Cel mai important lăcaş de cult musulman din Ierusalim se confruntă cu o ameninţare „iminentă” de preluare de către Israel, susţine Iordania, care se teme de „un conflict religios”

Iordania convoacă o reuniune de urgenţă a miniştrilor de externe din lumea arabă şi islamică în legătură cu ceea ce consideră a fi o ameninţare „iminentă” de preluare de către Israel a celui mai important lăcaş musulman din Ierusalim, ceea ce ar putea „declanşa un conflict religios”, relatează The Guardian.

Reuniunea de miercuri - precum şi avertismentul iordanian - vin în urma unei escaladări a incursiunilor susţinute de guvern şi efectuate de extremişti religioşi evrei în complexul din jurul moscheii al-Aqsa şi al Domului Stâncii, încălcându-se astfel un tratat privind statu quo-ul, care este supravegheat de monarhia haşemită a Iordaniei, conform căruia numai musulmanii pot să se roage în acel loc.

Pe 23 iulie, peste 2.000 de israelieni din dreapta religioasă - în mare parte colonişti conduşi de ministrul securităţii naţionale, Itamar Ben Gvir - au pătruns cu forţa în zona cunoscută de evrei drept Muntele Templului. Aceştia s-au rugat şi au săvârşit ritualuri în întregul complex, într-un gest pe care oficialii iordanieni l-au calificat drept cea mai gravă încălcare a statu quo-ului din istoria modernă.

Ammanul a fost, de asemenea, alarmat de o recentă campanie de recrutare a evreilor religioşi pentru o unitate specială de poliţie a Muntelui Templului şi se pregăteşte pentru provocări şi mai directe la adresa custodiei tradiţionale iordaniene din partea liderilor extremişti israelieni cu ocazia marilor sărbători evreieşti din septembrie. Anul acesta, aceste sărbători vor avea loc în mijlocul unei campanii electorale intense, în care coaliţia de extremă dreapta a prim-ministrului Benjamin Netanyahu va lupta pentru supravieţuire.

„UN BUTOI CU PULBERE”

„Aceasta este o ameninţare constantă, o ameninţare periculoasă pe care încercăm să o contracarăm cu toate mijloacele de care dispunem”, a declarat ministrul de externe al Iordaniei, Ayman Safadi, pentru ziarul „The Guardian”. „Avertizăm că alterarea statu quo-ului ar putea declanşa un conflict religios ce se va răsfrânge dincolo de Palestina şi Iordania, asupra întregii lumi musulmane”, a spus el.

Safadi, care va găzdui miercuri reuniunea de urgenţă la care vor participa omologii săi din ţările Ligii Arabe, precum şi din Turcia, Indonezia, Malaezia şi Pakistan, a afirmat că este „un aspect de care întreaga comunitate internaţională ar trebui să fie conştientă. Ierusalimul este un butoi cu pulbere. Încercăm să explicăm pericolul. Protestăm pe cale legală. Încercăm să sensibilizăm opinia publică cu privire la pericolul iminent pe care îl reprezintă continuarea acestor măsuri israeliene”, a explicat el.

Custodia Iordaniei asupra complexului al-Aqsa datează din perioada otomană, iar statu quo-ul privind lăcaşurile de cult din oraş a fost consacrat în Tratatul de la Berlin din 1878. Supravegherea Regatului Haşemit asupra Ierusalimului a fost extinsă pentru a include locurile sfinte creştine în secolul al XX-lea, iar custodia sa a fost reafirmată după războiul din 1967 şi în tratatul de pace israeliano-iordanian din 1994.

Încălcările comise de extremiştii evrei au declanşat revolte în perioada mandatului britanic, între cele două războaie mondiale, iar o vizită efectuată în anul 2000 în complex de către liderul de dreapta Ariel Sharon, care urma să devină în scurt timp prim-ministru al Israelului, a declanşat peste patru ani de violenţe în cadrul celei de-a doua Intifada.

CEL MAI PESIMIST SCENARIU

Iordania este deosebit de vulnerabilă la impactul campaniei mai ample de epurare etnică a Israelului în Cisiordania, despre care Ammanul se teme că s-ar putea agrava dramatic pe măsură ce se apropie alegerile din octombrie. Există îngrijorare cu privire la ceea ce ar putea face guvernul israelian în cele trei luni dinaintea scrutinului, în condiţiile în care elementele radicale încearcă să schimbe geografia regiunii în moduri care ar putea fi dificil de inversat.

Pentru Amman, cel mai pesimist scenariu este o încercare de deportare în masă a palestinienilor din Cisiordania, ceea ce ar destabiliza Iordania în mai multe moduri, inclusiv prin costuri economice, impactul politic al afluxului unei populaţii furioase şi deposedate, precum şi ameninţări la adresa echilibrului demografic fragil al ţării.

„Poziţia noastră este că aceasta reprezintă o linie roşie pe care nu vom permite să fie depăşită. Am făcut cunoscut tuturor că vom face tot ce este necesar pentru a preveni orice încercare a Israelului de a-i strămuta pe palestinieni în Iordania”, a declarat Safadi. „Nu numai că aceasta va constitui o încălcare a dreptului internaţional şi a dreptului palestinienilor de a rămâne pe pământul lor, dar va reprezenta, de asemenea, o escaladare extremă a conflictului”, a subliniat el.

Iordanienii descendenţi din valurile anterioare de refugiaţi palestinieni reprezintă deja mai mult de jumătate din populaţia Iordaniei, de 11,5 milioane de locuitori, iar locuitorii originari ai ţării, „locuitorii de pe Malul de Est”, privesc cu îngrijorare ceea ce consideră a fi o diluare şi mai mare a identităţii lor naţionale.

APA CA INSTRUMENT DE PRESIUNE

Israelul a refuzat deja să reînnoiască un acord privind apa din 2021, în temeiul căruia furniza 100 de milioane de metri cubi pe an vecinului său afectat de secetă, una dintre ţările cu cea mai mare penurie de apă din lume. S-a revenit la cei 50 de milioane de metri cubi conveniţi iniţial în tratatul din 1994, cantitate care este cu mult sub nevoile unei populaţii mult mai numeroase decât cea a Iordaniei de acum 32 de ani.

Se pare că guvernul israelian a redus la jumătate aprovizionarea cu apă ca represalii la criticile aduse de guvernul iordanian cu privire la uciderea în masă a civililor palestinieni de către Israel în războiul din Gaza, iar oficialii au lăsat să se înţeleagă că robinetele ar putea fi redeschise dacă criticile vor înceta.

Acţiunile provocatoare ale guvernului israelian la Ierusalim şi în Cisiordania, precum şi cele legate de apă, sporesc costul politic pe care monarhia trebuie să îl suporte pentru menţinerea unor relaţii normale cu vecinul său occidental.

„Sentimentul anti-normalizare de aici a crescut şi mai mult decât înainte din cauza planurilor statului sionist de anexare a Cisiordaniei, a negării cotei Iordaniei în acordul privind apa şi, de asemenea, a provocărilor zilnice la adresa custodiei moscheii al-Aqsa”, a declarat Dima Tahboub, deputată şi purtătoare de cuvânt a partidului islamist Umma din Iordania. „În fiecare zi are loc pătrunderea coloniştilor în moscheea al-Aqsa şi, în acelaşi timp, locuitorilor (palestinieni) din Ierusalim li se interzice accesul în moschee”, arată ea.

ASCENSIUNEA ISLAMULUI POLITIC

Partidul lui Tahboub este cel mai mare bloc politic din Iordania, cunoscut sub numele de Frontul de Acţiune Islamică (IAF) până la începutul acestui an, când i s-a impus să adopte un nume mai puţin ideologic. Ascensiunea sa a fost determinată în mare măsură de evenimentele de pe malul celălalt al râului Iordan, iar războiul din Gaza l-a ajutat să câştige peste 22% din locurile disponibile.

Ascensiunea islamului politic a reprezentat un şoc pentru monarhie, care, în consecinţă, şi-a încetinit planurile de reformă politică şi de transfer al unei părţi mai mari din putere către parlament.

Mişcarea Frăţiei Musulmane a fost interzisă anul trecut, iar sediile IAF, care funcţionează ca braţul său politic, au fost percheziţionate. Cu toate acestea, i s-a permis să-şi continue activitatea ca partid, sub numele de Umma, care înseamnă „comunitate” sau „naţiune”.

Tahboub a afirmat că guvernul ar putea face mai mult pentru a mobiliza sprijinul internaţional pentru a contracara încălcările teritoriale ale Israelului.

„Cred că se poate exercita mai multă presiune. Problema nu este abordată cu fermitatea necesară”, a spus ea, subliniind totodată că partidul Umma se află alături de guvernul iordanian în faţa adversarilor săi şi că înţelege limitările impuse de geografie şi economie, care au făcut ca ţara să depindă în mod semnificativ de SUA pentru nevoile sale economice şi de securitate.

PREZENŢA AMERICANĂ ÎN IORDANIA

Spre deosebire de alte monarhii din Golf, Iordania nu a permis Statelor Unite să-şi instaleze propriile baze militare pe teritoriul său, dar există o prezenţă americană în bazele iordaniene, care a crescut semnificativ de la începutul războiului dintre SUA şi Iran.

Ammanul a încercat să minimizeze prezenţa forţelor, avioanelor şi a altor echipamente americane, dar acest demers a fost îngreunat de repetatele atacuri aeriene iraniene reuşite, care au ucis trei americani şi au rănit zeci de persoane la baza Muwaffaq Salti din deşertul estic.

Timp de decenii, prezenţa militară americană a fost considerată o garanţie de securitate pentru Iordania, dar s-a dovedit a fi şi o povară politică, mai ales că forţele aeriene iordaniene s-au trezit în rolul de primă linie de apărare a Israelului, doborând drone şi rachete iraniene care se îndreptau spre Tel Aviv.

Luna trecută, câteva sute de personalităţi din politică, justiţie şi viaţa culturală iordaniană au semnat o scrisoare deschisă prin care solicitau retragerea forţelor americane, într-o rară provocare directă la adresa guvernului. În scrisoare se afirma: „Susţinem că prezenţa lor expune Iordania la riscuri de securitate, politice şi economice care nu servesc niciunui interes naţional şi că sporeşte probabilitatea ca ţara noastră să fie târâtă într-un conflict regional la care nu este parte”.