Cele 12 secţiuni tematice ale Astra Film Festival 2026 (17-25 octombrie, Sibiu) adună filme care privesc lumea din unghiuri foarte diferite, de la familie, memorie şi locurile în care trăim la război, tehnologie, putere. Tot atâtea perspective care ne ajută să vedem lumea de aproape, mai altfel. Proiecţiile sunt urmate de dezbateri şi sesiuni Q&A.
Detalii despre secţiunile tematice AFF2026, pe site: https://astrafilm.ro/festival/program/thematic.
Când nedreptatea e sistemul
O pădure urbană poate deveni un caz despre felul în care funcţionează instituţiile. În „Aici a fost o pădure” (Valentin Anghel, 2026), lupta pentru Parcul IOR devine povestea unei comunităţi care încearcă să apere un loc drag bucureştenilor. „Spionii dintre noi” (Jamie Coughlin Silverman, Gabriel Silverman, 2025) arată cum urmele aparatului de supraveghere al Stasi ajung în interiorul unei familii, în timp ce „Vânzarea secretă a evreilor din România” (Pierre Goetschel, 2025) reconstruieşte mecanismul prin care statul comunist român a negociat în secret emigrarea propriilor cetăţeni. „Copiii reţelei” (Olivier Ballande, 2026) duce povestea abuzului instituţional până la traficul de copii la scară europeană. Patru filme, patru situaţii în care nedreptatea face parte din însuşi sistemul care ar trebui să ne protejeze.
Locuri care ne formează, locuri care ne şterg urmele
Ştiaţi că în cel mai rece oraş de pe Pământ rata criminalităţii creşte pe măsură ce temperaturile scad? Sau că un apartament poate deveni, privit prin succesiunea oamenilor care îl vizitează, portretul unei întregi societăţi? Filmele „Apartament de vis” (Gabriela Isabel Gómez de Arteche Núñez, Alejandra Llorens, Daniel Pérez Valderrama, Camila de Lucas, Jaime Marqués Cordero, 2025), „Viscolul întunecat” (Mira Erkenova, 2025), „Pentru totdeauna” (Sebastian Molina Ruiz, 2025) şi „Unde tăcerea se aude” (Gabriela Pena, Picho García, 2026) privesc, fiecare în alt fel, relaţia dintre oameni şi locurile unde aceştia trăiesc. Pentru că şi locurile lasă urme în oameni.
Prin ochii surorilor
Cine altcineva decât o soră poate privi atât de aproape viaţa unui frate? „Dacă porumbeii s-ar preface în aur” (Pepa Lubojacki, 2026) urmăreşte o tânără care încearcă să-şi salveze fratele din dependenţa de droguri. „Lebăda de aur” (Anette Ostrø, 2026) transformă cinemaul într-o formă de doliu, iar „Din zori până în zori” (Xisi Sofia Ye Chen, 2026) încearcă să vadă omul din spatele unei crime.
Război sub piele
Războiul nu se poartă doar pe front. În „Urme” (Alisa Kovalenko, Marysia Nikitiuk, 2026) şi în „Aici, altundeva” (Comes Chahbazian, 2026), corpul devine una dintre ţintele războiului, iar autonomia asupra propriei vieţi este pusă sub semnul întrebării. În acelaşi timp, filmul „Păsările războiului” (Janay Boulos, Abd Alkader Habak, 2026) aduce o poveste pe care nu te-ai aştepta să o găseşti într-o secţiune despre război: doi jurnalişti care relatează conflictul din Siria ajung să se îndrăgostească şi să se căsătorească. Chiar şi în mijlocul războiului oamenii continuă să trăiască, să iubească şi să-şi imagineze un viitor.
Schimbă perspectiva!
Cum se simte lumea pentru cineva care nu aude? Cum ne-ar putea vedea animalele? Cum ar fi să locuieşti, ca adult, într-o casă în copac? „Semne din adâncuri” (Maude Vuillez, 2025), „Amma, plâng girafele?” (Kartikeya Saxena, 2026), „IMAGO” (Déni Oumar Pitsaev, 2025) şi „Apartament de vis” (Spania, 2025) ne cer să facem un pas lateral şi să privim lumea dintr-un loc în care nu am mai stat. Uneori, pentru a vedea altfel, nu trebuie să afli ceva nou; trebuie doar să schimbi poziţia din care priveşti.
Unii protestează, alţii pun mâna şi schimbă…
Ce faci când ceva nu funcţionează? Poţi protesta. Dar poţi şi să pui mâna şi să schimbi. Un actor din Republica Moldova demontează, la propriu, în „Pionul lui Lenin” (Dragoş Turea, 2026), rămăşiţele ideologiei sovietice. În „Puterea de pe acoperiş” (Daniel Edelstyn, Hilary Powell, 2026), un cuplu britanic îşi transformă strada într-o comunitate alimentată cu energie solară. Iar „80 de jurnalişti furioşi” (András Földes, Anna Kis, 2026) urmăreşte zeci de jurnalişti independenţi din Ungaria care îşi apără meseria şi refuză să devină instrumente ale propagandei. Sunt poveşti despre oameni care încearcă să mişte lumea, măcar un pic.
Taţi şi fii
„Mărturisirile unui bărbat suedez” (Hampus Linder, 2026) urmăreşte un tată singur, auto-intitulat feminist, care merge într-o tabără antifeministă pentru a înţelege furia şi singurătatea din spatele mişcării pentru drepturile bărbaţilor. În „Aşa cum eşti” (Frank de Rooij, 2026), un psihiatru convins că alergatul poate vindeca traumele se loveşte de propria dificultate de a-şi accepta fiul supraponderal. Două filme care mută discuţia despre „cum trebuie să fie un bărbat” din zona sloganurilor în spaţiul mult mai complicat al familiei.
Se poate vindeca trauma transgeneraţională?
Putem moşteni lucruri pe care nu le-am trăit? „Atât de familiar” (Rachel Taparjan, 2026) caută originile unor tipare de comportament care se repetă de la o generaţie la alta. „Ultimele scrisori ale bunicii” (Olga Lucovnicova, 2025) revine asupra unei istorii de familie pentru a înţelege dificultăţi care, fără acest trecut, păreau inexplicabile. Iar „Dacă porumbeii s-ar preface în aur” (Pepa Lubojacki, 2026) arată cum dependenţa fratelui poate deveni şi povestea surorii care încearcă să înţeleagă, să repare şi să salveze.
Fără ghid pentru viaţa de adult
Există, pentru viaţa de adult, un manual pe care l-am ratat cu toţii? Cele şase filme din această secţiune par să spună că nu. În „Din zori până în zori” (Xisi Sofia Ye Chen, 2026), un tânăr imigrant chinez din Spania încearcă să-şi construiască o viaţă obişnuită, dar trecutul îl trage înapoi. În „Lebăda de aur” (Anette Ostrø, 2026), un tânăr artist norvegian pleacă în India cu mari visuri şi ajunge ucis în Kashmir. „IMAGO” (Déni Oumar Pitsaev, 2025) şi „Confesiunile unei aluniţe” (Mo Tan, 2025) pun faţă în faţă ideile despre maturitate ale unor cineaşti formaţi în Occident şi aşteptările familiilor lor din Caucaz şi China. Iar „Un foc în depărtare” (Marlene Edoyan, 2026) urmăreşte trei prieteni aflaţi între viaţa pe care au moştenit-o şi viitorul pe care şi-l imaginează.
Muntele viu
Ştiaţi că păstoritul poate spune o poveste despre viitorul hranei şi despre felul în care locuim pământul? Muntele viu este o secţiune tematică din care se desprinde întrebarea: cine va mai putea trăi pe munte şi ce trebuie să rămână posibil pentru ca această viaţă să continue? „Iarba: lupta pentru viaţa unei naţiuni” (Merian C. Cooper, Ernest Schoedsack, 1925) ne poartă în munţii Persiei, „Muntele” (Biljana Tutorov, Petar Glomazić, 2026) urmăreşte o păstoriţă din Muntenegru care îşi apără păşunile de transformarea lor într-un poligon militar, iar „La drum” (Dumitru Budrala, 1997) şi „Calea laptelui” (Dumitru Budrala, 2026) ne introduc în viaţa familiilor de păstori români. În „Iarbă dulce”, păstorii din Montana pornesc pe unul dintre ultimele drumuri spre munte, iar „Lână om oaie” (Walter Aigner, 2026) întreabă de ce tone de lână ajung deşeu şi cum pot redeveni resursă.
Femeile ţin lumea pe picioare
Unele dintre cele mai grele lupte ale prezentului sunt duse în locuri în care, până nu demult, femeile nici măcar nu erau aşteptate. Pe lângă eroina din „Muntele” (Biljana Tutorov, Petar Glomazić, 2026), întâlnim în „Paşi în tăcere” (Fariz Ahmadov, 2026) femei din Karabah care dezamorsează mine, iar în „Tehnodiplomaţie” (Susanne Kovács, 2026) o confruntare cu giganţii tehnologici. Trei filme despre muncă, teritoriu, tehnologie, putere şi femei care nu aşteaptă să li se facă loc.
Invazie AI
Cum ar fi să ai un iubit creat de inteligenţa artificială? În „Replica” (Chouwa Liang, 2026), trei tinere explorează cât de reală poate deveni o relaţie amoroasă virtuală. Dar AI a ieşit demult din zona SF: „Tot ce ne spunem” (Anton Augsten, Lea El Attal, 2026) întreabă ce se întâmplă când un terapeut bazat pe inteligenţă artificială încearcă să ne descâlcească problemele, iar „Cum să vorbeşti cu Lydia” (Rusudan Gaprindashvili, 2025) imaginează relaţia cu un şef AI. În „Elon Musk dezvăluit” (Andreas Pichler, 2025), erorile sistemelor de pilot automat ale maşinilor Tesla sunt puse în relaţie cu antrenarea inteligenţei artificiale.
Puteţi achiziţiona abonamentul Astra Pass 10 în regim Early Bird, care oferă zece intrări la oricare eveniment din cadrul AFF2026. Detalii: https://astrafilm.ro/festival/tickets
Fondat în 1993, Astra Film Festival este cel mai longeviv festival de film documentar din România şi unul dintre cele mai importante evenimente dedicate cinemaului de non-ficţiune din Europa. Festivalul este inclus de European Film Academy pe lista festivalurilor care au dreptul de a face nominalizări directe pentru European Film Awards. Astra Film Festival este un proiect cultural strategic al Ministerului Culturii, organizat de Astra Film, CNM Astra şi Fundaţia Astra Film. Festivalul se află sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României, este cofinanţat de Primăria Municipiului Sibiu şi susţinut de Consiliul Judeţean Sibiu.
Medikatv.ro
