Pregătirea pentru insolvenţă: cum poate fi redus riscul atragerii răspunderii administratorului

Pregătirea pentru insolvenţă: cum poate fi redus riscul atragerii răspunderii administratorului

Intrarea unei societăţi în insolvenţă nu atrage, prin ea însăşi, răspunderea personală a administratorului pentru datoriile acesteia. Eşecul unei afaceri sau imposibilitatea societăţii de a-şi achita datoriile nu reprezintă automat fapte imputabile organelor sale de conducere.

Cu toate acestea, deschiderea procedurii insolvenţei determină o analiză retrospectivă a activităţii societăţii şi a modului în care aceasta a fost administrată. Din acest motiv, pregătirea pentru insolvenţă nu ar trebui să înceapă cu redactarea cererii adresate tribunalului, ci cu o verificare atentă a situaţiei juridice, contabile, fiscale şi patrimoniale a societăţii.

Această verificare este cu atât mai importantă în contextul modificărilor aduse Legii nr. 85/2014 prin Legea nr. 239/2025, care au consolidat mecanismele privind identificarea cauzelor insolvenţei şi atragerea răspunderii persoanelor care au contribuit la apariţia acesteia.

Când poate răspunde administratorul pentru insolvenţa societăţii?

Potrivit art. 169 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al societăţii ajunse în insolvenţă să fie suportat de membrii organelor de administrare şi conducere, de persoanele care exercită controlul asupra deciziilor financiare sau operaţionale ale debitorului, indiferent de calitatea formală deţinută, precum şi de alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă.

Răspunderea este însă limitată la prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta imputată persoanei respective.

Printre faptele avute în vedere de lege se numără folosirea bunurilor sau creditelor societăţii în interes propriu ori al altei persoane, continuarea în interes personal a unei activităţi care conducea în mod vădit la încetarea plăţilor, ţinerea unei contabilităţi fictive sau neconforme cu legea, ascunderea ori deturnarea activelor, majorarea fictivă a pasivului, utilizarea unor mijloace ruinătoare de finanţare sau plata preferenţială a unui creditor în dauna celorlalţi.

Prin urmare, insolvenţa nu generează automat răspunderea administratorului. Ceea ce devine relevant este modul în care societatea a fost administrată înainte de insolvenţă şi contribuţia unei anumite conduite la apariţia sau agravarea acesteia.

De ce trebuie verificată contabilitatea înainte de deschiderea procedurii?

Unul dintre cele mai sensibile aspecte din perspectiva art. 169 îl reprezintă evidenţa contabilă, iar modificările legislative intrate în vigoare în decembrie 2025 au accentuat semnificativ importanţa acesteia. Astfel, in cazul nepredării documentelor contabile către administratorul sau lichidatorul judiciar, legea prezumă atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

Mai mult, în cazul nedepunerii culpabile a situaţiilor financiare şi/sau al neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor de depunere a declaraţiilor fiscale anterior deschiderii procedurii, se prezumă, până la proba contrară, că nu a fost ţinută contabilitatea în conformitate cu legea.

În aceste condiţii, înainte de depunerea cererii de insolvenţă este recomandabilă o verificare completă a situaţiei contabile şi fiscale: depunerea situaţiilor financiare şi a declaraţiilor fiscale, inventarierea patrimoniului, evidenţa stocurilor şi a mijloacelor fixe, reconcilierea creanţelor şi datoriilor, evidenţa avansurilor şi existenţa documentelor justificative pentru operaţiunile înregistrate.

Scopul nu este „cosmetizarea” situaţiei societăţii înainte de insolvenţă, ci asigurarea faptului că realitatea economică este reflectată corect în contabilitate şi că operaţiunile societăţii pot fi explicate şi documentate.

Ce alte operaţiuni ar trebui analizate?

Verificarea nu trebuie limitată la contabilitate. Înainte de deschiderea procedurii este recomandabil să fie revizuite şi operaţiunile patrimoniale relevante din perioada anterioară, în special tranzacţiile cu asociaţii sau societăţile afiliate, transferurile de active, împrumuturile intra-grup, plăţile neobişnuite ori preferenţiale şi operaţiunile care au determinat o diminuare semnificativă a patrimoniului.

Această analiză este cu atât mai relevantă în contextul modificărilor din 2025 intrucat art. 169 include în prezent şi transferarea activelor sau a unei părţi semnificative din întreprinderea unui debitor aflat în dificultate financiară către o persoană strâns legată, în condiţiile prevăzute de lege, atunci când operaţiunea urmăreşte continuarea activităţii prin intermediul unei noi entităţi şi sustragerea activelor de la urmărirea creditorilor.

Totodată, raportul privind cauzele insolvenţei trebuie să analizeze inclusiv operaţiunile de diminuare a averii debitorului efectuate în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii, actele încheiate cu persoane strâns legate de debitor şi măsurile adoptate de organele statutare pentru prevenirea insolvenţei sau a falimentului.

Insolvenţa trebuie pregătită înainte de depunerea cererii

Atunci când insolvenţa devine previzibilă, este recomandabil ca administratorii să efectueze, împreună cu avocaţii şi specialiştii financiar-contabili, o verificare prealabilă a situaţiei societăţii. Aceasta ar trebui să vizeze, în principal, caracterul complet şi actualizat al evidenţei contabile şi fiscale, existenţa documentelor justificative, precum şi documentarea corespunzătoare a operaţiunilor relevante din perioada anterioară insolvenţei.

Eventualele erori contabile, declaraţii nedepuse, documente lipsă sau alte deficienţe care pot fi remediate în mod legal ar trebui identificate şi, după caz, corectate înainte de deschiderea procedurii. Scopul nu este „cosmetizarea” situaţiei societăţii, ci asigurarea unei evidenţe complete şi coerente, care să reflecte situaţia reală şi să permită justificarea modului în care societatea a fost administrată.

O astfel de verificare este cu atât mai importantă cu cât atragerea răspunderii poate avea consecinţe care depăşesc suportarea unei părţi din pasivul societăţii, legea instituind inclusiv interdicţii privind exercitarea funcţiei de administrator şi participarea la alte societăţi. Prin urmare, pregătirea insolvenţei nu trebuie confundată cu simpla pregătire a cererii de deschidere a procedurii.

 

 

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.

Află mai multe despre
Recomandările editorilor
Ultima oră