Memoriile Prinţesei Ecaterina Caradja Cantacuzino, una dintre personalităţile remarcabile ale României secolului XX au fost lansate în premieră în limba română, în prezenţa a aproximativ 500 de persoane, în cadrul unui eveniment organizat de Asociaţia Caradja Cantacuzino la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei.
Locul ales pentru lansare a avut o semnificaţie aparte: este palatul în care Ecaterina Caradja Cantacuzino a trăit până la căsătoria cu Constantin Caradja. Astfel, la mai bine de un secol distanţă, povestea sa s-a întors simbolic acasă.
Evenimentul, găzduit la Muzeul Naţional "George Enescu", i-a avut ca invitaţi pe istoricul Georgeta Filitti, care semnează şi prefaţa ediţiei în limba română, Damian Anfile şi Ovidiu Neacşu, alături de Prinţesa Brianna Caradja şi Maximilien Caradja Johnson.
O autobiografie publicată pentru prima dată în limba română
Volumul "Ecaterina Caradja Cantacuzino. O autobiografie", apărut la Editura Litera, aduce pentru prima dată cititorilor români traducerea autobiografiei Catherine Caradja from Romania, o mărturie la persoana întâi despre un destin care traversează aproape întregul secol XX.
Ecaterina Caradja Cantacuzino s-a născut la Bucureşti, în 1893, fiind fiica Prinţesei Irina Cantacuzino şi a Prinţului Radu Kretzulescu şi nepoata lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit "Nababul".
Viaţa ei pare desprinsă dintr-un scenariu de film: răpită de tată la numai trei ani şi dusă într-un orfelinat din Anglia sub un nume fals, a fost regăsită de familie la vârsta de 16 ani. Avea să traverseze două războaie mondiale, instaurarea comunismului, exilul în Statele Unite şi, în cele din urmă, întoarcerea în România după 1990. A murit în 1993, la vârsta de 100 de ani.
"Îngerul din Ploieşti" şi mama a mii de copii orfani
O parte importantă a vieţii Ecaterinei Caradja Cantacuzino a fost dedicată acţiunilor umanitare. A continuat activitatea filantropică începută de mama sa la Leagănul "Sfânta Ecaterina", care avea să devină cel mai mare orfelinat din România secolului trecut.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a ajutat peste 1.000 de aviatori americani luaţi prizonieri în urma bombardamentelor de la Ploieşti din august 1943, gesturile sale aducându-i numele de "Îngerul din Ploieşti". Pentru ajutorul acordat aviatorilor americani, în 1977 a primit Medalia de Onoare "George Washington".
"Alături de Brianna Caradja, sunt singura care a cunoscut-o pe Tincuţa. Eu aş cere ca acest model reprezentat de această prinţesă să fie popularizat, pentru că a reprezentat un model pentru societatea românească. Hai să ne întoarcem puţin în istorie şi să luăm exemple. Mai sunt şanse să ne redresăm şi să mai apară astfel de oameni printre noi", a spus Georgeta Filitti, istoric, editor, cercetător, membru de onoare al Academiei Române.
O poveste spusă chiar de Ecaterina Caradja
Autobiografia are şi o istorie aparte. Ecaterina Caradja a început să îşi dicteze amintirile în 1973, la vârsta de 80 de ani. Manuscrisul a trecut printr-un proces îndelungat de lucru, iar abia în ianuarie 1991 autoarea şi-a dat acordul pentru publicarea lui.
Cartea păstrează perspectiva directă şi vocea Ecaterinei Caradja, reconstruind nu numai evenimentele extraordinare pe care le-a traversat, ci şi experienţele personale care i-au modelat caracterul şi alegerile.
"Ecaterinei Caradja i-a zâmbit moartea la trei ani. Găsiţi în carte că ea simţea că îi zâmbeşte moartea şi când a scăpat din internatul acela din Imperiul Britanic şi a fugit în ţară, dar simţind încă în ceafă răsuflarea bestiei care îi era tată, crezând că în orice moment poate să apară să o răpească din nou sau chiar mai rău", a afirmat Damian Anfile, teolog, pasionat de istorie.
Recuperarea unei moşteniri
Pentru Asociaţia Caradja Cantacuzino, apariţia autobiografiei în limba română reprezintă mai mult decât un demers editorial. Este parte dintr-un proiect mai amplu de recuperare şi transmitere către generaţiile actuale a unei moşteniri istorice şi umane.
În acest spirit, toate fondurile provenite din drepturile de autor vor fi folosite pentru restaurarea Conacului Ecaterinei Caradja de la Nedelea, judeţul Prahova, şi transformarea acestuia în muzeu, aşa cum a anunţat Asociaţia cu ocazia lansării volumului.
"Pentru noi, această carte nu este un punct final, ci un început. Ecaterina şi-a pierdut casele, ţara şi aproape totul, dar nu şi demnitatea. A readuce la viaţă conacul de la Nedelea şi a-l transforma în muzeu înseamnă să-i redăm un loc în memoria ţării pe care a iubit-o până la capăt. Asta e misiunea noastră: să nu lăsăm uitarea să câştige", a spus Maximilien Caradja Johnson, preşedinte al Asociaţiei "Caradja Cantacuzino".
"O chema Ecaterina, la fel ca leagănul pe care familia l-a ridicat pentru copiii orfani. Pentru lume a fost «Îngerul din Ploieşti». Pentru mine a fost, pur şi simplu, bunica, femeia care m-a învăţat că demnitatea nu se confiscă. O aduc acum acasă, prin cuvintele ei", a subliniat Brianna Caradja, vicepreşedinte al Asociaţiei Caradja Cantacuzino.
Lansarea de la Palatul Cantacuzino a readus în atenţia publicului nu doar destinul unei femei excepţionale, ci şi o parte mai puţin cunoscută a istoriei României.
De la copilul care şi-a petrecut primii ani într-un orfelinat din Anglia la femeia care avea să devină mamă pentru mii de copii orfani, de la "Îngerul din Ploieşti" la cei aproape patru decenii de exil în Statele Unite şi întoarcerea în România la finalul vieţii, autobiografia Ecaterinei Caradja Cantacuzino este mărturia unui secol de istorie trăit la persoana întâi. La 133 de ani de la naşterea ei, povestea Ecaterinei Caradja Cantacuzino revine astfel în locul din care a pornit şi, pentru prima dată, poate fi citită în limba română.
Medikatv.ro
