Kim Jong Un nu va fi, săptămâna aceasta, în cursul vizitei sale istorice la Vladivostok, singurul nord-coreean din Rusia, o ţară care angajează o mână de lucru nord-coreeană ieftină de aproximativ 10.000 de muncitori, o preţioasă sursă de devize pentru Phianian, relatează AFP.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Liderul nord-coreean probabil că va căuta, pe lângă preşedintele rus Vladimir Putin, să consolideze relaţiile economice cu Moscova, într-un moment în care diplomaţia cu Washingtonul este în impas.

Scopul acestei prime întâlniri bilaterale la acest nivel de la cea din 2011 între Kim Jong Il şi Dmitri Medvedev va fi ca Phenianul să iasă din foarte puternica sa dependenţă faţă de China.

Unul dintre primele ”produse de export” ale Phenianului este forţa de muncă pe care o furnizează bucuros, la preţuri mai mici decât vecinii săi, în schimbul celei mai mari părţi a veniturilor acestora, potrivit unor organizaţii de apărare a drepturilor omului.

Human Rights Watch (HRW) denunţa în 2017 o mulţime de încălcări ale drepturilor acestor muncitori, citând ”absenţa libertăţii de asociere sau exprimare, supravegherea de către persoane care le limitează mişcarea şi accesul la informaţii exterioare, programe de lucru prelungite şi imposibilitatea de a refuza ore suplimentare”.

Cu toate acestea, aceste contracte de expatriaţi sunt foarte râvnite de către nord-coreeni, pentru că ele le permit să pună puţin de o parte.

SATÂRUL SANCŢIUNILOR

Moscova este al doilea ”importator” al acestei forţe de muncă, după Beijing, potrivit ONU.

În Rusia, nord-coreenii sunt în majoritatea lor angajaţi în Extremul Orient, în sectoarele minier şi forestier, textil şi construcţii şi lucrări publice.

Kim şi Putin au, în acest sens, un interes comun în slăbirea sancţiunilor internaţionale impuse Coreei de Nord. Rezoluţia 2397 a Consiliului de Securitate al ONU din decembrie 2017 cere tuturor ţărilor care angajează nord-coreeni să-i trimită acasă în termen de doi ani.

Într-un document oficial, Moscova anunţa în 2018 că 11.490 de nord-coreeni aveau permis de muncă valid, de trei ori mai puţini ca înainte.

Săptămâna trecută, oficiali nord-coreeni au cerut Moscovei să continue să angajeze muncitori din Nord după data-limită stabilită de ONU, potrivit site-ului specializat NK News.

Rusia a pledat deja în favoarea slăbirii sancţiunilor, iar cercetătorul Ahn Chan-il, el însuşi un transfug din Nord, estimează că ”Moscova probabil are obiective pe termen lung”.

”Cel mai important ar fi accesul forţeii de muncă nord-coreene ieftine, chiar înaintea celui al resurselor naturale, dacă sancţiunile sunt ridicate într-o bună zi, iar dacă Nordul îşi reduce într-o bună zi mărimea armatei”, afirmă el.

O COREE STRATEGICĂ PENTRU MOSCOVA

O relaxare imediată a sancţiunilor a fost o revendicare majoră a lui Kim Jong Un în al doilea său summit cu preşedintele american Donald Trump, în februarie, o întâlnire care a eşuat din cauza concesiilor pe care Phenianul era dispus să le ofere la schimb.

Nordul, unde se află esenţialul resurselor naturale din peninsulă, era odinioară mult mai bogat decât Sudul. Însă decenii de proastă gestionare şi prăbuşirea Uniunii Sovietice au îngenunchiat regimul.

El realizează în prezent peste 90% din comerţul său internaţional cu China, potrivit unor estimări.

Exporturile de produse nord-coreene către Rusia sunt estimate în 2018 la doar 1,98 de milioane de dolari, potrivit International Trade Centre. Instrumentele muzicale reprezintă peste 70% din total.

În schimb, importurile nord-coreene ale Rusiei s-au ridicat la 32,1 milioane de dolari, dintre care 21,6 milioane de dolari reprezintă combustibil fosil şi petrol.

Înainte ca ONU să impună sancţiuni foarte largi Coreei de Nord, aceasta avea mai multe proiecte de cooperare economică cu Rusia.

Ele cooperau în restauraţie şi în prelungirea căii ferate de 54 de kilometri între portul nord-coreean Rason şi Hasan, o localitate rusă aflată la încrucişarea frontierelor nord-copreeană şi chineză.

Moscova exportă deja cărbune în China, pe la Rason, beneficiind în acest sens de o derogare de la ONU.

Iar Moscova are de mult timp ambiţia să folosească peninsula coreeană pentru a trimite hidrocarburi către alte ţări, precum Japonia, Coreea de Sud sau Taiwan.

În 2011, Kim Jong Il s-a dus în Siberia să discute cu Medvedev despre un proiect al unui gazoduct şi de linii electrice. Însă liderul nord-coreean a decedat trei luni mai târziu, iar niciun progres nu s-a înregistrat în aceste proiecte.

”Rusia nu este presată”, observă Ahn. ”Însă ea ştie că o eventuală linie ferată intercoreeană, dacă ar asigura o legătură cu Rusia, ar fi un factor de dezvoltare pentru regiunile sărace din Siberia”.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.