Vernisajul expoziţiei „Aici este şi va rămâne un parc”, găzduită într-un apartament cu adresă nepublică, situat în apropierea Parcului IOR, reuneşte contribuţii artistice semnate de Andreea David, Dan Perjovschi, Ioana I. Păun, Vlad Dragne, Rodica Negri, Radu Mocanu, Iuliana Sâmbotin, Cosmin Fîciu, Corina Juravlea, Crina Cranta şi Marian Iacobescu. Întâlnirea cu publicul va avea loc vineri, la ora 19.00, la Rondul Potcoava, la intrarea în Parcul IOR dinspre strada Constantin Brâncuşi nr. 6, de unde participanţii vor merge împreună către spaţiul expoziţiei.
Curatoriată de Georgia Ţidorescu, aceasta aduce împreună documente, imagini şi intervenţii artistice care urmăresc istoria protestelor, a distrugerilor şi a acţiunilor civice legate de cele 12 hectare retrocedate din Parcul IOR în 2005.
Expoziţia face parte din proiectul cu acelaşi nume, iniţiat de mişcarea civică aici a fost o pădure/ aici ar putea fi o pădure, şi porneşte de la istoria celor 12 hectare retrocedate în 2005 şi de la transformările prin care a trecut această zonă în ultimii ani, transmit organizatorii.
„Filmele aduc în prim-plan experienţele celor care au fost martori la schimbările din parc, dar şi imagini cu tăieri, abuzuri şi intervenţii asupra spaţiului verde. Un colaj de arhivă reconstituie o cronologie a parcului, iar fotografiile şi înregistrările realizate de membrii comunităţii completează această istorie cu perspective personale. În alte încăperi, lucrările pornesc de la obiecte şi situaţii familiare: o masă de bucătărie, bucăţi de lemn, un picnic în pat sau o colecţie imaginară de lemn dintr-un viitor fără copaci. Aceste intervenţii pornesc de la realitatea distrugerii şi se apropie de felul în care aceasta ne afectează viaţa de zi cu zi, dar şi de ceea ce riscăm să pierdem odată cu parcul.
[...]
Expoziţia include şi gesturi care aduc oamenii împreună. Tururile ghidate şi masa comunitară cu ciorbă creează ocazii de întâlnire şi de împărtăşire a amintirilor despre parc. Într-o altă parte a expoziţiei, publicul este invitat să se gândească la cum ar putea arăta IOR în 2030 şi să lase un mesaj despre ce şi-ar dori să existe în parc. Coliva, cutia pentru dorinţe şi gestul simbolic al compostării deschid o discuţie despre pierdere, memorie şi posibilitatea unui alt viitor.
[...]
Apartamentul face parte din povestea expoziţiei. Lucrările se întâlnesc cu obiectele şi urmele vieţii cotidiene, iar unele intervenţii pornesc chiar de la felul în care este organizat spaţiul. Pe geamul cu vedere spre cele 12 hectare retrocedate din Parcul IOR, desenele fac legătura dintre expoziţie şi locul pentru care comunitatea continuă să lupte. Din interior, parcul este mereu prezent, nu doar ca subiect al materialelor expuse, ci şi ca parte a vieţii celor care locuiesc în apropiere şi îl apără” – fragmente din textul curatorial de Georgia Ţidorescu.
Expoziţia poate fi vizitată până în 12 noiembrie, exclusiv în cadrul tururilor ghidate, pe bază de programare. Pentru a primi adresa exactă a apartamentului, este necesară completarea formularului de înscriere: https://shorturl.at/jFLoa.
Documentarea istoriei Parcului IOR
Expoziţia face parte din proiectul „Aici este şi va rămâne un parc”, iniţiat de mişcarea civică aici a fost o pădure/ aici ar putea fi o pădure, care îşi propune să documenteze istoria Parcului IOR şi să reunească materialele adunate de-a lungul anilor în jurul acestui spaţiu şi al luptei pentru protejarea lui.
Mobilizarea civică a generat un fond amplu de documente, fotografii, înregistrări, cercetări şi mărturii, păstrate în arhive personale sau răspândite în diferite spaţii. Proiectul răspunde nevoii de a reuni şi organiza aceste resurse, astfel încât ele să poată fi consultate, cercetate şi puse în relaţie.
O componentă centrală a proiectului este construirea unei arhive digitale care va face accesibile publicului atât documente despre istoria mai îndepărtată a zonei, cât şi materiale despre evoluţia situaţiei juridice a terenului, intervenţiile asupra spaţiului verde şi acţiunile comunităţii din ultimii ani. Site-ul va fi completat treptat, pe măsură ce materialele sunt selectate, catalogate şi documentate, devenind o resursă publică pentru documentare şi cercetare şi păstrând accesibile istoriile unei comunităţi care continuă să se implice în apărarea parcului.



























