În emisiunea „Viitor pentru România”, difuzată de Prima News, un avocat specializat în legislaţie educaţională a afirmat că funcţia de director de şcoală în România este construită astfel încât persoana care o ocupă are trei centre de comandă simultan: primăria, inspectoratul şi părinţii, ceea ce determină o stare permanentă de presiune şi un conflict sistemic între atribuţiile managerului şi aşteptările sociale.
În sistemul românesc de educaţie, funcţia de director de şcoală este caracterizată de un nivel ridicat de responsabilitate administrativă, juridică şi managerială, în timp ce pârghiile de control şi influenţă sunt împărţite între autorităţi diferite. În cadrul emisiunii „Viitor pentru România” de la Prima News, un avocat care a analizat situaţia directorilor de şcoli a explicat că această structură îngreunează funcţionarea instituţiei.
„Directorul are trei şefi: primarul, inspectoratul şi părinţii. Nici unul dintre ei nu e elevul”, a declarat avocatul Alexandru Bajdechi, în emisiune.
În prezent, directorul unei unităţi de învăţământ din România este responsabil de:
- execuţia bugetului şcolii;
- resursa umană;
- managementul curricular şi administrativ;
- implementarea politicilor educaţionale naţionale;
- relaţia cu părinţii.
Cu toate acestea, finanţarea se face prin autoritatea locală, controlul aplicării normelor educaţionale prin inspectorat, iar presiunea socială este exercitată de părinţi. În cadrul emisiunii, avocatul a explicat că această distribuţie a responsabilităţilor poate genera situaţii conflictuale. „Directorul este chemat să răspundă în faţa tuturor, dar nu are putere reală de decizie în raport cu niciunul”, a afirmat acesta.
Directorul, în centrul conflictelor dintre comunitate şi instituţie
Potrivit avocatului, directorii ajung să se confrunte cu situaţii care depăşesc atribuţiile manageriale, în special în contextul tensiunilor locale. „Directorul este prins în presiuni politice, administrative şi sociale care nu ţin de şcoală, ci de interese externe”, a mai spus acesta în emisiune.
În unele cazuri, numirea directorului sau menţinerea lui în funcţie poate depinde de negocieri politice locale, ceea ce creşte riscul ca decizia managerială să fie influenţată de factori care nu au legătură cu elevul şi procesul de educaţie.
Birocraţie ridicată şi timp redus pentru activitatea pedagogică
În cadrul emisiunii de la Prima News, invitatul a explicat că un director de şcoală este suprasolicitat cu sarcini administrative. Potrivit acestuia, volumul mare de documente, rapoarte şi proceduri impuse de sistemul educaţional reduce timpul disponibil pentru activităţi legate de calitatea procesului de învăţare.
„Directorul nu mai are timp să fie lider educaţional, pentru că este obligat să fie administrator birocratic”, a spus avocatul, la „Viitor pentru România”.
Această situaţie determină o reacţie de „conservare” a sistemului: directorii nu mai propun schimbări majore, evită conflictele şi optează pentru menţinerea status quo-ului, din cauza limitărilor de timp şi resurse.
Consecinţe asupra elevilor şi procesului de învăţare
Conform discuţiei din emisiune, efectele asupra elevilor sunt indirecte, dar semnificative. Atunci când directorul este ocupat preponderent cu sarcini administrative, în detrimentul unui rol de leadership educaţional, şcoala funcţionează în mod mecanic, fără să aibă capacitatea de a implementa programe noi sau de a interveni eficient în zonele problematice.
„Directorul ajunge să fie managerul unei instituţii care funcţionează administrativ, dar nu are capacitate reală de inovaţie”, a explicat avocatul.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
