"Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea". Nu, nu e Poptămaş, e ultimul împărat bun şi filosof stoic al Romei, Marcus Aurelius. Şi acest citat se potriveşte perfect megascandalului din sportul mondial – dopajul cu meldonium.
Pentru că, în momentul de faţă, dopajul cu meldonium e la stadiul de supoziţie, WADA (Agenţia Mondială Antidoping) nu a stabilit clar cât rămâne în corp substanţa incriminată, motiv pentru care orice sportiv trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie. De vreme ce ai scos un medicament de pe lista celor permise a fi consumate de către sportivi, dar nu cunoşti, sau nu vrei să faci public, termenul în care substanţa rămâne în corp după consum, tot ce se discută ar trebui să aibă la început de frază conjuncţia „dacă”. Pentru că nu e fair-play, că tot e vorba de sport, ca atleţii să fie stigmatizaţi în public dacă nu poţi formula o incriminare clară.
Dacă biatlonista Eva Tofalvi spune adevărul atunci când afirmă că ultima oară a folosit meldonium în decembrie? Cine o poate contrazice, de vreme ce nu există o probă clară a „procurorilor” WADA? Reputaţia unui sportiv, construită în 20 de ani de muncă, este redusă la zero de o supoziţie, în urma prescripţiei medicale dată în deplină legalitate. Ce vor face cei de la WADA sau de la federaţia internaţională dacă se va demonstra că Tofalvi, care se decisese la 37 de ani să se retragă din activitate, nu a luat meldonium după 1 ianuarie 2016? Îi vor cere scuze public? Îi vor acorda în semn de compasiune o medalie de onoare prin care să-şi răscumpere greşeala?
30 mai - Maratonul Fondurilor Europene. Parteneri: BCR, BRD, CEC
6 iunie - Maratonul Energiei
Dacă se va dovedi că meldonium rămâne în corp mai mult de 8 luni, spre exemplu, şi sportivii care au luat în decembrie anul trecut, când era permis, vor fi depistaţi pozitiv la Jocurile Olimpice din august? Sau dacă nu se va dovedi asta şi aceiaşi sportivi nu vor putea concura la Rio? Este fair-play? Pentru că însăşi Agenţia Mondială Antidoping (WADA) consideră că unii sportivi depistaţi pozitiv cu meldonium pot scăpa de sancţiuni, din cauza lipsei de certitudine în ceea ce priveşte durata de eliminare a medicamentului din corp.
Dacă medicii care s-au pronunţat în ceea ce priveşte efectele meldoniumului asupra sportivilor, pe care le consideră exagerate, considerând substanţa un pic mai tare ca apa de ploaie, au dreptate?
Dacă în acest caz, ţinta acestui scandal al meldoniumului sunt într-adevăr sportivii ruşi, care vor fi împiedicaţi, poate pe nedrept, să participe la JO de la Rio şi să aducă glorie Rusiei? Tocmai sportivii proveniţi din ţara lui Putin, care a avut grijă să instaleze la cârma fiecărei federaţii sportive câte un oligarh cu o sarcină clară, să domine în întrecerile mondiale. Iar miliardele acestor oligarhi au început să dea roade, sportul rusesc devenind de temut. Dar care are şi un “călcâi” la fel de vulnerabil precum al lui Ahile – meldonium, medicament care a fost creat în Letonia sovietică şi folosit cu precădere în spaţiul ex-sovietic şi Europa de Est.
Chiar şi în cazul în care Agenţia Mondială Antidoping va face lumină până la startul Jocurilor Olimpice de la Rio, bâlbâiala şi amatorismul de care a dat dovadă până acum au adus deja şi vor mai aduce posibile prejudicii grave sportivilor şi sportului mondial.
Ceea ce ai citit e o opinie, nu adevărul. Ceea ce ai văzut e o perspectivă, nu realitatea.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
