Are 22 de medalii cucerite la campionate europene, mondiale şi Jocuri Olimpice şi joi a intrat în "Hall of Fame", Federaţia Internaţională de Lupte anunţând că ceremonia va avea loc la Jocurile Olimpice de la Rio. Ştefan Rusu, cel mai titrat luptător din România, preferă însă ca zi de zi să antreneze copii la Rădăuţi, pentru un "salar" de 1.000 de lei.
"Aici în Sala Polivalentă am cucerit în 1979 al treilea titlu de campion european. România a obţinut atunci trei titluri de campioni europeni. Acum am un băiat la categoria100 de kilograme, de 16 ani, sper ca peste patru ani să fie un «greu» la Jocurile Olimpice de la Tokyo”, îşi începe povestirea campionul olimpic, preocupat de viitorul luptelor din România, de care este foarte mândru.
Ştefan Rusu a venit la Bucureşti la un turneu internaţional de juniori, organizat de Federaţia Română de Lupte, şi care îi poartă numele. În ceea ce priveşte distincţia primită de Federaţia Internaţională de Lupte se declară bucuros, dar pare într-adevăr mândru de faptul că va "participa" la cea de-a patra Olimpiadă: "E o mare bucurie pentru mine, parcă acum aş fi început luptele. Deşi am început luptele la 9 ani, am 52 de ani la lupte greco-romane. E o distincţie importantă şi pentru mine, un simbol pentru tineri, pentru oraşul Rădăuţi. Greu ajunge cineva la Rio de Janeiro. Sunt bucuros că prind a patra Olimpiadă, dar acum ca spectator, după Montreal, la 20 de ani, Moscova la 24 de ani şi Los Angeles. Şi acum prin Federaţia Română de Lupte şi prin MTS, am fost anunţat că voi participa la Jocurile Olimpice de la Rio deJaneiro".
Fostul campion cu urechile tocite de saltea duce însă imediat discuţia către o frică de-a sa – să nu ajungă şi luptele ca gimastica. "Sperăm, dacă se va face treabă la Jocurile Olimpice, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Comitetul Olimpic să bage mai mult în seamă centrele de unde venim. Dacă eşti la un club sportiv municipal, şi ţii de primărie, o duci foarte greu. Noi o ducem foarte greu la primărie. Înainte dădea statul, acum... Să dea o lege a sponsorizării, ca să putem creşte copiii, ca să nu dărâmăm luptele din ţara noastră cum s-a dărâmat gimnastica. Şi asta pentru că nu se mai lucrează în cluburi", spune Rusu.
Cum tinerii sportvi sunt principala sa preocupare, Ştefan Rusu se gândeşte la tot ceea ce îi lipseşte pentru a-i ajuta pe aceştia să continue sportul, să le ofere condiţii către marea performanţă: "Eu cred că ar fi bine, cine va fi ales la Rădăuţi să ajute sportul, că aşa ne-am făcut cunoscuţi. Cluburile Dinamo, Steaua nu mai au nimic la lupte greco-romane. De ce? Pentru că nu sunt bani. Cluburile Sportive au condiţii, CSS-urile, pentru că primesc bani de la stat. Dar cluburile municipale o duc greu, echipament sportiv nu ai, masă la fel. În primul rând asta. Eu am spus la Rădăuţi, dacă va ieşi un primar bun să facă o cantină, la care să mănânce toţi sportivii. Să poţi hrăni copii, că ei vin de la ţară".
Viaţa grea de la clubul al cărui angajat este nu-l ocoleşte nici pe fostul campion olimpic, remunerat cu 1.000 de lei pe lună, dar el recunoşte că se descurcă datorită rentei viagere pe care o primeşte de la MTS, în lipsa căreia ar fi ales să antrenezeîn străinătate. "Eu am 1000 de lei salar. Ăsta e salar? Păi, mulţumesc lui Dumnezeu că am renta viageră, că altfel muream de foame. Ce făceam cu 1.000 de lei? Şi atunci mă cheamă Turcia, unde am stat 10 ani, te cheamă americanii, te cheamă suedezii, norvegienii, care îţi dau 2-3.000 de dolari pe lună. Eu dacă nu aveam renta nu mai veneam acasă. Şi sunt mulţi dintre antrenorii mari carepleacă. Mie mi-a plăcut să fac treabă acasă, la mine la Rădăuţi”, a afirmat Rusu.
La Rădăuţi este cetăţean de onoare, dar spune că titlul ese onorific, că nu a beneficiat de niciun avantaj de pe urma lui: "Poate aş fi meritat mai multă atenţie,
eu am trei medalii olimpice, şi campion şi vice şi bronz. Sunt cel mai titrat luptător, deşi au fost şi Berceanu şi Alexandru, eu am trei medalii olimpice, de cinci ori campion european şi de trei ori mondial. În total am 22 de medalii la campionatele europene, mondiale şi Jocurile Olimpice. La Rădăuţi sunt cetăţean de onoare, dar nu am nicio facilitate, doar onorific. Măcar o scutire de impozit, ceva. Eu m-aş bucura, aş zice că a făcut judeţul ceva pentru mine. Dar fac numai pentru ei, nu ştiţi cum e politica? Dar nu ştiu cum e munca în sport".
Cu sănătatea nu se poate lăuda, sportul de mare performanţă arătându-şi urmele, dar ceea ce îl face să continue este dorinţa de a descoperi noi talente. "Eu am făcut două cicluri olimpice la 68 de kilograme, şi patru zile cântarul. Asta e sacrificiu. Mă dor şi pe mine picioarele, mâinile, dar îi dau înainte că îmi place,
deşi aş putea să mă pensionez acum. Eu vreau să mai scoatem sportivi, să mai fac câte ceva, să nu decadă performanţa în luptele greco-romane", a mai spus Ştefan Rusu.
În ceea cepriveşte naturalizarea celor trei luptători, doi ucraineni şi un rus, fostul campion este sceptic şi se bazează în continuare pe valoarea sportivilor români: "Ne bucurăm că avem doi calificaţi la Jocurile Olimpice, pe Alexuc şi Panait, şi o fată, Alina Vuc, care va fi un boom. Sper că vom mai avea calificaţi şi la ultimul turneu, cel din Istanbul. Cei care vin acum vine pentru bani, nu vin pentru altceva. Eu nu sunt de acord cu această problemă. Eu zic că ar trebui să creştem noi, că avem de unde, dar poate conducerea ştie mai multe. Eu mă abţin"
Fostul campion olimpic, mondial şi european îi aduce aminte că în perioada sa de glorie a primit şi el oferte de a rămâne în străinătate, dar nu a "trădat"
România.
"Eu nu am trădat România, nu am rămas pe nicăieri. Şi am avut şi eu oferte. În1981, în finala de la Goteborg, mi-au dat 60.000 de mărci să rămân. Am zis«lasă
mă» şi m-am dus acasă. Trebuie să ai inimă ca să fii român".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
