O carie, o ciobitură sau o modificare de culoare pot părea probleme asemănătoare privite în oglindă. În realitate, aspectul vizibil nu arată întotdeauna cât de afectat este dintele sau cât ţesut sănătos a rămas.
Evaluarea într-un cabinet stomatologic îi permite medicului să analizeze profunzimea leziunii, rezistenţa dintelui, starea gingiei şi felul în care acesta participă la masticaţie. Abia după diagnostic poate fi stabilită soluţia potrivită.
Ce analizează medicul înainte de a recomanda tratamentul?
Două persoane care se prezintă cu aceeaşi nemulţumire estetică pot primi recomandări diferite. Medicul ia în calcul:
- cantitatea de ţesut dentar sănătos rămas;
- localizarea şi profunzimea cariei sau a fracturii;
- starea pulpei dentare;
- sănătatea gingiilor;
- poziţia dintelui şi presiunile suportate la masticaţie;
- existenţa bruxismului;
- obiectivul funcţional şi estetic.
Cariile şi inflamaţiile gingivale trebuie tratate înaintea unei restaurări definitive. Dacă examinarea clinică nu oferă suficiente informaţii, pot fi recomandate radiografii.
Când recomandă medicul o plombă?
Obturaţia, cunoscută popular drept plombă, este indicată de obicei atunci când pierderea de ţesut este limitată, iar pereţii dintelui au suficientă rezistenţă.
Medicul îndepărtează zona afectată şi reface forma dintelui cu un material restaurator. Avantajul este păstrarea unei cantităţi cât mai mari din structura naturală. Dacă defectul este prea extins, o plombă voluminoasă poate să nu ofere protecţia necesară, iar specialistul va lua în calcul o restaurare indirectă sau o soluţie cu acoperire mai amplă.
Când poate fi indicată o faţetă?
Faţeta acoperă suprafaţa frontală a dintelui şi este utilizată în principal pentru corectarea unor probleme estetice limitate: pete care nu răspund la albire, mici ciobituri, forme neuniforme sau spaţii reduse între dinţi.
Medicul o poate recomanda atunci când dintele păstrează suficient smalţ şi nu prezintă distrucţii importante. Faţeta nu este potrivită pentru tratarea unei carii extinse sau pentru consolidarea unui dinte foarte slăbit. Aplicarea sa presupune frecvent îndepărtarea unei cantităţi de smalţ, iar tratamentul poate fi ireversibil.
Când recomandă medicul o coroană?
O coroana dentara poate fi indicată când dintele a pierdut o parte importantă din structură din cauza unei carii extinse, a unei fracturi, a uzurii sau a unei obturaţii foarte mari. Ea acoperă dintele şi ajută la refacerea formei, funcţiei şi rezistenţei sale.
Coroana poate fi recomandată şi după un tratament de canal, mai ales pentru dinţii posteriori slăbiţi, dar nu este necesară automat în toate cazurile. Decizia depinde de localizarea dintelui şi de ţesutul sănătos rămas.
Uneori, soluţia potrivită este alta
Tratamentul nu se limitează întotdeauna la cele trei variante. Pentru un defect prea extins pentru o plombă, dar care nu necesită acoperirea completă a dintelui, medicul poate recomanda un inlay ceramic sau o altă restaurare indirectă, în funcţie de situaţia clinică. Problemele de aliniere pot necesita tratament ortodontic, iar o modificare de culoare poate fi corectată, în anumite cazuri, prin albire profesională.
Pacientul participă la decizie prin discutarea aşteptărilor, avantajelor, limitelor şi costurilor. Specialistul stabileşte însă ce variante sunt sigure şi potrivite medical. Obiectivul este alegerea celei mai conservatoare soluţii care poate reda funcţia şi proteja dintele pe termen lung.
Medikatv.ro
