Pământului — precum şi pentru a se pregăti în privinţa modului de a proteja astronauţii şi orice infrastructură viitoare trimisă acolo.
NASA intenţionează să creeze o prezenţă umană mai durabilă pe suprafaţa lunară prin programul Artemis. Însă, pe măsură ce tot mai multe misiuni se îndreaptă spre Lună, care nu are o atmosferă protectoare precum cea a Pământului, gestionarea acumulării de deşeuri spaţiale pe orbita lunară va deveni o problemă din ce în ce mai importantă.
Estimările actuale sugerează că treapta rachetei ar putea arunca material stâncos la o distanţă de până la 800 de kilometri de locul impactului, înainte de a ajunge din nou pe suprafaţa lunară, a spus Wiegert. Dacă un astfel de eveniment ar avea loc în timp ce astronauţii şi orice habitate, echipamente sau nave spaţiale s-ar afla în zona de aterizare de pe suprafaţa lunară, acesta ar reprezenta o ameninţare semnificativă.
Evenimentul de miercuri are loc în contextul în care SpaceX se află sub lupă în legătură cu publicarea primului său raport trimestrial de rezultate financiare ca societate cotată la bursă. Acţiunile companiei au parcurs un drum anevoios de la oferta publică iniţială (IPO) de succes din iunie.”
Medikatv.ro
