România se află într-o zonă de risc privind sustenabilitatea sistemului public de pensii, pe fondul îmbătrânirii rapide, emigrării masive a forţei de muncă, muncii informale şi presiunilor bugetare tot mai mari. Numai printr-o combinaţie de disciplină fiscală şi stimulare a economisirii private, sistemul de pensii poate rămâne viabil şi poate garanta o bătrâneţe demnă pentru generaţiile viitoare, consideră specialiştii Romanian Economic Monitor (RoEM)-UBB FSEGA, proiect de cercetare al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.
„România a făcut paşi importanţi pentru corectarea dezechilibrelor sistemului public de pensii: mecanisme automate de indexare, egalizarea vârstelor de pensionare şi recalcularea drepturilor. Într-o perioadă în care în România cresc costurile de finanţare a datoriei publice şi deficitul bugetar, iar în paralel se dublează deficitul fondului de pensii, se creează o povară dublă: pe de o parte, statul trebuie să încerce să majoreze veniturile şi să reducă o serie de cheltuieli bugetare, iar pe de altă parte se confruntă cu o creştere constantă a cheltuielilor sociale şi a costurilor de finanţare. Cu alte cuvinte, chiar dacă bugetul statului ar fi echilibrat în prezent, ar fi totuşi necesare măsuri corective pentru a diminua presiunile viitoare ale sistemului de pensii. În lipsa unor măsuri suplimentare, finanţarea sistemului de pensii va continua să depindă de transferuri masive de la bugetul de stat – o povară dificil de susţinută într-un context de consolidare fiscală”, explică Béla-Gergely Rácz, prodecan UBB-FSEGA, cercetător al echipei RoEM.
Sistemul public de pensii actual este de tip „pay as you go” (generaţia activă contribuie la plata pensiilor curente), completat de sistemul de pensii private, Pilonul II obligatoriu şi Pilonul III facultativ. În ultimii ani, presiunile demografice, îmbătrânirea populaţiei şi creşterea cheltuielilor sociale au forţat statul să intervină prin reforme majore: în septembrie 2023 a fost modificat regimul pensiilor speciale, iar în noiembrie 2023 a intrat în vigoare o reformă amplă a pensiilor publice, aliniată cu PNRR şi recomandările Comisiei Europene, consideră economiştii RoEM-UBB FSEGA. Reforma prevede recalcularea drepturilor de pensie pe baza unui sistem de punctaj, indexarea automată cu inflaţia şi salariile, egalizarea vârstei de pensionare pentru femei şi bărbaţi (65 de ani până în 2035) şi corelarea directă cu speranţa de viaţă.
Evoluţia cheltuielilor şi contribuţiilor
În 2022, cheltuielile brute cu pensiile publice, inclusiv cele speciale, au reprezentat aproximativ 8,5% din PIB. Proiecţiile din raportul privind îmbătrânirea populaţiei, publicat de Ministerul Finanţelor în 2024, arată o creştere până la 10,6% din PIB în 2030 şi un vârf de 10,6% în 2046. După această perioadă, pe fondul reformelor din 2023 şi al scăderii populaţiei, cheltuielile ar urma să se reducă treptat la 7,6% din PIB în 2070.
În ceea ce priveşte veniturile, în 2022, contribuţiile la fondul public de pensii au însumat 6% din PIB, urmând să se stabilizeze în jurul valorii de 5,2% din PIB în perioada 2040-2070. Diferenţa dintre cheltuieli şi contribuţii a generat un deficit structural semnificativ, de 2,5% din PIB, în 2022, care se va adânci până la 5,4%, în 2047, pentru ca ulterior – ca urmare a reformelor şi reducerii numărului de pensionari – să se diminueze spre 2,4% din PIB în 2070, revenind astfel la nivelul actual.
Mai puţini contributori, mai mulţi pensionari
Sustenabilitatea unui sistem de pensii de tip „pay as you go” depinde în mod direct de raportul dintre contributori şi beneficiari. În anul 2022, România avea aproximativ 5 milioane de pensionari în sistemul public şi 7,7 milioane de salariaţi activi, conform datelor Eurostat (a cărui metodologie include şi persoanele care desfăşoară activităţi independente, precum şi pe cele care lucrează în sectorul informal, iar colectarea datelor se bazează pe un eşantion de gospodării), iar potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), numărul angajaţilor este de aproximativ 5,3 milioane (metodologia INS se bazează pe date administrative şi include doar persoanele salariate, nu şi lucrătorii pe cont propriu, lucrătorii agricoli individuali sau cei care muncesc „la negru”).
Până în 2070, proiecţiile din raportul Ministerului Finanţelor privind îmbătrânirea populaţiei indică o scădere a numărului de salariaţi la 5,6 milioane, conform metodologiei Eurostat, şi la 4,2 milioane, conform metodologiei INS, ca urmare a emigrării şi a diminuării populaţiei active, în timp ce numărul pensionarilor s-ar reduce la 3,96 milioane, pe fondul creşterii vârstei de pensionare. Totuşi, spun economiştii RoEM, raportul de dependenţă rămâne ridicat, deoarece ambele categorii scad într-un ritm similar.
Astfel, rata de dependenţă a sistemului de pensii (SDR, System Dependency Ratio), calculat ca raportul dintre numărul de pensionari şi numărul de angajaţi, va creşte de la 65% în 2022 la 86% în 2050, urmând să se reducă uşor la 71% în 2070. În paralel, rata de dependenţă la vârste înaintate (OADR, old-age dependency ratio) – mărimea populaţiei de 65+ ani raportat la cea de 20-64 ani – va urca de la 33% în 2022 la 55% în 2050, rămânând apoi aproape constant până în 2070.
„Această rată oferă o imagine şi mai sumbră dacă în numitor nu luăm în calcul toţi angajaţii, ci doar pe cei care plătesc contribuţii. În acest caz, valorile estimate ale ratei de dependenţă a sistemului sunt de 95% în 2030 şi de 97% în 2070. Acest lucru, din punct de vedere tehnic, înseamnă că un angajat care plăteşte contribuţii ar trebui să susţină un pensionar din contribuţia sa. Cu alte cuvinte, o populaţie activă tot mai redusă va trebui să susţină un număr tot mai mare de pensionari – un dezechilibru structural alimentat de îmbătrânirea populaţiei, scăderea natalităţii şi emigrarea masivă a forţei de muncă după aderarea la UE”, explică Béla-Gergely Rácz.
Provocările finanţării sistemului de pensii
În momentul de faţă, conform economiştilor RoEM-UBB FSEGA, principalele provocări ale finanţării sistemului de pensii sunt: demografia nevaforabilă, piaţa muncii şi contributivitatea limitată, structura sistemului public de pensii şi pensiile speciale, sistemul pensiilor private. Demografia nefavorabilă se referă la îmbătrânirea accelerată a populaţiei şi la migraţia amplă a forţei de muncă: ponderea persoanelor de peste 65 de ani este estimată să crească de la 33% în 2022 la aproximativ 55% în 2050 şi la 56% în 2070, iar potrivit statisticilor Eurostat şi OECD, aproximativ 20% din populaţia activă lucrează în străinătate, ceea ce reduce baza de contributori.
„Repatrierea acestora rămâne incertă şi în condiţiile în care salariile locale sunt puţin competitive. De asemenea, tinerii iau tot mai mult în calcul plecarea din ţară. Conform unui studiu realizat în 2024 de Fundaţia Friedrich Ebert Stiftung, jumătate din tinerii din România iau în considerare varianta de a emigra într-o altă ţară pe o perioadă mai lungă. La acestea se adaugă şi presiunea suplimentară semnificativă generată de cei aproximativ 2 milioane de români născuţi între 1967 şi 1969, baby boom-ul de după publicarea decretului care interzicea întreruperile de sarcină, care vor intra la pensie după 2030, amplificând considerabil povara asupra sistemului”, spune Levente Szász, coordonatorul proiectului de cercetare RoEM.
Datele specialiştilor RoEM-UBB FSEGA arată că, în România, rata de ocupare este redusă la vârste mature, rata de activitate fiind printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, pensionarea anticipată rămâne atractivă, iar stimulentele pentru continuarea activităţii sunt modeste. În ceea ce priveşte munca informală, evaziunea fiscală rămâne ridicată, iar o parte semnificativă a populaţiei nu contribuie la sistemul de pensii. În plus, există o migraţie ridicată a profesioniştilor: plecarea medicilor, inginerilor şi a altor specialişti reduce baza salarială medie şi, implicit, veniturile fondului de pensii.
În ceea ce priveşte pensiile speciale, deşi reforma din 2023 a redus multe privilegii, anumite categorii (militari, magistraţi, funcţionari) continuă să se pensioneze anticipat şi să beneficieze de pensii mari. Cheltuielile aferente acestora au fost de 1,2% din PIB în 2022, iar reforma din 2023 prevede o scădere treptată până la 0,4% din PIB în 2070. Totuşi, precizează economiştii RoEM, menţinerea acestor diferenţe afectează percepţia de echitate şi încrederea în sistem. De asemenea, formula de punctaj este una generoasă: pensiile sunt determinate pe baza punctelor de contributivitate, indexate anual cu rata inflaţiei şi cu 50% din creşterea reală a salariilor. În contextul unei inflaţii ridicate, acest mecanism poate accelera creşterea cheltuielilor peste nivelul estimat.
În privinţa pensiilor private – Pilonul II şi Pilonul III –, contribuţia la Pilonul II, introdus în 2008, era anul trecut de 4,75% din salariul brut şi va ajunge la 5% în următorii ani. Peste 8 milioane de români contribuie la cele şapte fonduri private, care administrează împreună 166,2 miliarde de lei. Autorităţile pregătesc modificări pentru a limita retragerile în numerar şi pentru a institui plăţi regulate, în acord cu cerinţele de aderare la OECD.
„În teorie, Pilonul II ar trebui să reducă presiunea asupra sistemului public, dar populaţia este în continuare reticentă din cauza performanţelor fondurilor, volatilităţii pieţelor şi nivelului scăzut al educaţiei financiare. Contribuţiile rămân prea mici pentru a compensa integral pensiile publice. Pilonul III (facultativ) este mai modest – 680.000 de contribuitori şi active de 865 de milioane de euro –, cu o creştere estimată la 0,04% din PIB până în 2070. Deşi beneficiile fiscale există, impactul rămâne limitat. Iar pentru actualii pensionari, pensia de stat continuă să fie principala sursă de venit”, spune Tamás Bukur, cercetător invitat al RoEM.
Perspectivele vieţii profesionale în viitor
Cât vom munci şi cât vom trăi la pensie devin întrebări centrale pentru români. Potrivit raportului privind îmbătrânirea demografică, cariera profesională se va prelungi, dar şi perioada de viaţă post-pensionare va fi mai lungă. Astfel, durata medie a carierei va creşte de la 35,4 ani în 2022, la 39 de ani în 2070, ca urmare a reformei pensiilor din 2023, care majorează gradual vârsta de pensionare a femeilor la 65 de ani până în 2035, egalând-o cu cea a bărbaţilor. Noua lege oferă şi bonusuri de stabilitate pentru cei care lucrează peste perioada completă de cotizare. Durata medie a vieţii la pensie va creşte de la 18,3 ani în 2022, la 24,6 ani în 2070, pe fondul creşterii speranţei de viaţă la 83,3 ani pentru bărbaţi şi 88,5 ani pentru femei. Vârsta efectivă de ieşire din activitate va ajunge la circa 64 de ani în 2040, odată cu limitarea pensionărilor anticipate şi introducerea penalităţilor mai mari pentru retragerea timpurie.
„Conform raportului privind îmbătrânirea populaţiei, adecvarea pensiilor rămâne o provocare majoră. Raportul dintre pensiile publice medii şi salariile medii era de 34% în 2022, urmând să scadă la 29% în 2070. Şi mai îngrijorător, rata de înlocuire a pensiilor publice – raportul dintre prima pensie şi ultimul salariu – va coborî în aceeaşi perioadă de la 36% la doar 24%. Cu alte cuvinte, conform acestui raport, în 2070 un pensionar va primi, în medie, o pensie publică egală cu doar un sfert din ultimul său salariu. Această reducere rezultă din aplicarea strictă a principiului contributivităţii şi eliminarea unor avantaje din vechea lege”, explică Tamás Bukur.
În prezent, peste 16% dintre românii de peste 65 de ani sunt expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială – una dintre cele mai ridicate rate din Uniunea Europeană, conform statisticilor OECD. Scăderea ratelor de înlocuire riscă să agraveze această problemă, chiar dacă reformele recente aduc indexări mai generoase pentru pensiile mici, susţin economiştii RoEM-UBB FSEGA.
Măsuri necesare pentru întărirea sustenabilităţii
Pentru un sistem de pensii viabil pe termen lung, specialiştii RoEM-UBB FSEGA recomandă adoptarea unor politici coerente pe mai multe direcţii:
1. Creşterea ratei de ocupare: o piaţă a muncii mai incluzivă, care să încurajeze munca la vârste mature, poate reduce presiunea pe sistem. Iar oferirea de simulente angajatorilor şi încurajarea recalificării lucrătorilor seniori sunt esenţiale în acest sens.
2. Combaterea muncii informale prin controale mai ferme, digitalizare şi scăderea fiscalităţii pentru salariile mici, ceea ce poate reduce evaziunea şi poate lărgi astfel baza de contribuţii.
3. Reforma pensiilor speciale prin eliminarea sau transformarea lor într-un sistem contributiv ceea ce ar îmbunătăţi echitatea socială şi ar economisi resurse.
4. Educaţie financiară: o cultură a economisirii pe termen lung ar creşte interesul pentru pensiile private, completând veniturile la vârsta pensionării.
5. Eficientizarea administrării prin digitalizarea proceselor, reducerea birocraţiei şi realizarea de audituri periodice ceea ce poate reduce costurile şi preveni erorile administrative.
„În anii şi deceniile următoare, sistemul public de pensii va fi supus unor presiuni tot mai mari, ceea ce va duce la o creştere semnificativă a deficitului său. Mai precis, deficitul fondului public de pensii, raportat la PIB, este estimat să se dubleze până în 2047. O ameliorare este anticipată abia după 2047, iar în jurul anului 2070 nivelul dezechilibrului ar putea reveni la situaţia de astăzi. Doar prin disciplină fiscală şi consolidarea economisirii private sistemul de pensii îşi poate păstra sustenabilitatea şi poate rămâne funcţional pe termen lung”, concluzionează cercetătorii echipei RoEM-UBB FSEGA.
Despre Romanian Economic Monitor:
Romanian Economic Monitor este un proiect de cercetare al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prin care cei şase cercetători ai universităţii implicaţi în acest demers ştiinţific publică o serie de date economice în forma unor infografice interactive, menite să arate o imagine comprehensivă, actualizată în timp real, a situaţiei economice din România. Scopul proiectului este informarea clară şi precisă a românilor în privinţa evoluţiei economiei, bazată pe surse de date credibile şi verificate, dar şi oferirea unui sprijin real factorilor decizionali din politica şi economia românească, prin realizarea şi actualizarea frecventă a analizei situaţiei economice, şi oferirea unui punct de pornire pentru realizarea unor scenarii de previziune, care să ajute funcţionarea eficientă a economiei.
Despre FSEGA:
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) este cea mai mare facultate din ţară şi una dintre cele mai puternice şcoli româneşti în zona economie şi afaceri, oferind servicii ştiinţifice şi educaţionale prin programe de licenţă, masterat, doctorat, executive education, respectiv prin programe de cercetare avansată, consultanţă şi dezvoltare sustenabilă. Aproape 9.000 de studenţi nivel licenţă, masteranzi şi doctoranzi beneficiază de oferta educaţională, didactică şi instituţională a celor 386 de cadre didactice titulare şi asociate, atât în Cluj-Napoca, cât şi în cadrul extensiilor de la Reşiţa, Sfântu Gheorghe şi Sighetul Marmaţiei. Începând din 30 iunie 2021, UBB, prin intermediul FSEGA, a devenit membru permanent cu drepturi depline al European Foundation for Management Development (EFMD), fiind singura instituţie de învăţământ superior din România cu acest statut. EFMD administrează sistemul EFMD Quality Improvement System (EQUIS), unul dintre cele mai importante mecanisme de asigurare şi certificare a calităţii, respectiv de acreditare la nivel internaţional a instituţiilor de învăţământ superior în domeniile administrării afacerilor şi managementului.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
