Peste 600 de milioane de oameni din lumea întreagă se confruntă cu artroză, o boală cunoscută şi sub numele de osteoartrită, potrivit cifrelor dintr-un studiu publicat în 2024. În România, artroza are o prevalenţă de 10-12% în populaţia generală, crescând semnificativ la vârste mai înaintate.
„În cazul persoanelor peste 65 de ani, aproximativ 70% ar avea modificări care pot fi clasificate ca artroză. Se estimează că ar fi afectate în jur de 4 milioane de persoane în România”, a precizat dr. Claudiu Daniel Chitea, medic primar ortopedie-traumatologie.
Ortopedia este o specialitate chirurgicală care necesită precizie şi atenţie din partea medicului care o practică. Dr. Chitea a ales ortopedia deoarece este o specialitate complexă, care îmbină precizia actului chirurgical cu o înţelegere profundă a biomecanicii aparatului locomotor. „M-am gândit că va fi o specialitate „curată” şi m-a atras faptul că intervenţiile chirurgicale au un impact semnificativ asupra vieţii pacienţilor”, a explicat dr. Claudiu Daniel Chitea. Alegerea sa a venit natural, dar şi dintr-o curiozitate autentică pentru o disciplină deloc uşoară, dar frumoasă. Iar satisfacţiile profesionale nu au întârziat să apară.
Artroza – o afecţiune frecventă, dar adesea subestimată
Conform unui studiu publicat în The Lancet, artroza afectează aproximativ 15% din populaţia globală cu vârsta peste 30 de ani. „Artroza are o evoluţie clar dependentă de vârstă, iar datele epidemiologice arată diferenţe semnificative între grupurile de vârstă. Este rară sub 40 de ani, dar foarte frecventă după 50-55 de ani. Între 65-75 de ani, peste 50-60% dintre persoane prezintă modificări artrozice radiologice, chiar dacă unele sunt asimptomatice”, a declarat dr. Claudiu Daniel Chitea.
Potrivit specialistului, pacienţii care vin la ortoped acuzând dureri de genunchi, şold, umăr sau mâini suferă cel mai adesea de artroză, „această patologie fiind o componentă importantă a sferei ortopedice”. Într-adevăr, cele mai frecvente locuri pentru osteoartrită sunt genunchii şi mâinile. Până în 2050, osteoartrita genunchiului va creşte cu 75%, iar osteoartrita mâinii cu 50%, susţine studiul din The Lancet.
Osteoartrita nu are o singură cauză!
Vinovaţi de apariţia artrozei sunt mai mulţi factori: mecanici, metabolici şi genetici. „Vorbim de factori mecanici şi de suprasolicitare: microtraumatisme repetate, suprasolicitare articulară cronică, traumatisme articulare anterioare, necroze aseptice şi deformări axiale. Dintre factorii metabolici şi sistemici, cei mai importanţi sunt obezitatea, tulburări endocrine sau metabolice (diabet zaharat, acromegalie, hemocromatoză, dislipidemie) şi îmbătrânirea. De asemenea, factorii genetici şi ereditari (predispoziţia familială, mutaţii genetice ce afectează colagenul de tip 2) sunt importanţi. Nu în ultimul rând, factorii anatomici şi posturali modifică biomecanica articulaţilor. Artroza poate apărea secundar unor afecţiuni inflamatorii cronice ca artrita reumatoidă sau spondilartrita”, a spus dr. Chitea.
Semnele de debut sunt adesea subtile
Modificările artrozice pot fi prezente radiologic chiar şi în absenţa simptomelor. Studiile arată că, în rândul persoanelor cu vârsta peste 65 de ani, aproximativ 50% au dovezi radiologice de artroză la genunchi, chiar dacă nu prezintă simptome: durerea mecanică la efort, senzaţia de înţepenire, scăderea mobilităţii sau zgomotele articulare. „Semnele şi simptomele care pot indica o artroză incipientă sunt durerea articulară mecanică, durere care apare la efort şi cedează la repaus, redoarea articulară sau înţepenirea. Poate apărea scăderea mobilităţii articulare cu dificultate în realizarea anumitor mişcări precum flexia genunchiului sau rotaţia şoldului. Pacientul poate observa o limitare treptată a amplitudinii mişcării. Mai pot apărea zgomote articulare nedureroase la început care devin deranjante ulterior. Poate exista o umflare discretă, senzaţia că articulaţia oboseşte mai repede, mai ales seara sau după activităţi obişnuite”, a descris ortopedul.
De la tratament la prevenţie: o nouă perspectivă în ortopedie
Ortopedia modernă caută soluţii minim invazive pentru a trata artroza, întârziind sau chiar evitând protezarea totală. „În ultimii ani, abordarea ortopedică a artrozei s-a schimbat semnificativ, trecând de la tratamentul exclusiv al durerii şi protezarea tardivă la o viziune preventivă şi personalizată”, a explicat dr. Chitea. Accentul se pune pe diagnostic precoce, controlul factorilor de risc şi terapii regenerative, cum sunt infiltraţiile cu acid hialuronic sau PRP (plasmă îmbogăţită cu trombocite).
„Intervenţii precum artroscopia (debridare, microfracturi, tratamentul leziunilor meniscale), protezarea parţială sau unicompartimentală în cazurile localizate, tehnicile regenerative (infiltraţiile cu acid hialuronic, PRP sau celule stem) şi osteotomiile corective pentru realinierea axului mecanic încetinesc evoluţia artrozei şi întârzie necesitatea protezării totale”, a spus ortopedul. Intervenţia chirurgicală artroscopică nu se realizează în cazul artrozelor avansate. Se indică pentru a rezolva alte leziuni de la nivelul genunchiului, pentru controlul durerii şi pentru a încerca încetinirea evoluţiei artrozei. În schimb, în artrozele avansate, soluţia rămâne artroplastia prin abord clasic.
Chirurgia este rezervată cazurilor avansate, iar tehnologia modernă oferă precizie şi rezultate remarcabile: „În Spitalul MedLife Humanitas dispunem de robotul ROSA, care creşte acurateţea poziţiei implantului şi alinierea componentelor”, a afirmat medicul.
„În ortopedie, mai ales în chirurgia minim invazivă şi în artroplastie, experienţa chirurgului şi dotarea tehnică a spitalului sunt factori determinanţi pentru succesul intervenţiei. Dexteritatea, fineţea, tehnica şi judecata intraoperatorie sunt cruciale. Adevăratul succes chirurgical apare când experienţa umană şi tehnologia se completează, punând pacientul în centrul actului medical”, a subliniat dr. Chitea.
Recuperarea este esenţială pentru succesul tratamentului
Recuperarea medicală şi kinetoterapia sunt astăzi piloni centrali în tratamentul artrozei. „Prin exerciţii adaptate se urmăresc reducerea durerii, menţinerea mobilităţii şi întărirea musculaturii periarticulare. Asocierea cu fizioterapia şi educaţia pacientului contribuie la îmbunătăţirea funcţionalităţii şi a calităţii vieţii”, a explicat medicul.
Artroza şi genetica – un pas către medicina personalizată
Potrivit dr. Chitea, testele genetice pot fi utile ca parte a unei evaluări complexe, mai ales la pacienţii cu istoric familial de artroză severă sau la cei care doresc un plan preventiv personalizat. „Există dovezi că testele genetice, alături de parametrii clinici, imagistici şi biochimici, pot oferi indicii asupra evoluţiei bolii, deşi nu sunt încă standard în practica curentă.”
Artroza are o componentă genetică semnificativă, iar variaţiile în gene precum COL2A1, ACAN, MMP3, IL1B, IL6, TNFα sau FRZB pot influenţa susceptibilitatea şi evoluţia bolii.
Un studiu publicat în BMC Musculoskeletal Disorders (2015) a arătat că modelele genetice bazate pe polimorfisme pot îmbunătăţi acurateţea predicţiei riscului de artroză la genunchi.
Un articol Healthline sintetizează aceste descoperiri, menţionând genele implicate în formarea colagenului şi degradarea cartilajului.
„Predispoziţia genetică este doar o parte a tabloului. Stilul de viaţă, greutatea corporală şi activitatea fizică echilibrată rămân la fel de importante în prevenţie”, a conchis medicul.
„Artroza nu mai este considerată o boală exclusiv a vârstnicului”
Greşelile care accelerează uzura articulară sau împiedică tratamentul adecvat sunt sedentarismul prelungit, excesul de efort sau sport neadecvat, suprasolicitarea mecanică, microtraumatismele repetate, ignorarea durerii, automedicaţia, lipsa unui control al greutăţii corporale (fiecare kilogram în plus amplifică presiunea asupra articulaţiilor portante), lipsa aderenţei la programele de recuperare şi posturi şi obiceiuri incorecte. „Iată ce poate face o persoană pentru a-şi proteja articulaţiile pe termen lung: menţinerea unei greutăţi corporale optime, practicarea regulată a exerciţiilor fizice adecvate, evitarea suprasolicitării articulare, corectarea posturii şi a aliniamentului, alimentaţie echilibrată şi evitarea traumatismelor. Educaţia preventivă reprezintă cea mai eficientă terapie împotriva artrozei viitoare”, a precizat medicul care le transmite pacienţilor să nu se teamă de diagnostic. „Durerile articulare nu trebuie ignorate, iar diagnosticarea precoce permite tratamente eficiente, deseori fără intervenţii chirurgicale. Artroza nu înseamnă sfârşitul mişcării, ci începutul unei schimbări. Cu tratamente moderne, exerciţii potrivite şi sprijin medical, se poate trăi activ, fără dureri şi fără teamă.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
