Vicepreşedintele Salvamont România, Sebastian Marinescu, atrage atenţia asupra lipsei de personal din serviciile Salvamont, dar şi asupra presiunii bugetare pe care judeţele care includ şi zone de munte trebuie să o suporte, în condiţiile în care activitatea serviciilor Salvamont, inclusiv salariile personalului, este suportată din bugetele judeţene. „Soluţia echitabilă este asigurarea de la bugetul de stat a unei finanţări distincte, stabile şi predictibile pentru componenta de personal operativ: salarii, sporuri, plata muncii suplimentare, asigurări şi pregătire profesională”, transmite, marţi, Sebastian Marinescu.
„În prezent, serviciile publice Salvamont sunt finanţate integral din bugetele judeţelor sau ale autorităţilor locale, inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile de personal. Această formulă creează un dezechilibru evident. Judeţele cu relief montan trebuie să susţină din resurse proprii funcţionarea unui serviciu public de urgenţă necesar prin însăşi geografia teritoriului, în timp ce judeţele fără munţi pot direcţiona aceleaşi resurse către alte investiţii. Muntele este o resursă importantă pentru România, dar nu ar trebui să devină o penalizare bugetară pentru judeţele care îl au în administrare. (...) Soluţia echitabilă este asigurarea de la bugetul de stat a unei finanţări distincte, stabile şi predictibile pentru componenta de personal operativ: salarii, sporuri, plata muncii suplimentare, asigurări şi pregătire profesională”, afirmă într-un mesaj făcut public marţi, Sebastian Marinescu, director al Serviciului Judeţean Salvamont Braşov şi vicepreşedinte al Salvamont România.
Acesta consideră că autorităţile din judeţe trebuie să îşi păstreze rolul în organizarea, dotarea şi dezvoltarea serviciilor Salvamont, dar nu pot suporta singure întreaga finanţare a unui serviciu care face parte din sistemul naţional de urgenţă, Marinescu invocând, în acest context, nevoia unui „parteneriat real între administraţia centrală şi cea locală, nu doar de recunoaşterea verbală a importanţei acestei activităţi”.
Oficialul Salvamont vorbeşte şi despre particularităţile profesiei de salvator montan, dar şi despre lipsa acută de personal cu care se confruntă serviciile Salvamont.
„Normele prevăd că o formaţie de salvare montană este alcătuită din minimum şase salvatori. Această cifră defineşte însă structura unei formaţii, nu capacitatea de a asigura permanenţa. Pentru respectarea timpului legal de muncă, a repausului, a concediilor şi a perioadelor de pregătire, precum şi pentru acoperirea eventualelor indisponibilităţi medicale, sunt necesare aproximativ cinci schimburi complete, respectiv 30 de salvatori montani pentru o singură formaţie operativă. În judeţele cu teritorii montane extinse, mai multe masive şi intervenţii simultane, necesarul este firesc mult mai mare. La nivel naţional, gradul de acoperire a necesarului operativ este de numai 17,85%, deşi echipele Salvamont au reuşit până acum să răspundă tuturor solicitărilor. Acest grad de răspuns de 100% nu demonstrează că personalul este suficient, ci că lipsurile sistemului sunt compensate printr-un efort excepţional al oamenilor”, spune Marinescu.
El arată că adeseori salvatorii montani sunt chemaţi din timpul liber şi aminteşte că, la fel ca orice alt angajat al sistemului public, aceştia au un spor de condiţii periculoase sau vătămătoare de 300 de lei lunar.
„Sunt necesare, totodată, o grilă naţională unitară, o compensaţie de risc proporţională cu activitatea desfăşurată şi reintroducerea salvatorilor montani în categoria personalului pentru care munca suplimentară poate fi plătită atunci când recuperarea nu este posibilă”, mai este de părere salvatorul montan, explicând că, în condiţiile lipsei de personal, acordarea timpului liber compensatoriu pentru salvamontişti „devine aproape imposibilă fără diminuarea capacităţii de intervenţie”.
„Dacă salvatorul primeşte recuperarea cuvenită, formaţia rămâne şi mai descoperită; dacă nu o primeşte, munca suplimentară rămâne necompensată. Muntele nu se închide la terminarea programului, iar accidentele nu aşteaptă ziua de luni. Este necesară o reglementare clară care să permită plata muncii suplimentare atunci când recuperarea nu poate fi acordată din motive operative. (...) Persoanei care apelează 112 nu i se poate spune că programul s-a încheiat, că salvatorul care ar trebui să plece în misiune se află în recuperare sau că bugetul judeţului nu permite formarea unei echipe complete”, subliniază Sebastian Marinescu.
Medikatv.ro
