Oboseală care persistă de câteva săptămâni, ameţeli ocazionale, lipsa poftei de mâncare şi un buletin de analize pe care apar câteva valori în afara intervalului de referinţă.

Pentru pacient, următoarea întrebare poate fi mai dificilă decât pare:

La ce medic trebuie să merg?

Cardiolog? Endocrinolog? Gastroenterolog? Nefrolog? Sau trebuie mai întâi repetate analizele?

Există situaţii în care un simptom indică destul de clar specialitatea potrivită. Dar atunci când apar mai multe simptome, mai multe analize modificate sau există deja mai multe boli cronice, problema trebuie uneori privită în ansamblu.

Aici poate deveni utilă Medicina Internă.

Medicina Internă nu se ocupă de un singur organ

Medicina modernă este împărţită în specialităţi foarte bine definite.

Cardiologia se concentrează asupra bolilor cardiovasculare, Gastroenterologia asupra aparatului digestiv, Endocrinologia asupra bolilor hormonale, iar Pneumologia asupra aparatului respirator.

Medicina Internă are o perspectivă diferită.

Internistul evaluează pacientul adult mai ales atunci când:

• simptomele pot avea mai multe cauze;
• sunt afectate sau pot fi implicate mai multe sisteme;
• există mai multe boli cronice;
• sunt modificate mai multe analize;
• tratamentele trebuie privite împreună;
• nu este încă evident către ce specialitate trebuie continuată evaluarea.

Scopul nu este ca internistul să înlocuiască ceilalţi specialişti.

În multe situaţii, rolul său este tocmai să clarifice tabloul şi să stabilească următorul pas.

Oboseala este un simptom, nu un diagnostic

Oboseala este una dintre cele mai frecvente probleme medicale şi, în acelaşi timp, una dintre cele mai nespecifice.

Poate apărea după:

• perioade cu somn insuficient;
• stres;
• suprasolicitare;
• o infecţie recentă.

Dar poate fi asociată şi cu:

• anemie;
• boli endocrine;
• afecţiuni cardiovasculare;
• boli renale;
• inflamaţie;
• tulburări ale somnului;
• efecte ale unor medicamente;
• alte probleme.

De aceea, nu există o singură „analiză pentru oboseală”.

Contează dacă simptomul este nou, cât timp persistă şi cu ce alte manifestări apare.

Când oboseala apare împreună cu alte simptome

Situaţia devine mai relevantă dacă pacientul spune:

„Sunt obosit de două luni, am slăbit câteva kilograme şi nu prea mai am poftă de mâncare.”

sau:

„Sunt foarte slăbit, ameţesc şi analizele nu mai arată ca anul trecut.”

Într-un asemenea context trebuie stabilit dacă simptomele au:

• aceeaşi cauză;
• cauze diferite;
• legătură cu o boală deja cunoscută;
• legătură cu tratamentul.

Clinica Prevencia explică separat situaţiile în care mai multe simptome fără o explicaţie clară pot face utilă evaluarea medicului internist.

O analiză marcată cu roşu nu reprezintă automat o boală

Buletinul de laborator este conceput astfel încât valorile aflate în afara intervalului de referinţă să fie uşor observate.

Pacientul poate vedea:

• hemoglobină scăzută;
• leucocite crescute;
• creatinină peste interval;
• sodiu sau potasiu modificate;
• alte rezultate marcate.

Este normal ca acest lucru să producă îngrijorare.

Dar o valoare de laborator trebuie interpretată în context.

Contează:

• cât de mult este modificată;
• dacă este o modificare nouă;
• cum arătau rezultatele anterioare;
• de ce a fost făcută analiza;
• ce medicamente utilizează pacientul;
• ce simptome există;
• ce alte analize sunt modificate.

Uneori o abatere uşoară poate fi tranzitorie.

Alteori, evoluţia în timp este mai importantă decât valoarea izolată.

Analizele vechi pot fi la fel de importante ca cele noi

Să presupunem că un pacient are creatinina crescută.

O singură valoare oferă o informaţie limitată.

Este foarte diferit dacă:

• rezultatul este aproape identic de câţiva ani;
• faţă de situaţia în care creatinina s-a modificat semnificativ în ultimele săptămâni.

Acelaşi principiu poate fi valabil şi pentru:

• hemoglobină;
• leucocite;
• trombocite;
• alte rezultate.

De aceea, la consultaţie poate fi foarte utilă compararea analizelor actuale cu cele anterioare.

Mai multe analize modificate pot avea legătură între ele

Uneori pacientul are rezultate anormale în mai multe zone.

De exemplu:

• hemoglobina este scăzută;
• funcţia renală este modificată;
• potasiul este în afara intervalului;
• există edeme şi oboseală.

Privite separat, aceste rezultate ar putea conduce către specialităţi diferite.

Privite împreună, pot sugera că trebuie evaluată relaţia dintre:

• rinichi;
• tratamente;
• tensiune;
• retenţia de lichide;
• anemie;
• alte boli.

Tocmai în astfel de situaţii poate fi utilă o evaluare care încearcă să integreze informaţiile înainte de a împărţi pacientul între mai multe specialităţi.

„Analizele sunt bune, dar eu nu mă simt bine”

Există şi situaţia inversă.

Pacientul are simptome reale, dar analizele uzuale sunt în limite.

Acest lucru nu demonstrează automat că nu există o problemă medicală.

Analizele de rutină răspund doar întrebărilor pentru care au fost concepute.

Ele nu pot exclude orice boală.

Examenul clinic, istoricul simptomelor, medicamentele şi investigaţiile alese ulterior pot oferi informaţii suplimentare.

Nu este însă eficient nici să se treacă direct la un număr foarte mare de teste.

Mai multe analize nu înseamnă automat un diagnostic mai bun

Există tentaţia de a cere un „set complet de analize” atunci când cauza simptomelor nu este clară.

Dar cu cât sunt efectuate mai multe teste fără o întrebare medicală precisă, cu atât creşte probabilitatea ca unele valori să fie uşor în afara intervalului de referinţă fără să reprezinte neapărat o boală relevantă.

Pot urma:

• repetarea analizelor;
• investigaţii suplimentare;
• consultaţii succesive;
• costuri;
• anxietate.

Abordarea medicală încearcă să procedeze invers:

întâi se formulează problema, apoi sunt alese investigaţiile care pot ajuta la clarificarea ei.

Ameţeala poate avea multe explicaţii

„Ameţeală” este un cuvânt prin care pacienţii descriu senzaţii diferite.

Poate însemna:

• vertij;
• instabilitate;
• senzaţie de leşin;
• cap „uşor”;
• dezechilibru.

Cauzele pot fi:

• cardiovasculare;
• vestibulare;
• neurologice;
• metabolice;
• medicamentoase;
• altele.

Dacă pacientul ia mai multe medicamente pentru tensiune, trebuie luată în calcul şi posibilitatea unei tensiuni prea mici.

Dacă ameţeala este asociată cu tinitus şi modificarea auzului, direcţia poate fi alta.

Dacă apar brusc şi semne neurologice, evaluarea trebuie făcută urgent.

Picioarele umflate pot avea mai multe cauze

Un alt exemplu este edemul membrelor inferioare.

Pacientul poate presupune:

„Mi se umflă picioarele, deci am o problemă cu inima.”

Uneori poate fi adevărat.

Dar edemele pot avea şi cauze:

• venoase;
• renale;
• hepatice;
• limfatice;
• medicamentoase.

Contează dacă este afectat:

• un singur picior;
• ambele picioare;

şi dacă umflarea a apărut brusc sau progresiv.

O umflare bruscă şi dureroasă a unui singur membru are un traseu diferit de edemul bilateral care apare treptat.

Scăderea în greutate trebuie interpretată în context

Greutatea poate varia în mod normal.

Dar dacă un adult pierde kilograme fără să îşi propună acest lucru, mai ales în asociere cu:

• oboseală;
• lipsa poftei de mâncare;
• febră;
• transpiraţii nocturne;
• anemie;
• alte simptome,

este justificată evaluarea cauzei.

Aceste manifestări nu indică automat o boală gravă.

Ele pot avea numeroase explicaţii.

Dar asocierea lor face mai importantă evaluarea medicală.

Mai multe boli cronice complică tabloul

Problema devine şi mai interesantă la pacientul care are deja:

• hipertensiune;
• diabet;
• boală cardiacă;
• boală renală;
• alte diagnostice.

Un simptom nou poate proveni din:

• una dintre bolile cunoscute;
• o complicaţie;
• un medicament;
• o problemă complet nouă.

De exemplu, ameţeala poate fi legată de tensiune, dar şi de anemie sau de tratament.

Edemele pot avea legătură cu inima, rinichii, circulaţia venoasă sau cu anumite medicamente.

De aceea, pacientul cu multiple boli nu poate fi întotdeauna evaluat corect dacă fiecare diagnostic este privit complet separat.

Medicamentele pot modifica şi simptomele, şi analizele

O persoană cu mai multe boli cronice poate ajunge să ia numeroase tratamente.

Aceasta nu înseamnă automat polimedicaţie greşită.

Fiecare medicament poate fi justificat.

Dar schema completă trebuie cunoscută deoarece medicamentele pot influenţa:

• tensiunea arterială;
• glicemia;
• sodiul;
• potasiul;
• funcţia renală;
• ficatul;
• riscul de sângerare;
• starea de vigilenţă.

La consultaţie trebuie menţionate şi produsele luate fără reţetă.

Pot conta inclusiv:

• antiinflamatoarele;
• vitaminele;
• suplimentele;
• produsele naturiste.

Când este mai bine să mergi direct la specialist

Medicina Internă nu trebuie transformată într-un filtru obligatoriu înainte de orice altă specialitate.

Dacă problema este clară, traseul direct poate fi mai eficient.

De exemplu:

• o boală cardiacă cunoscută care s-a agravat poate necesita Cardiologie;
• o problemă tiroidiană deja diagnosticată poate necesita Endocrinologie;
• o afecţiune digestivă bine delimitată poate necesita Gastroenterologie;
• o problemă urologică specifică poate necesita Urologie.

Internistul devine în mod deosebit util atunci când problema este complexă, multisistemică sau insuficient clarificată.

Internistul şi medicul de familie nu se exclud

Şi medicul de familie poate fi un punct foarte bun de pornire pentru simptome generale.

Avantajul său este că poate cunoaşte pacientul de mulţi ani şi poate avea perspectiva evoluţiei sale în timp.

Medicina Internă poate deveni utilă atunci când este necesară o evaluare de specialitate a adultului şi există:

• mai multe probleme concomitente;
• mai multe rezultate modificate;
• diagnostice cronice care trebuie corelate;
• necesitatea unei clarificări diagnostice.

Cele două roluri sunt complementare.

Ce poate face medicul internist

Consultaţia poate include:

• analiza simptomelor;
• istoricul medical;
• bolile cronice;
• examenul clinic;
• verificarea tratamentelor;
• analiza investigaţiilor deja efectuate;
• stabilirea investigaţiilor suplimentare, dacă sunt necesare.

La final pot exista mai multe variante.

Problema poate fi urmărită în Medicina Internă.

Pot fi necesare investigaţii suplimentare.

Sau tabloul poate deveni suficient de clar încât pacientul să fie orientat către altă specialitate.

Scopul nu este ca pacientul să rămână neapărat la internist.

Scopul este să ajungă la traseul medical potrivit fără investigaţii şi consultaţii făcute la întâmplare.

Ce documente merită aduse la consultaţie

Pentru pacientul cu un istoric mai complex pot fi utile:

• analizele recente;
• analize mai vechi relevante;
• scrisori medicale;
• bilete de externare;
• ecografii;
• alte investigaţii;
• lista completă a medicamentelor.

Este util şi să poată descrie:

• când au început simptomele;
• care a apărut primul;
• cum au evoluat;
• dacă există perioade mai bune şi mai rele;
• ce s-a schimbat recent în tratament.

Uneori cronologia oferă medicului indicii foarte importante.

Când nu trebuie aşteptată o consultaţie programată

Există simptome pentru care evaluarea ambulatorie programată nu este traseul potrivit.

Solicită evaluare medicală urgentă dacă apar, de exemplu:

• durere toracică severă sau bruscă;
• dificultate importantă de respiraţie;
• pierderea stării de conştienţă;
• slăbiciune bruscă pe o parte a corpului;
• tulburări de vorbire apărute brusc;
• confuzie acută;
• sângerare importantă;
• deteriorare rapidă şi severă a stării generale.

În asemenea situaţii prioritatea este evaluarea de urgenţă.

Consultaţia de Medicină Internă poate fi accesată şi prin CAS

În cadrul Clinicii Prevencia, pacienţii asiguraţi pot accesa consultaţii de Medicină Internă prin CAS, cu bilet de trimitere şi conform condiţiilor aplicabile.

Specialitatea este disponibilă în prezent în două locaţii din Bucureşti:

• Clinica Prevencia Alunişului, în Sectorul 4;
• Clinica Prevencia Fundeni, în Sectorul 2.

Pentru consultaţie sunt necesare documentele corespunzătoare accesului prin sistemul de asigurări, iar analizele şi documentele medicale anterioare pot fi utile atunci când sunt relevante pentru problema evaluată.

Ideea importantă

Nu fiecare simptom necesită un specialist diferit.

Şi nu orice valoare marcată cu roşu într-un buletin de laborator reprezintă un diagnostic.

Când există:

oboseală + ameţeală + schimbări ale greutăţii + edeme + mai multe analize modificate + mai multe boli sau tratamente

poate fi nevoie ca informaţiile să fie privite împreună înainte de a decide traseul.

Medicina Internă poate avea exact acest rol.

Să stabilească:

• ce probleme par legate între ele;
• ce trebuie investigat;
• ce poate fi monitorizat;
• când este necesară o altă specialitate.

Într-un sistem medical foarte specializat, uneori primul pas nu este să alegi un organ.

Este să priveşti din nou pacientul ca pe un întreg.