Participarea la evenimente culturale a românilor este limitată de accesul redus, informarea insuficientă, costurile ridicate, arată concluziile studiului Barometrul de Consum Cultural pe 2024, lansat miercuri la Teatrul Naţional Bucureşti. Predomină asocierea directă a actului de cultură cu divertismentul şi o mare parte din consum continuă să fie justificat de nevoia de relaxare, nu de dorinţa de îmbogăţire a fondului de cunoaştere, se mai arată în studiu.
Participarea românilor la activităţi culturale este redusă şi din cauze subiective: lipsa de timp, motivaţie scăzută, percepţia scăzută a valorii culturii. Aceste obstacole sunt resimţite diferit în funcţie de mediul de rezidenţă, nivelul de educaţie, venit şi vârstă, afectând în special comunităţile rurale şi persoanele cu resurse limitate.
„Prima constatare din acest studiu este că 67% dintre cetăţenii români (...) care au copii, nu au participat niciodată la activitate de educaţie culturală, nici ei, nici copiilor. Deci asta este o prima concluzie. Are totuşi România un potenţial, eu l-aş numi potenţial cultural nefolosit uriaş. Astea două, trei sunt persoane care n-au ajuns la aşa ceva. Eu aş spune şi altfel, problema nu e lipsa apetitului, ci lipsa accesului. Avem o serie întreagă de alte probleme în România, care are, totuşi, e una dintre ţările cu cel mai mare procent de populaţie care trăieşte în mediul rural, 44%, nu mai vorbim de urbanul mic, care a vorbit urban prin decizie administrativă. (...) Deci am avea public potenţial. E problema accesului la cultură. Când totuşi participă, dintre cei care participă, gradul de mulţumire este imens - 97%, cvasi unanim. Deci nu lipsa interesului e problema. Eu aşa aş citi datele astea", a spus prof. univ. dr. Cătălin Stoica, Facultatea de Ştiinţe Politice - SNSPA, unul dintre coordonatorii studiului.
„Tinerii de 18-35 de ani vin spre cultură, dar generaţia de mijloc se îndepărtează”, a subliniat profesorul. „Pentru cei cu vârsta între 36 şi 50 de ani, participarea la consumul cultural scade puternic, din cauza muncii intense. Dar, o societate care pierde segmentul ăsta de mijloc, ca vârstă, se pierde legătura între generaţii. E grav", a subliniat Cătălin Stoica.
De asemenea, el a subliniat că „în raport se arată că internetul devine piaţa centrală a consumului cultural”, un anumit tip de consum cultural, adică cel orientat către divertisment şi recreere.
„Acum, România e o ţară şi reală, dar vedem că e şi online. Dar România asta online, cel puţin aşa arată datele, nu este o singură ţară. Sunt două ţări. O ţară care predomină în consumul ăsta cultural de elită şi alta în care predomină consumul cultural, de masă, de divertisment. Şi ele nu se întâlnesc. Asta e problema. Adică avem aceleaşi platforme sau acces la aceleaşi platforme, dar comportamentele culturale sunt de ordin diferit”.
Cel mai mare public cultural este cel potenţial, care nu participă (din cauză de acces, infrastructură, etc.), dar nici nu respinge evenimentele culturale.
„Cultura înseamnă rezistenţă în faţa ideologiei”, a declarat Cătălin Stoica, care a mărturisit că unul dintre comportamentele cu cea mai mare frecvenţă este mersul a la biserică. „Unul dintre comportamentele cu cea mai mare frecvenţă, şi din această cercetare, şi din alte cercetări, e mersul la biserică. România este o ţară, cel puţin la nivel declarativ, noi sociologii o numim religiozitate declarată, dar şi comportamentală extrem de ridicată. Oamenii se duc la biserică. Acolo mai socializează, printre altele. E un rost. În guvern, autorităţi, speranţe nu mai ai. Probabil te îndrepţi către Biserică. E o efervescenţă religioasă”. El recomandă managerilor să caute aici publicul potenţial.
Dintre respondenţii care au participat la activităţi culturale, pentru 78% cel mai important beneficiu a fost cel al învăţării directe, al acumulării de informaţii şi de noţiuni noi despre artă şi cultură, pentru 70% dorinţa de afla mai multe informaţii a adus cu sine o implicare mult mai mare în diferite iniţiative culturale, iar pentru 42% educaţia culturală a determinat o creştere a performanţelor şcolare în rândul copiilor lor.
Conform studiului realizat de INCFC, se menţine crescut interesul pentru obiectivele de patrimoniu, iar datele arată că 66% dintre respondenţi au vizitat cel puţin o dată pe an monumente istorice şi situri arheologice şi 42% muzee, expoziţii sau galerii de artă. În acelaşi timp, frecvenţa vizionării de filme la cinematograf, cel puţin o dată pe an, a fost de 38% în 2024. Participarea la spectacole de teatru s-a menţinut la nivelul anului 2023: 25% dintre respondenţi au mers la teatru cel puţin o dată şi în 2024.
Activităţi din spaţiul non-public
A crescut foarte mult consumul de muzică (în general: la calculator, la radio, TV, telefon, online) şi de conţinuturi media prin intermediul internetului.
Se înregistrează o scădere accentuată pentru lectura de cărţi, inclusiv pentru cele în format audio, pentur vizionarea de filme şi emisiuni de divestisment prin cablu TV.
Se înregistrează o mică scădere a procentelor pentru vizionarea de programe TV.
„Sărăcia de imaginaţie şi de creativitate este periculoasă”
„Nu avem un consum constant de cultură”, a declarat conf. univ. dr. Carmen Croitoru, director general INCFC, la evenimentul de lansare a Barometrului de Consum Cultural pe 2024. „A 15-a apariţie a Barometrului de Consum Cultural care spune cam cum stăm noi în materie de înţelegere. Situaţia nu este foarte plăcută. Chiar dacă unele cifre mai cresc din când în când, altele scad. Avem nişte bariere care se adâncesc. În numărul acesta din Barometru, am ales să ne aplecăm asupra unei bariere - educaţia culturală, capacitatea de a înţelege metafore, semnificaţii, simboluri. Oamenii nu mai înţeleg asta, din cauză că în copilărie şi în adolescenţă nu au avut nicio experienţă culturală, şi pentru că nu înţeleg în ce limbă se vorbeşte acolo. Asta ar trebui să fie grija noastră pentru generaţia următoare. Sărăcia de imaginaţie şi de creativitate, incapacitatea de a se înţelege pe sine într-un context cultural este periculoasă”.
„România are ceva care nu o ajută, un fel de dispreţ pentru omul care vorbeşte şi gândeşte liber, un fel de dispreţ pentru omul care citeşte, un fel de dispreţ care se întinde până la profesor, trebuie să facem ceva. Pentru că ceea ce vedem acum în societate este rezultatul a ceea ce am făcut în urmă cu 15-20 de ani”, a subliniat Carmen Croitoru, care a precizat că „educaţia culturală este cumva greşit înţeleasă, pentru că lumea se referă la educaţia artistică, care nu e acelaşi lucru”.
András István Demeter, ministrul Culturii, şi-a exprimat opinia referitor la familii şi copiii care au acces la cultură doar la „zilele oraşului” sau la biserică. „Este o moştenire destul de nefericită, pentru că face parte din acea categorie de panem et circenses, care caracterizează mai degrabă o abordare politicianistă şi nicidecum culturală şi cu atât mai puţin educativă. Acest lucru ar trebui separat, nu neapărat prin lege, ci printr-o conduită adecvată, în sensul în care orice nevoie electorală am avea, oricine, oricând, ar trebui să nu amestecăm lucrurile, să nu parazităm cultura prin evenimente aculturale sau inculturale. Dar este decizia autorităţilor publice care, din păcate, au cam abuzat de aceste instrumente. Sper ca în viitor să reuşim să găsim un echilibru. Normalitatea e încă departe. Dar dacă facem nişte paşi cître echilibru, mă gândesc că vor urma altele”.
În Barometrul de Consum Cultural pe 2024, procentul cetăţenilor care cumpără şi citesc cărţi în format fizic este scăzut.
„Nu cred că preţul crescut este cauza pentru că nu se citeşte. Cauza este una mult mai amplă, cu rădăcini mai adânci. Schimbarea de paradigmă, odată cu schimbarea de regim, a adus schimbarea de consum cultural. Problema este că după o mare perioadă de degringoladă, de la începutul anilor 90, asistăm la faptul că sălile de spectacole se umplu, muzeele au vizitatori, adică anumite forme ale culturii sunt consumate, chiar dacă nu la nivelul dotir sau sperat, sau la nivelul altor ţări. Problema de fond este educaţia, un sistem educaţional care nu a venit la timp, atunci în anii 1990. În loc să vină cu o politică educaţională simplă şi clară, care să ne arate luminiţa despre care tot vorbim..., între timp în acest întuneric au crescut generaţii care acum sunt părinţi. Din păcate aceste lipsuri nu pot fi şterse cu buretele. În timp, dacă ne adunăm şi vom face nu neapărat politicile culturale, ci vom face ordine în ce înseamnă cultura, educaţia, cum punem în aplicare normele foarte clare din Constituţie în această materie, dar neezistând o legătură legislativă, nu vom avea alte rezultate. De 35 de ani, suntem martorii unui continui tratament simptomatic, fără să tratăm boala”, a mai afirmat ministrul Culturii.
Ce ar trebuie să se producă pentru ca în următorul Barometru să nu se mai regăsească 67% dintre familii care nu au participat vreodată la un eveniment cultural? „O minune!”, a fost răspunsul ministrului Culturii. „Pentru că sistemul care este construit a fost deconstruit programatic, astfel încât ruptura dintre rural, micul urban şi marile aglomerări urbane nu mai este o ruptură, este o prăpastie”.
Barometrul de Consum Cultural 2024 subliniază absenţa unor politici publice coerente şi a unei finanţări adecvate, factori esenţiali pentru asigurarea unui impact real şi durabil al culturii asupra societăţii. În acest context, autorii propun elaborarea unor politici publice integrate, menite să susţină iniţiativele educaţionale, să stimuleze colaborarea interinstituţională şi să promoveze parteneriate sustenabile între domeniile culturii, educaţiei şi comunităţii.
Studiul Barometrul de Consum Cultural, ediţia 2024, constituie un sondaj de opinie, pe un eşantion reprezentativ naţional, pentru populaţia de 18 ani şi peste.
Volumul aproximativ este de 1.064 de persoane, cu o eroare maximă de +/-3.1% la un nivel de încredere de 95%. Aplicarea chestionarelor s-a realizat prin metoda CATI, pe un eşantionul simplu, aleatoriu, prin generarea de numere de telefon cu format valid pe teritoriul României, prin metoda RDD (random digit dialing). Pentru fiecare respondent, au fost înregistrate datele socio-demografice ceea ce a permis să fie validată structura eşantionului: genul, vârsta, nivelul de educaţie, mărimea localităţii (oraşe de peste 200 mii locuitori, oraşe între 100 şi 200 mii locuitori, oraşe între 30 şi 100 mii locuitori, oraşe sub 30 mii locuitori, comune) şi sub-regiunile de dezvoltare.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
