În contextul dezbaterii despre noua programă şcolară pentru clasa a IX-a, Gabi Bartic îi povesteşte fiului ei despre literatura veche.
EPISODUL 4: Ion Budai-Deleanu, bărbatul care a scris primul nostru blockbuster
Dragă Filip,
Există o carte în literatura română care e atât de haioasă, de ciudată şi de nebunească, încât dacă ţi-aş spune că e scrisă în jurul anului 1800 m-ai întreba probabil ceva de genul: „Dar cum de ştia autorul meme-uri înainte să existe internet?”
Cartea asta se numeşte „Ţiganiada” şi autorul ei, Ion Budai-Deleanu, e primul român care a făcut haz-de-necaz la nivel cosmic: cu îngeri, draci, războaie, satiră, parodie şi oameni care vor să fie eroi, dar nu prea le iese.
Budai-Deleanu era un erudit ardelenist, iluminist, om de carte serioasă… care, în secret, râdea de toate convenţiile literare. Dacă ar trăi azi, ar face TikTok-uri explicând Iliada în 30 de secunde. Ceva de genul: „Zeii intervin inutil. Episodul 87.”
Înainte să-ţi explic ce e Ţiganiada, trebuie să ştii ceva:
Ce e o „epopee”?
Epopeea este, pe scurt, blockbusterul lumii antice. Genul de poveste în care: eroii sunt foarte eroici, duşmanii sunt enormi, zeii intervin dramatic, bătăliile sunt imense şi totul e spus serios, solemn, mare, ca într-un trailer de film.
Exemplele celebre sunt Iliada şi Odiseea. Adică Avengers, dar cu greci, zei geloşi şi bătălii care ţin câteva cânturi. În mod normal, epopeea e un gen extrem de serios. Ţine minte asta, pentru că Budai-Deleanu face exact contrariul.
Deci… ce e Ţiganiada?
O epopee parodică. O parodie de epopee. Imaginează-ţi ce-am zis mai sus despre Iliada, dar spusă pe un ton autoironic, cu personaje care n-au nici cea mai vagă idee ce fac, cu îngeri care vin să ţină evidenţa, cu draci care comentează sarcastic, şi cu o „oaste” de ţigani care vor să fie eroi, dar nu prea ştiu cum. Budai-Deleanu e primul nostru autor care şi-a zis: „De ce să fac literatură solemnă când pot face ceva mult mai distractiv?”
Ca să simţi gustul umorului din 1800, iată câteva citate scurte:
„Să ne pornim, fraţilor, căci ne-aşteaptă fapta mare!” → rostit de oameni care n-au idee unde se duc.
„Iar dracul, când văzu, se miră foarte.” → reacţia universală a oricărui adult care observă elevi într-o pauză mare.
„Fost-au mare zarvă şi nu se-nţelegea nimic.” → cam ca orice şedinţă cu părinţii părinţi în secolul XXI.
„Se certau aşa de tare, încât şi iadul se speriase.” → Budai-Deleanu inventează umorul suprarealist înainte de suprarealism.
Povestea, pe scurt
O ceată de ţigani porneşte într-o expediţie ca să fie eroi.
Îngerii îi încurajează.
Dracii îi urmăresc şi comentează ironic.
Domnii îi folosesc în planuri care nu duc nicăieri.
Toată lumea se ceartă.
Toată lumea exagerează.
Şi, la final, lumea merge înainte.
Este primul text românesc în care seriozitatea e doar decor, iar adevărul e că totul e o comedie.
Hai să vedem ce făcea Europa atunci?
În timp ce Budai-Deleanu scria această nebunie: Goethe scria Faust, Jane Austen scria Mândrie şi prejudecată, Beethoven compunea Sonata lunii, Napoleon redesena harta Europei. Europa făcea modernitate. Noi făceam meta-umor înainte de vreme.
Şi asta e minunat! Mereu am suferit de oameni care nu ştiu să râdă. Budai-Deleanu cam ştia.
De ce e important pentru tine
Pentru că Ţiganiada e primul text din literatura română în care poţi să râzi cu adevărat. Şi pentru că îţi arată ceva despre noi toţi: românii au fost ironici, creativi şi plini de imaginaţie înainte de a fi „clasici”. Măcar unii dintre ei.
Şi acum… spoilerul final
Dragă Filip, poate te aştepţi ca epopeea să se termine cu o victorie grandioasă. Ei bine… Budai-Deleanu face exact invers: nu câştigă nimeni, nimic nu se rezolvă, toată lumea se întoarce de unde a plecat, iar autorul ridică din umeri: „Aşa-i viaţa.”
Adică: viaţa reală nu e epopee. Viaţa e comedie. Şi e mai sănătos s-o vezi aşa. Altfel, ai să vezi, o iei razna.
Exerciţiul haios al zilei
Compune „Epopeea Şcolii Tale”
Reguli:
- Alege un erou: un coleg, un prof, secretara, portarul, un copil de la clasa a VI-a.
- Alege un duşman „supranatural”: test neanunţat, wifi picat, imprimanta mereu stricată.
- Include un înger sau un drac care comentează exagerat.
- Scrie solemn, de parcă ai descrie Troia — dar despre lucruri absolut banale.
Exemplu pentru tine, Filip:
„Porni-se-a Mara-n zori spre şcoala mare,
că tema-n caiet lipsea — ca de-obicei, firesc.
Şi dracul zise: «Las’ că scapi şi azi, copilule isteţ!»
Dar îngerul, din colţ, oftă: «Nu cred, măi dragă… azi e test.»”
Dacă ai zâmbit, ai înţeles perfect umorul lui Budai-Deleanu.
-
Gabi Bartic este CEO Brio, absolventă de ştiinţe socio-umane, cu o vastă experienţă în Comunicare, Media şi Advertising. În ultimii 7 ani s-a dedicat educaţiei, lucrând alături de profesorul Dragoş Iliescu, la prima platformă de evaluare educaţională standardizată. Gabi Bartic crede cu tărie în necesitatea unei abordări transformaţionale şi responsabile în educaţie, care să permită fiecărui elev să devină cea mai bună versiune a sa.
CITEŞTE ŞI:
Literatura română veche povestită copilului meu | Episodul 1: Prima poezie românească
Literatura română veche povestită copilului meu | Episodul 2: Letopiseţele sau primii noştri povestitori care nu ştiau încă ce e literatura
Literatura română veche povestită copilului meu | Episodul 3: Şcoala Ardeleană sau momentul în care ne-am uitat în oglindă şi am zis „Suntem latini!”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
