Sindromul Intestinului Iritabil şi Boala de Reflux Gastroesofagian sunt două dintre cele mai frecvente patologii digestive cu impact major asupra calităţii vieţii.
„Sunt afecţiuni cronice, consumatoare de timp şi resurse, care necesită periodic consult gastroenterologic. Vizita la medic devine necesară atunci când simptomele nu pot fi gestionate sau apar altele noi”, a declarat dr. Mariana Lucaci, medic specialist gastroenterologie la MedLife.
În cabinetele de gastroenterologie, Sindromul intestinului iritabil (SII) este una dintre cele mai frecvente cauze de adresare ale persoanelor la medic. O meta‑analiză care a vizat 39 de ţări a estimat o prevalenţă globală în rândul populaţiei adulte de 15%. „Această problemă medicală afectează până la 15‑20% din populaţie, fiind mai frecventă în rândul femeilor”, a precizat dr. Mariana Lucaci, explicând că SII face parte din spectrul afecţiunilor funcţionale ale tubului digestiv, adică acelea în care organul este normal, dar funcţionalitatea sa este alterată.
Sindromul Intestinului Iritabil, o boală cronică
Intestinul iritabil sau colonul iritabil, aşa cum este cunoscut în popor acest sindrom, este de fapt „o boală cronică, care afectează calitatea vieţii şi implică costuri considerabile. Diagnosticul este, de regulă, unul clinic, bazat pe simptomatologie”, a spus medicul.
Boala se manifestă prin dureri abdominale recurente, însoţite de modificarea frecvenţei sau consistenţei scaunului. Pacienţii se confruntă cu senzaţie de crampe sau balonare, cu nevoia urgentă de a merge la toaletă, senzaţie de evacuare incompletă după defecaţie. Simptome asociate bolii sunt: oboseala, tulburările de somn, greaţa uşoară sau disconfortul digestiv după anumite alimente. Anxietatea sau stresul pot amplifica simptomele (axul intestin‑creier).
„În cazurile mai severe, pacientul poate necesita investigaţii suplimentare – de la teste biologice şi imagistice (ecografie abdominală, computer tomograf, RMN) până la endoscopie (colonoscopie). Diagnosticul sindromului de intestin iritabil este unul de excludere, adică pacientul va avea toate investigaţiile în limite normale, dar va fi simptomatic şi cu o calitate a vieţii scăzută”, a mărturisit dr. Lucaci.
Colonul iritabil are mai multe cauze
Nu există doar o cauză responsabilă de dezvoltarea colonului iritabil. Mecanismele fiziopatologice de dezvoltare a acestei afecţiuni sunt complexe şi, în multe cazuri, rămân neînţelese în totalitate.
Principalele mecanisme prin care se produce sindromul de intestin iritabil sunt:
- hipersensibilitatea viscerală;
- alterarea axului creier-intestin;
- tulburări de motilitate intestinală;
- factori psiho-sociali (de mediu, stres, mecanisme de adaptare la stres, tulburări psihice: depresie, tulburări anxioase, atacuri de panică, stres posttraumatic, etc.);
- inflamaţia din intestine (şi intestinul iritabil post-infecţios);
- suprapopularea cu bacterii a intestinului subţire;
- factori genetici;
- factori alimentari (alergii alimentare, malabsorbţia carbohidraţilor etc.).
Dieta low FODMAP, parte a tratamentului SII
FODMAP este acronimul în engleză pentru:
- Fermentable – fermentabile
- Oligosaccharides – oligozaharide
- Disaccharides – dizaharide (ex: lactoză)
- Monosaccharides – monozaharide (ex: fructoză în exces)
- And – şi
- Polyols – polioli (ex: sorbitol, manitol, xilitol)
Acestea sunt tipuri de carbohidraţi greu de digerat care pot fermenta în intestin, provocând balonare, gaze, dureri abdominale sau diaree la persoanele sensibile. Dieta low FODMAP este un regim alimentar conceput pentru a reduce simptomele sindromului de intestin iritabil (SII) şi a altor tulburări funcţionale digestive. „Tratamentul se bazează pe modificarea stilului alimentar, adesea cu ajutorul unui nutriţionist, prin diete de excludere, cum este dieta low‑FODMAP”, a specificat dr. Lucaci.
Un studiu publicat a arătat că o dietă redusă în FODMAP a condus la ameliorarea simptomelor la pacienţi cu SII, iar o meta‑analiză recentă a indicat că dieta low‑FODMAP este asociată cu o îmbunătăţire a simptomelor globale ale SII. „În perioadele de acutizare, pacienţii pot prezenta intoleranţă secundară la gluten sau lactoză. Medicamentele utilizate includ probiotice specifice, antispastice, antidiareice, antibiotice şi neuromodulatori ai axei intestin‑creier (antidepresive). Cazurile refractare pot beneficia de psihoterapie, având în vedere că sănătatea mentală poate accentua sau întreţine simptomele”, a afirmat gastroenterologul.
Dr. Mariana Lucaci a povestit că în ultima perioadă „sunt tot mai multe cazuri de adulţi tineri, cu vârste de 19‑25 de ani, care, din cauza alimentaţiei de tip fast‑food, ultraprocesate şi a băuturilor carbogazoase, consumate zilnic, se prezintă cu simptome severe, unii necesitând multiple investigaţii. După modificarea stilului alimentar şi introducerea unei medicaţii atent selecţionate, este uimitor să îi revezi la control, cu simptomatologie remisă în proporţie de 70‑90%.”
O treime din populaţie se confruntă cu Boala de Reflux Gastroesofagian
Unele studii internaţionale indică o prevalenţă a Bolii de Reflux Gastroesofagian (BRGE) în ţările dezvoltate de 10‑20% sau chiar mai mult. Dr. Lucaci confirmă ideea unei prevalenţe ridicate. „Boala de Reflux Gastroesofagian este una din cele mai frecvente patologii digestive, ce afectează aproximativ 1/3 din populaţie, cu predominanţă crescută în rândul ţărilor dezvoltate. Clinic, pacienţii se prezintă cu pirozis şi regurgitatii acide, consecutiv trecerii sucului gastric din stomac în esofag. Lăsată netratată, această afecţiune poate duce la eroziuni, ulcere sau chiar cancer esofagian.”
Refluxul esofagian este des întâlnit şi în sarcină, acesta fiind prezent la peste 80% dintre femeile însărcinate. Din cauza modificării poziţiei organelor, acidul gastric se revarsă cu mare uşurinţă înapoi în esofag, mai ales în timpul celui de-al treilea trimestru, declanşând reflux gastroesofagian.
Totodată, refluxul gastroesofagian este întâlnit şi la sugari, în mod caracteristic debutând la naştere. La bebeluşi, Boala de Reflux Gastroesofagian se poate manifesta prin stagnarea sau scăderea în greutate, refuzul mâncării, scaune cu sânge, dificultate în respiraţie sau tuse cronică. Pe lângă acestea, bebeluşul poate scuipa lichid galben sau verde, sânge sau un lichid cafeniu. În cazul unui bebeluş care prezintă astfel de simptome este absolut necesar un consult de specialitate.
Dr. Lucaci a subliniat că este imperios necesară vizita la gastroenterolog atunci când un pacient adult cu Boala de Reflux Gastroesofagian prezintă semne de alarmă precum dificultăţi la înghiţire, scădere ponderală, vărsături, sângerare gastrointestinală sau anemie. „Îmi vine în minte cazul unui pacient de 30 de ani, şofer de camion, care avea un stil alimentar dezechilibrat, cu multe fast‑food‑uri şi băuturi carbogazoase/ energizante, care s‑a prezentat pentru disfagie (senzaţia că se blochează mâncarea în esofag). Endoscopic, avea ulcere esofagiene şi esofagită de reflux. În urma tratamentului şi a modificărilor alimentare, la controlul endoscopic de 3 luni, avea simptome remis total, slăbise şi era oarecum bucuros că a avut parte de acest „şoc”. Era conştient că stilul de viaţă anterior îl predispusese la complicaţii severe esofagiene, dar şi cardiovasculare sau metabolice,” a povestit medicul.
Recomandările gastroenterologului în BRGE includ: adoptarea unui stil de viaţă echilibrat, evitarea alimentelor ultraprocesate, a băuturilor alcoolice şi carbogazoase, renunţarea la fumat şi includerea efortului fizic moderat sau a plimbărilor după cină.
Îndemnul dr. Lucaci este acela că: „Pacientul trebuie să‑şi asculte corpul, să relaţioneze diferitele simptome cu alimentele ingerate, combinaţiile alimentare şi cu stările psiho‑emoţionale. Astfel poate găsi trigger‑ul şi poate evita un alt puseu de acutizare.”
(Articol susţinut de MedLife)
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
