Carmen Croitoru, director general al Institutului Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală (INCFC), care a lansat miercuri Barometrul de Consum Cultural pe 2024, avertizează, într-un interviu pentru News.ro, că din cauza austerităţii "există riscul să nu mai putem vorbi despre o creştere a consumului cultural, în special în spaţiul public". "În afara susţinerii instituţiilor publice de cultură, nivelul de consum cultural se află în riscul unei scăderi şi mai abrupte", atrage atenţia Croitoru, care subliniază că "rezultatele obţinute prin studiu arată nevoia elaborării unor politici publice integrate, menite să susţină iniţiativele educaţionale". A crescut foarte mult consumul de muzică, participarea la spectacole de teatru a rămas la nivelul anului anterior, 45% dintre respondenţi au citit săptămânal ziare sau reviste iar singura creştere pe care o arată datele Barometrului la nivelul anului trecut este vizionarea unui film în cinematograf, în afara festivalurilor.
News.ro: În fiecare an, atunci când lansaţi Barometrul de Consum Cultural, trageţi un semnal de alarmă. Ne uimesc cifrele, răspunsurile, nivelul consumului cultural în rândul publicului, tot mai scăzut în unele domenii. Ce aţi remarcat de-a lungul carierei dvs, cum a evoluat acest consum?
Carmen Croitoru: Prin toate ediţiile publicate, Barometrul de Consum Cultural a pus o oglindă societăţii româneşti, o sinteză a singurei cercetări de acest tip din ţară, realizată anual, care oferă o imagine comparativă a tendinţelor şi transformărilor din domeniul cultural. Studiul nu urmăreşte să surprindă excepţionalul, ci porneşte de la anumite ipoteze, pe care cercetătorii INCFC le testează. Rezultatele reuşesc uneori să fie surprinzătoare, în sensul că pot sau nu confirma acele ipoteze.
Mai potrivit este să vorbim de o dinamică a practicilor de consum cultural deoarece acelaşi tip de consum poate avea perioade de creştere sau descreştere în funcţie de anumite cauze şi ceea ce ne propunem noi este să identificăm aceste cauze, oferind totodată soluţii pentru decidenţi.
Din analizele consumului cultural la nivelul ultimilor zece ani se confirmă ipoteza în ceea ce priveşte transformările culturale actuale şi se evidenţiază o restructurare treptată a sistemului de valori. Relaţiile de prietenie, sociabilitatea şi modurile de petrecere a timpului liber au dobândit o importanţă crescută, fapt care indică consolidarea unor orientări culturale centrate pe autorealizare, autonomie şi valorizarea experienţelor personale. Totodată, se observă o tranziţie de la consumul cultural direct, desfăşurat în spaţiul public, către un consum cultural indirect, practicat în spaţii non-publice şi frecvent mediat de tehnologii clasice (radio, televiziune) sau de noile tehnologii (internet).
Cum s-au schimbat obiceiurile românilor faţă de anul precedent? Cum aţi caracteriza anul 2024, din punctul de vedere al consumului din spaţiul public şi cel non-public?
C.C.: Raportându-ne la datele legate de consumul cultural public şi non-public, obiceiurile românilor nu au suferit modificări majore, e nevoie de o perioadă mai îndelungată sau de schimbări bruşte în societate pentru a avea fluctuaţii de cifre.
Se păstrează interesul crescut pentru monumente istorice sau situri arheologice (66% în 2024 - 67% în 2023) şi muzee, expoziţii sau galerii de artă (45% în 2023 şi 42% în 2024). Participarea la spectacole de teatru a rămas la nivelul anului anterior, de 25%. În spaţiul non-public, datele Barometrului de Consum Cultural 2024 arată că 45% dintre respondenţi au citit săptămânal ziare sau reviste, fie în format tipărit, fie digital, 26% au citit cărţi şi 7% declară că au ascultat săptămânal cărţi în format audio. Nivelul de interes legat de conţinuturile online cu valenţe culturale se situează la 40% pentru vizitarea website-urilor unor instituţii precum muzee, biblioteci sau teatre şi 34% pentru achiziţionarea de produse sau creaţii culturale. De altfel, în ultimii zece ani a crescut foarte mult consumul de muzică - în general: la calculator, la radio, TV, telefon, online etc. - şi de conţinuturi media prin intermediul internetului.
Pentru că Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală furnizează specialiştilor aceste date fundamentate ştiinţific, cum se traduc cifrele în programele şi acţiunile lor? S-a văzut o îmbunătăţire a consumului cultural şi dacă da, în ce sectoare ale culturii mai precis?
C.C.: Cred că din acest punct de vedere putem afirma că „tragem un semnal de alarmă”, ca să vă citez. În primul capitol al Barometrului de Consum Cultural 2024, „Rolul culturii şi al educaţiei culturale”, autorii subliniază absenţa unor politici culturale coerente şi a unei finanţări adecvate, care reprezintă factori esenţiali pentru asigurarea unui impact real şi durabil al culturii asupra societăţii. Rezultatele obţinute arată nevoia elaborării unor politici publice integrate, menite să susţină iniţiativele educaţionale, să stimuleze colaborarea interinstituţională şi să promoveze parteneriate sustenabile între domeniile culturii, educaţiei şi comunităţii.
Dacă facem o apreciere pozitivă asupra consumului cultural, trebuie să menţionăm vizitarea cel puţin o dată pe an a unui monument istoric sau a unui sit arheologic, care în 2013 înregistra un procent de 30% şi care a crescut până la 67% în 2022 şi 2023, ca pentru anul 2024 să vorbim de 66%. Vizitarea unui muzeu, expoziţie sau galerie de artă a crescut de la 36% în 2014, până la 45%, în 2022 şi 2023. Dar aici vorbim de fapt de o stagnare. Singura creştere pe care o arată datele Barometrului la nivelul anului 2024 este vizionarea unui film în cinematograf, în afara festivalurilor, cu un procent de 38%, similar celui din 2014 (39%), după o scădere post pandemică (26%, în 2021).
Care este domeniul cel mai puţin interesant pentru români şi care ar fi cauza? Ce avem la polul opus, sectorul cultural cu publicul cel mai mare? Cum explicaţi?
C.C.: Interesul cel mai pronunţat este, aşa cum am menţionat anterior, pentru patrimoniul cultural, la polul opus situându-se lectura sau mersul la bibliotecă. Pentru a interpreta corect datele furnizate de către cercetătorii noştri, trebuie menţionat că s-a făcut o clasificare, în funcţie de tendinţele de consum: public stabil/fidel (cel care accesează produsul cel puţin o dată pe săptămână/ lună), public potenţial (cel care accesează un produs cel puţin o dată la şase luni), public ocazional (cel puţin o dată pe an) şi non-publicul (cel care nu accesează produsul şi nici nu are interesul să o facă).
Atunci când vorbim însă de public stabil (o dată pe săptămână), în cazul vizitării obiectivelor de patrimoniu, procentul de 9% poate fi explicat prin asocierea cu excursiile. Pentru mersul la bibliotecă, cea mai probabilă explicaţie este legată de existenţa unor bariere culturale şi sociale (educaţionale). Publicul fidel (o dată pe săptămână), publicul potenţial şi publicul ocazional care au menţionat că au mers la bibliotecă pentru lectură în ultimul an înregistrează un procent de de 21%.
Mersul la bibliotecă nu a cunoscut fluctuaţii prea mari de-a lungul timpului şi vorbim de acelaşi procent de 21% al respondenţilor care au mers cel puţin o dată pe an, la nivelul anilor 2014 şi 2024.
Non-publicul ocupă, în continuare, cea mai mare parte a respondenţilor. Barometrul de Consum Cultural 2024 evidenţiază faptul că non-participarea este legată în special de accesul la oferta culturală, dependentă fie de frecvenţa ei, aşa cum este cazul festivalurilor şi al târgurilor care nu se organizează permanent, fie de accesul la infrastructura specifică fie de bariere educaţionale, aşa cum este cazul consumului de muzici culte.
Ne puteţi spune dacă din studiu reiese şi care este principalul motiv pentru care publicul alege un anumit tip de consum cultural în detrimentul altuia?
C.C.: Rezultatele demonstrează existenţa unor clivaje, dar şi a unor bariere care blochează accesul la unele bunuri culturale şi expresii artistice, cea mai importantă barieră fiind cea a nivelului de educaţie culturală, care reprezintă şi tema Barometrului 2024. Cei mai mulţi dintre respondenţi şi nici copiii lor nu au participat vreodată la activităţi de educaţie culturală, ceea ce confirmă tendinţele alarmante care explică barierele educaţionale sesizabile în statisticile consumului general la nivel naţional şi se datorează mai multor considerente: fie dintr-o lipsă de interes, fie ca o consecinţă a altor tipuri de bariere care limitează accesul respondenţilor la astfel de activităţi sau programe.
Barierele consumului cultural mai pot fi fizice, în special pentru anumite grupuri vulnerabile, financiare - aşa cum sunt biletele de intrare sau costurile cu transportul public, dar şi intangibile, cum ar fi cele culturale (interese, opţiuni de viaţă, bariere lingvistice), de atitudine (atmosfera instituţională) şi de percepţie, în cazul instituţiilor văzute ca exclusiviste.
Există două categorii de impedimente în faţa participării la activităţile de educaţie culturală: barierele obiective, legate de lipsa accesului şi barierele subiective, care ţin de situaţii particulare/ individuale. Pentru barierele subiective, cel mai frecvent impediment identificat în rândul respondenţilor a fost lipsa de timp 59%.
Un alt motiv, invocat de 56% dintre respondenţi, a fost faptul că astfel de programe nu sunt disponibile în localitatea lor. Astfel, accesibilitatea geografică sau proximitatea reprezintă vectori decisivi în decizia de a participa sau nu la orice fel de proiect sau activitate de educaţie culturală.
O altă tendinţă de consum ar fi legată de televiziune versus reţelele de streaming. Care ar fi procentele aici, cine câştigă? Rămâne televizorul preferatul publicului, aşa cum a fost în 2023?
C.C.: În prezent, putem vorbi despre o orientare pronunţată a publicului către forme de consum cultural accesibile şi mediatizate. În 2023, Barometrul de Consum Cultural arăta că oamenii petreceau mult timp urmărind programe televizate, precum ştiri, emisiuni informative sau emisiuni de divertisment (94% dintre respondenţi cel puţin o dată an). Conform datelor Barometrului de Consum Cultural 2024, 84% dintre respondenţi urmăresc la televizor ştiri sau emisiuni de actualităţi.
Procentul publicului fidel care a vizionat conţinut sau materiale video prin streaming, în 2024, este de 59%, în creştere faţă de anul precedent, când 55% dintre respondenţi au utilizat platformele de streaming. Dintre aceştia, tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani preferă în proporţie de 85% reţelele de streaming, la polul opus situându-se persoanele cu vârste de peste 65 de ani, în procent de 32%.
Anul acesta, accentul este pus pe rolul culturii şi al educaţiei culturale. Care este procentul de participare la activităţi de educaţie culturală şi care sunt beneficiile percepute?
C.C.: Analizele arată, la nivelul anului 2024, un procent crescut de neparticipare la activităţi de educaţie culturală, de 67%, în pofida unui nivel ridicat de conştientizare a importanţei acestor practici. În rândul celor care au participat la un astfel de program, nivelul de satisfacţie este foarte ridicat, nu mai puţin de 97% dintre respondenţi declarând că au fost mulţumiţi sau foarte mulţumiţi de experienţă. Legat de beneficiile percepute, pentru 78% cel mai important beneficiu a fost cel al învăţării directe, al acumulării de informaţii şi de noţiuni noi despre artă şi cultură, pentru 70% dorinţa de afla mai multe informaţii a adus cu sine o implicare mult mai mare în diferite iniţiative culturale şi pentru 42% educaţia culturală a determinat o creştere a performanţelor şcolare în rândul copiilor lor. Unul dintre indicatorii care demonstrează beneficiile imediate ale educaţiei culturale constă în creşterea nivelului de consum cultural, ca rezultat al expunerii la diferite forme artistice şi culturale.
Cum vedeţi creşterea consumului cultural, într-o perioadă de austeritate, în care acest domeniu este cel mai afectat, se comasează instituţii, altele ar putea să fie desfiinţate, specialiştii din domeniu sunt afectaţi financiar?
C.C.: Din cauza perioadei de austeritate pe care o traversează societatea românească, există riscul să nu mai putem vorbi despre o creştere a consumului cultural, în special în spaţiul public. Luând în considerare revenirea la cifrele de dinainte de perioadă pandemică, instalarea efectelor austerităţii vulnerabilizează practicile de consum cultural. Principalele riscuri, pe lângă efectele imediate, sunt inclusiv pe termen mediu şi chiar lung, în lipsa intervenţiilor la nivelul decidenţilor. Printre acestea enumerăm riscul pierderii specialiştilor activi în domeniul cultural, din cauza pauperizării, scăderea accesului la oferta culturală pentru publicul larg şi reducerea ofertei culturale la nivel urban, dar şi mai pronunţat la nivel rural sau urban mic. În plus, perioada de austeritate nu afectează doar unidirecţional (dinspre instituţii, înspre public), dar şi dinspre consumatori, prin reducerea puterii de cumpărare a acestora. În afara susţinerii instituţiilor publice de cultură, nivelul de consum cultural se află în riscul unei scăderi şi mai abrupte.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
